cum v-ati simtit in prima zi de gradi a copilului?

mamici, cum v-ati simtit in prima zi de gradinita a copilului? eu, marturisesc ca m-am simtit un pic debusolata. am stat cu alexia acasa 3 ani, ne-am mutat de 4 luni in sua si acum a venit timpul sa mearga la gradinita. am cautat mult timp o gradinita, cea mai buna, cum de altfel cred ca-si doreste orice parinte pt copilul lor! am dorit o gradinita publica (public pre-school) dar a trebuit sa las o aplicatie si mi s-a zis sa astept, sint pe o lista lunga de asteptare. asa ca am gasit o gradinita privata, a unor romani, si gata... alexia s-a dus la gradinita. eu mi-am facut o mie de scenarii in minte, daca va face asa, daca nu va fi asa... etc. dar ea s-a adaptat f bine. si ma bucur, nu vreau sa fie dependenta de mine. dar in acelasi timp nu pot sa nu ma gandesc, cu putina strangere de inima, daca ii este bine acolo, ce face cand nu e cu mine (in paranteza fie spus jumatate din timp azi mi l-am petrecut prin jurul gradinitei), au grija de ea asa cum as vrea eu sa aiba? si tot eu imi raspund ca da, au grija de ea, am cercetat si am auzit numai lucruri bune despre aceasta gradinita. dar tot mai exista ceva, acolo, care nu ma lasa sa fiu 100% sigura.
oare asa sintem cu totii, sau doar eu reactionez asa?

Marilena - mamica Alexiei (26 iunie 2004)

Donia spune:

In prima zi am plans (si la day care, si la JK, si SK, si in clasa 1... si vor mai urma zile plangacioase ), mai ales ca fetita de abia astepta sa ma dea afara pe usa ca sa inceapa joaca...
Si am stat cu grija, si as fi vrut sa fiu invizibila ca sa stau inauntru si s-o pot vedea... Am asteptat-o cu atata nerabdare sa vina acasa dupa 4 ore si sa imi povesteasca, ma uitam pe geam si cand am vazut-o plangand in hohote cand a coborat din masina am inghetat! Plangea cu fata in maini si nu stiam ce are... ca sa aflu ca plangea ca a luat-o sotul si a adus-o acasa, ea vroia sa mai stea
Iar in zilele care au urmat am vazut ca inflorea, asa ca am stat linistita. In plus am vorbit cu personalul de la day care, am intrebat cum comunica cu ea (fetita nu vorbea engleza deloc), cum si ce mananca si bea, daca se spala pe maini dupa ce merge la toaleta, cum disciplineaza ei un copil... si cum mi-au placut raspunsurile lor, iar pe de alta partea ea era extrem de fericita acolo, m-am linistit si am lasat-o cu inima impacata, stiind ca e un loc foarte bun pentru ea.
Asa ca daca pe ea o vezi fericita, deja e un semn foarte bun. In al doilea rand, discuta cu personalul, intreaba tot ce iti trece prin minte, ai dreptul sa faci asta. In felul asta si ei vor sti ca tu esti un parinte preocupat si atent si se vor stradui sa fie si ei la fel (nu vreau sa spun ca ar fi altfel).

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

marilu2004 spune:

oh da, donia, nici alexia nu vorbeste engleza. intelege, cunoaste anumite cuvinte dar mai are de invatat. oricum personalul de la gradi e roman, deci... educatoarea vorbeste cu ei si in romana si in engleza. de fapt nu e o gradinita, e un daycare. ma gandesc ca pt inceput e bine si asa.
ce nu mi-a placut azi este ca educatoarea mi-a cerut sa stau si eu cu alexia, altfel are tendinta sa ma caute tot timpul. mentionez ca azi era a II a zi de gradi. azi am stat cu ea, dar nu cred ca e bine asa... nu stiu...

Marilena - mamica Alexiei (26 iunie 2004)

miau-miau spune:

dar daca aveti de gind sa ramineti in america, nu era mai bun un day care in care se vorbeste engleza? Doar daca vreti neaparat sa invete engleza cu accent romanesc. Acasa oricum vorbiti romaneste.
Stiu unul, un baiat indian care desi nascut aici si trait aici, acum la 14 ani vorbeste cu accent de care nu mai scapa, zici ca abea ce a debarcat din avionul de la Bombay.

Donia spune:

marilu, si pe aici se obisnuieste ca parintele sa stea la inceput cu copilul si sa creasca progresiv timpul ramas acolo, se spune ca e mai usoara integrarea asa.
Daca tu ai timp sunt sigura ca ei ii va fi mai usor asa. La fel as fi facut si eu daca ar fi fost probleme la noi. De altfel personalul mi-a spus ca pot sa stau cu ea cat doresc, insa n-a fost nevoie.

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

monica-elizabet spune:

eu eram super emotionata si cu ochii in lacrimi, realizam ca puiul meu mic a crescut dar eram super fericita cand il vedeam pe el atat de dornic sa-si cunoasca colegii, sa se joace, era numai ochi si urechi la d-na...nu a plans si atunci m-am consolat repede
acum avem emotii pentru pitica si pentru el in clasa I
incercati sa nu fiti voi agitate chiar daca nu sunteti acolo le transmiteti starea voastra de neliniste
numai bine

monica
mami de alex si ruxi
Prajituri si papa bun
Papa de Post

cristina22 spune:

Eu am fost terminata, desi Andrei avea 3,9 ani. El a fost in extaz si m-a ignorat total dupa ce a intrat in sala.

cristina si Andrei(am 5 ani!!!)

sirod spune:

In prima zi a fost super, eu am avut ceva emotii, dar am gasit-o linistita dupa-masa...la noi a inceput circul in a treia zi!
Ca au avut mazare la prinz....si a tras concluzia ca este nashpa la gradi!Numai eu stiu ce era in sufletul meu cind ramanea cu okii in lacrimi in bratele educatoarei. A durat acomodarea vreo doua saptamani, timp in care a mincat doar ce a vrut si pe unde a vrut, inclusiv in clasa, la masa doamnelor. Incet-incet s-a mutat la masute cu copiii in sala de mese.Suportul doamnelor este foarte important!

mult succes tuturor



: Otilia(02.08.2002) si Irina(10.05.2005)

anda74 spune:

Prima zi a lui Alex la gradi a fost destul de bulversanta,mai ales pentru mine.La cei 2 ani si 10 luni ma asteptam sa-l gasesc plangand sau macar langa usa asteptandu-ma,caci in cei aproape 3 ani nu prea m-am dezlipit de el,sau mai corect spus,el de noi...L-am inscris la gradi de stat,l-am dus la 1 oct caci am gandit eu ca s-a cam terminat cu bocetele si nu se va speria copilul,insa stupoare,copilul le-a speriat pe educatoare...Of,mare rusine pe mine!...L-am lasat la program prelungit din prima zi,asa fiind sfatuita de mamicile de copii cu experienta in ale gradinitei.Toata acea zi am facut curat,mancare,spalat,orice se putea numai sa-mi distraga atentia,sa nu ma gandesc la ce o face bietul meu copil lasat cu niste necunoscute...Iar bietul meu copil isi impunea personalitatea din prima zi...La ora 15 eram in fata gradinitei cu buchetul de flori pentru doamna de dupa amiaza,cu mari emotii,sa-mi revad copilul.Am intrat in clasa,iar copilul meu nici ca ma vedea,doar:mami,eu mai stau putin!...stupoare maxima pentru mine!Intreb educatoarea cum a decurs prima zi pentru al meu copil...Doamna ,Alex a facut multe prostii din prima zi...s-a lovit cu alt copil pentru o jucarie,a luat portia de mancare a vecinului...OFFF....CATA RUSINE!Mi-am cerut mii de scuze,si am gandit cu mult repros ca nu am fost in stare sa-mi educ copilul nici macar lucrurile elementare...
Dar dupa ceva vreme,cand am reusit sa ne cunoastem mai bine,sa fim putin mai draguti cu doamnele,am realizat ca am o comoara de copil...pentru ca pentru mine era o mare nedumerire,de ce cat stam cu el acasa nu este violent,nu are "crize de personalitate"...insa un lucru este sigur,nu era invatat sa imparta,neavand frati sau surori,neavand cui sa dea din ce este al lui...
Oricum ar fi prima zi de gradinita,trebuie sa o trecem cu mult curaj si sa avem multa multa rabdare cu puisorii nostrii!

tibiuta spune:

O Doamen!azi e a 2a sapt.la gradinita ,si baietelul meu tot ma trage dupa el inauntru!
Nu stiu cum sa-l mai conving ,in fiecare dimineata aceeasi poveste.Azi chiar am plans ,cum il vedeam ca ma tine de haina.Dar dupa ce intra in clasa nu mai plange!! Sper din tot sufletul ca o sa aud si eu :mami mai vreau sa stau!

mamica lui David

virgi spune:

Tibiuta - ai sa auzi cat de curand, mai asteapta putin.
Fetita mea a inceput gradinita la 17 luni. Eram convinsa ca nu se va acomoda. Pana la 17 luni, a stat o singura data cu familia sotului si a fost dezastru, a vomat, o plans pana ne-am intors. Un copil care si-a vazut bunicii de 2 ori, care n-a vazut niciodata vreo vecina in casa, sau vreun alt membru al familiei. Era salbatica.
Nu vreau sa-ti spun ce era in mintea mea cand am lasat-o prima data la gradi. Am stat cele 4 ore cu telefonul in mana. PLangea groaznic cand m-am dus s-o iau, la fel cum o lasasem. A doua zi, putin mai bine, dar tot cu mare scandal resuseam s-o dezlipesc de mine. Si tot asa primele 2 sapt.
Insa, pana nu s-a acomodat, eu n-am pus piciorul in clasa. O dezbracam si o lua doamna in brate care o ducea in clasa. De fiecare data, cand avea tendinta sa ma traga dupa ea, ii spuneam ca mami nu e primita acolo, ci doar copiii, mami te astepta aici pe hol. Acum stie exact locul unde trebuie sa ne despartim, stie ca mami nu are voie in clasa.
Eu cred ca asta este cel mai bun procedeu pana se acomodeaza. Dezbracat, pupat repede si ai iesit pe usa. Prelungirea momentului nu-i face decat rau.
Cam 2-3 saptamani a durat acomodarea totala. Acum e suparata cand ma duc s-o iau.
Daca este ingrijit bine si ai incredere in personalul care se ocupa de copil, nu trebuie sa-ti faci griji.