LADAY MATILDA, PEDIATRIE 2 TARGU-MURES

acest medic era sa-mi omoare copilul. fetita a de 11 zile fost internata cu diaree si voma bilioasa, si dna doctor nu stia ca trebuia pusa sonda naso-gastrica si intrerupta alimentarea si hidratat copilul. insista sa o hranesc si a pus o perfuzie de 5 picaturi/minut care mai mult nu functiona. Am stat ore in sir cu ochii in perfuzia aceea, incercand sa potrivesc mana micutei, vanata de atatea incercari de a-i prinde vena. in rest, niciun tratament. dupa cateva zile fetitei i s-a intrerupt respiratia, era alba si nu reactiona. dna laday matilda a considerat ca a avut hemoragie cerebrala la nastere, desi ecografia transfontanelara nu a evidentiat nimic, iar apgar-ul la nastere a fost 10, si i-a facut punctie lombara dupa care, in loc s-o panseze si s-o puna in repaus, i-a facut radiografie abdominala pe gol . a mai si scris in fisa de externare ca simptomele se agraveaza dupa mancat! "norocul" fetitei a fost ca a ajuns la terapie intensiva, unde s-a montat sonda naso-gastrica, s-a intrerupt alimentarea si s-a facut hidratare cum trebuie si tratament (inclusiv pentru gastrita facuta de la bila din stomac nedrenata atatea zile). cand fetita a fost dusa la terapie, pentru mine nu era loc, si a vrut sa ma dea afara din salon de la pediatrie (lauza de 11 zile) desi mai erau locuri; fetita nu a fost niciodata cantarita, nu i s-a luat temperatura, am stat 3 zile cu scaunul recoltat pentru coprocultura si nu l-a luat nimeni, doar o asistenta foarte bruneta venea sa ma terorizeze cu cat a mancat copilul si daca am cantarit-o, daca i-am luat temperatura (lucruri pe care ea trebuia sa le faca); aceasta asistenta ori venea de 50 de ori in 2 ore, ori nu venea deloc. Cand spuneam ca nu merge perfuzia, mi se spunea s-o potrivesc eu. Cand plangeam ca fetita moare sis a-I faca ceva, dna LADAY MATILDA mi-a spus “si ce? e 80% apa (copilul) nu pot sa-i fac nimic, nu se prinde nimic de ea” (deci nu e paguba).
Eu aproape am pierdut laptele in urma stresului, a trebuit sa inconjur tot spitalul ca sa ajung la fetita (cu colacul in mana, proaspat nascuta) fiindca nimeni n-a catadicsit sa se gandeasca ca ar trebui sa stam impreuna, nu mama la pediatrie si copilul la terapie intensiva) si desi am povestit 10% din tot ce am patit, abia acum am putut s-o fac (la mai mult de jumatate de an de la aceasta experienta).