Pacientele optimiste si gravi dr. Tutunaru cap. 49
Raspunsuri - Pagina 9
georgia_c spune:
sar'na fetele de urari .. o sa-i transmit maica'mi 
.. sa va dea si ea ceva de baut ...
crisarh, imi pare rau , dar vorba Iyoana, partea buna , adica jumate din problema e rezolvata ... ai reusit sa ramai ... restul se ocupa dr t , si asa o sa vina si bb ..si ca sa te incurajez si mai tare , afla ca si io tot 33ani , dar fara nici o sarcina ...
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein
georgia_c spune:
magdita , ramasesem datoare cu un raspuns ...
quote:
--------------------------------------------------------------------------------
Originally posted by georgia_c
gudinde, si eu am mers la dr corina neamtu , tot citind despre ea in posturile tale ... imi amintesc ca m-a intrebat dna dr , cine m-a indrumat catre dansa si i-am raspuns ca net-ul ...a inceput sa rada si i-am povestit fff pe scurt cum am ajuns ; este o dr deosebita ...nasol e , ca mie imi daduse nr dansei de tel mobil , sa ma programez direct , si nu-l mai gasesc ... sa vad cum reusesc sa ma programez cat mai urgent ca asa mi-a zis sa fac
spui ca ai recomanda 2 doctorite.. ma macina curiozitatea ..care este cea de-a 2.... dr popa , cumva ???
--------------------------------------------------------------------------------
Cea de-a doua doctorita este dr. Magda Bajenaru de la Medlife.
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein
felix76 spune:
Crisarh, noi ne-am vazut in spital la salonul de ginecologie. Eu sunt aia vorbareata si vesela (din cauza Ketaminei, asa a zis asistenta de la ATI)care a facut laparo joi pe 24 ianuarie.
Nu pot sa iti spun ca lasa, o sa faci altul, mi se pare dureros. Oricum pierderea unei sarcini este o experienta prin care nimeni nu doreste sa treaca. Din pacate sunt si doctori criminali. Dr. Tutu nu este asa, o sa vezi. Isi da tot interesul atat pentru obtinerea sarcinii cat si pentru pastrarea ei. In plus, te va trimite sa iti faci toate analizele inainte si in timpul sarcinii si iti va da tratament de sustinere nu doar "stai linistita in pat ca sa vedem ce se intampla" cum spun altii. Ai incredere in el pentru ca stie ce face.
Daca ti-e greu sa treci peste ce s-a intamplat, discuta cu un psiholog, sigur te va ajuta. Sau, daca te linisteste, scrie-ne noua, vom incerca sa te ajutam cum putem si sa te sustinem. Si inca ceva: sansele sa se produca un avort si la urmatoarea sarcina sunt infime. Deci curaj!
Iti doresc sa treaca cat mai repede primul ciclu iar la al doilea sa ne dai vesti bune. Avantajul tau este ca tu poti ramane insarcinata pe cand, multe dintre noi nu am ramas niciodata desi incercam de multi ani. Eu incerc de 3.
mmd_c eu ma gandeam sa fac un pregnyl de 10.000 UI (adica doza dubla) ca sa fiu sigura ca se va sparge la inseminare. Poate fac tripleti 
.
Va pup, fiti optimiste, avem cel mai bun doctor si pe infertilitate si pe urmarirea sarcinii!
Felix
nuchi spune:
Salut si pup toate tutunicile. Tot asa cu multe intrebari si raspunsuri primite de la fetele cu experienta am pornit si eu la drum spre Bucuresti, anul trecut in aprilie. Era un vis de 3 ani neimplinit. Trecusem prin experienta unei sarcini (cu greu obtinuta prin stimulare cu 2 closti. pe zi si nemonitorizata, fapt ce a dus la o hiperstimulare) oprita din evolutie la 10 saptamani si urmata de 2 chiuretaje datorita unui medic incompetent. Bucurestiul il cunosteam atat cat schimbasem trenul de cateva ori in gara de nord.
Sotul la volan, eu cu harta in brate si amandoi cu credinta ca numai Dumnezeu ne putea ajuta sa gasim calea cea buna am inceput prima luna de monitorizari. Prima consultatie mi-am programat-o exact in a 10-a zi, incercand astfel sa fac cat mai putine drumuri.
Am speriat toate rudele cu drumurile noastre din 2 in 2 zile, acestea neintelegand de ce atat de des trebuie sa mergem. Cel mai greu era in ziua cand ma chema la spital dimineata si trebuia sa plecam din Galati pe la ora 3. Mergeam cate 4 ore cu masina si in cabinet daca dura 1-2 minute consultatia e mult, ca de imbracat si de dezbracat nu executam pe hol. Imi venea sa rad, sa plang, dar dorinta era prea mare si nu am putut renunta. Urmau alte 4 ore pe drumul de intoarcere sau chiar mai multe ca mai cascam gura prin supermacheturi si drumul la intoarcere era mai aglomerat. Acasa in schimb era voie buna ca aveam recomandare la 
numai ca dupa atata drum... Nu asa visam noi ca se fac copii, dar daca medicul recomanda, noi executam. A doua zi eram numai buni de munca amandoi 
ca doar ne intorceam dupa o zi in care fusesem liberi si aveam de recuperat ca urma sa ne luam iar liber ptr. ziua urmatoare.
Prima luna a trecut fara nici un rezultat, dar nu am fost surprinsi pentru ca ca eram obisnuiti. Eu am avut dintotdeauna un ciclu regulat si am ovulat fara probleme dar bebe nu dorea sa apara. Am inceput si eu si sotul sa luam branca ursului iar eu am baut si ceai de cretisoara, asa mai dupa ureche mai cand ne aduceam aminte. A doua luna am inceput monitorizarea pe ciclu stimulat cu mari emotii tinant cont de experienta mea anterioara cu closti., dar dr.T m-a rugat sa am incredere si am mers pe mana lui. Sotul nu-si mai putea lua libere si nu aveam curaj sa vin singura cu masina asa ca trenul a fost prietenul meu. Am invatat repede traseele autobuzelor si eram mereu printre primele la cabinet ca sa am timp sa ma intorc. Am descoperit si unde e farmacia din piata Domenii (asta dupa ce imi facea dr. o schita mare cat capul meu si se satura saracul sa-mi explice), imi cumparam pregnilul si mi-l facea domnu dr.
Era 18 mai ziua mea de nastere, conducem prin oras si nu intelegeam de ce nu mai suportam centura de siguranta sa-mi atinga sanii. Imi bagam mana pe sub ea asa incat sa nu o mai simt. Un samburas mic isi facea loc la caldurica si pentru ca se pare a fi fetita e tare sensibila la tot ce atige burtica si sanii mei.
Prima zi in care i-am dat vestea sotului, prima bataie de inima auzita in cabinetul domnului dr.(care m-a pus ca strang tare de manerele scaunului si sa ma tin bine, eu crezand ca urmeaza ceva care o sa ma doara), prima poza cu fetisoara ei, emotiile asteptarii rezultatului la triplu test, morfologia fetala, prima zbenguire prin burtica pe care tati nu reusea sa o simta, primul nostru vis care se apropie sa ne trezeasca la realitate. Sunt momente unice care merita traite si pentru ele sa luptati.
Multe tutunici care mi-au aratat drumul si m-au sfatuit au ramas insarcinate, unele sunt mamici, altele au ramas prietene ale tutunareselor, sunt nume pe care nu le pot uita care m-au umplut de optimism. La noi a fost mai simplu, dar cu credinta si tie ti se poate intampla 
.
Nuchi 
39+ 
Ioana
magdita spune:
Georgia
, multumesc mult !
magdita
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
"Avem timp" - Octavian Paler
www.flickr.com/photos/12786534@N04/" target="_blank">poze
magdita spune:
Nuchi, mi-au dat lacrimile citind mesajul tau. Multumim pentru ca ne impartasesti reusita ta, sa ai parte de o nastere usoara si de o intalnire minunata cu fetita ta !!!
Mai ai atat de putin......
Felicitari din suflet iti spun de acum !
magdita
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
"Avem timp" - Octavian Paler
www.flickr.com/photos/12786534@N04/" target="_blank">poze
rocsy2007 spune:
quote:
Originally posted by katymana
Buna fetele.
credeti ca e vreo problema daca mie asistenta pe biletul de trimitere a taiat si a scris internare?sunt putin stresata si ma agat de fiecare tampenie (a zice unii)
katy
stai linistita si la mine a scris la fel
pentru a obtine ceva trebuie sa vrei cu adevarat
http://tt.lilypie.com/XILYm5.png
rocsy2007 spune:
quote:
Originally posted by nuchi
Salut si pup toate tutunicile. Tot asa cu multe intrebari si raspunsuri primite de la fetele cu experienta am pornit si eu la drum spre Bucuresti, anul trecut in aprilie. Era un vis de 3 ani neimplinit. Trecusem prin experienta unei sarcini (cu greu obtinuta prin stimulare cu 2 closti. pe zi si nemonitorizata, fapt ce a dus la o hiperstimulare) oprita din evolutie la 10 saptamani si urmata de 2 chiuretaje datorita unui medic incompetent. Bucurestiul il cunosteam atat cat schimbasem trenul de cateva ori in gara de nord.
Sotul la volan, eu cu harta in brate si amandoi cu credinta ca numai Dumnezeu ne putea ajuta sa gasim calea cea buna am inceput prima luna de monitorizari. Prima consultatie mi-am programat-o exact in a 10-a zi, incercand astfel sa fac cat mai putine drumuri.
Am speriat toate rudele cu drumurile noastre din 2 in 2 zile, acestea neintelegand de ce atat de des trebuie sa mergem. Cel mai greu era in ziua cand ma chema la spital dimineata si trebuia sa plecam din Galati pe la ora 3. Mergeam cate 4 ore cu masina si in cabinet daca dura 1-2 minute consultatia e mult, ca de imbracat si de dezbracat nu executam pe hol. Imi venea sa rad, sa plang, dar dorinta era prea mare si nu am putut renunta. Urmau alte 4 ore pe drumul de intoarcere sau chiar mai multe ca mai cascam gura prin supermacheturi si drumul la intoarcere era mai aglomerat. Acasa in schimb era voie buna ca aveam recomandare la
Prima luna a trecut fara nici un rezultat, dar nu am fost surprinsi pentru ca ca eram obisnuiti. Eu am avut dintotdeauna un ciclu regulat si am ovulat fara probleme dar bebe nu dorea sa apara. Am inceput si eu si sotul sa luam branca ursului iar eu am baut si ceai de cretisoara, asa mai dupa ureche mai cand ne aduceam aminte. A doua luna am inceput monitorizarea pe ciclu stimulat cu mari emotii tinant cont de experienta mea anterioara cu closti., dar dr.T m-a rugat sa am incredere si am mers pe mana lui. Sotul nu-si mai putea lua libere si nu aveam curaj sa vin singura cu masina asa ca trenul a fost prietenul meu. Am invatat repede traseele autobuzelor si eram mereu printre primele la cabinet ca sa am timp sa ma intorc. Am descoperit si unde e farmacia din piata Domenii (asta dupa ce imi facea dr. o schita mare cat capul meu si se satura saracul sa-mi explice), imi cumparam pregnilul si mi-l facea domnu dr.
Era 18 mai ziua mea de nastere, conducem prin oras si nu intelegeam de ce nu mai suportam centura de siguranta sa-mi atinga sanii. Imi bagam mana pe sub ea asa incat sa nu o mai simt. Un samburas mic isi facea loc la caldurica si pentru ca se pare a fi fetita e tare sensibila la tot ce atige burtica si sanii mei.
Prima zi in care i-am dat vestea sotului, prima bataie de inima auzita in cabinetul domnului dr.(care m-a pus ca strang tare de manerele scaunului si sa ma tin bine, eu crezand ca urmeaza ceva care o sa ma doara), prima poza cu fetisoara ei, emotiile asteptarii rezultatului la triplu test, morfologia fetala, prima zbenguire prin burtica pe care tati nu reusea sa o simta, primul nostru vis care se apropie sa ne trezeasca la realitate. Sunt momente unice care merita traite si pentru ele sa luptati.
Multe tutunici care mi-au aratat drumul si m-au sfatuit au ramas insarcinate, unele sunt mamici, altele au ramas prietene ale tutunareselor, sunt nume pe care nu le pot uita care m-au umplut de optimism. La noi a fost mai simplu, dar cu credinta si tie ti se poate intampla
Nuchi
M-a emotionat profund ceea ce ai scris. mi-au dat lacrimile. e superba povestea ta. felicitari
pentru a obtine ceva trebuie sa vrei cu adevarat
http://tt.lilypie.com/XILYm5.png
georgia_c spune:
nuchi, ce-mi facusi mamica cu povestioara ta ...ca ma furnica toata pielea , pana si a capului .. si ma lua cu lacrimogene , prin birou ... io care rad in continuu ..... noroc ca am scapt nevazuta de colege ..ca ma luau ca mi-e rau ....
ce sa zic ... sa dea Dumnezeu , ca povestea ta sa fie povestea noastra a tuturor ..... nastere usoara , si s-o pupi pe Ioana , de la tutunarese ....
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein
crisarh spune:
quote:Buna Felix, imi aduc aminte de tine, erai foarte optimista, chiar m-am gandit de multe ori la tine zilele astea si m-a ajutat, un pic realizez prin ce treceti voi deoarece inainte de a ramane insarcinata si eu si sotul meu incepusem sa ne facem probleme, tocmai ma pregateam sa merg si eu la un doctor sa intreb daca nu avem vre-o problema. Asa e, trebuie sa fim optimiste. Nu cred ca am nevoie de psiholog, am tot vorbit in stanga si-n dreapta , am mai si plans cand am simtit nevoia si cred ca m-am mai descarcat, ma rog, furia a mai ramas, ca doar n-a trecut decat o saptamana de atunci, dar de frica parca as vrea sa cunosc totul sa fiu sigura ca nu se mai repeta.Dar dr T nu mi-a dat sa fac inca nici o analiza inainte de sarcina, a zis ca imi da atunci cand raman insarcinata, ca daca raman peste 6 luni, mi-a zis el. Nu ar fi trebuit sa fac niste analizele inainte de a ramane insarcinata? Voi din experienta cu el ce ziceti?fara bb
Originally posted by felix76
Crisarh, noi ne-am vazut in spital la salonul de ginecologie. Eu sunt aia vorbareata si vesela (din cauza Ketaminei, asa a zis asistenta de la ATI)care a facut laparo joi pe 24 ianuarie.Nu pot sa iti spun ca lasa, o sa faci altul, mi se pare dureros. Oricum pierderea unei sarcini este o experienta prin care nimeni nu doreste sa treaca. Din pacate sunt si doctori criminali. Dr. Tutu nu este asa, o sa vezi. Isi da tot interesul atat pentru obtinerea sarcinii cat si pentru pastrarea ei. In plus, te va trimite sa iti faci toate analizele inainte si in timpul sarcinii si iti va da tratament de sustinere nu doar "stai linistita in pat ca sa vedem ce se intampla" cum spun altii. Ai incredere in el pentru ca stie ce face.Daca ti-e greu sa treci peste ce s-a intamplat, discuta cu un psiholog, sigur te va ajuta. Sau, daca te linisteste, scrie-ne noua, vom incerca sa te ajutam cum putem si sa te sustinem. Si inca ceva: sansele sa se produca un avort si la urmatoarea sarcina sunt infime. Deci curaj!Iti doresc sa treaca cat mai repede primul ciclu iar la al doilea sa ne dai vesti bune. Avantajul tau este ca tu poti ramane insarcinata pe cand, multe dintre noi nu am ramas niciodata desi incercam de multi ani. Eu incerc de 3.mmd_c eu ma gandeam sa fac un pregnyl de 10.000 UI (adica doza dubla) ca sa fiu sigura ca se va sparge la inseminare. Poate fac tripleti