Team Building - ma supara!
Raspunsuri - Pagina 8
simali spune:
quote:
Simali , oamenii se distrau sau nu ?
quote:
Nu se distrau - cel putin cei mai in varsta se vedea foarte clar ca se simt jenati (tu cum te-ai simti sa te scoale cu fluierul dimineata?). Dar acesta este un exemplu de tem-building prost organizat. Activitatile acelea erau pentru copii mici si cred ca trebuia sa ai o personalitate foarte infantila ca sa te distrezi. Poate ca daca se faceau concursuri de adulti gen biliard, bowling, partide de pescuit stiuca... era altceva.
Se vedea ca firma face economie...
alice
simali spune:
quote:
Simali lasa-ma sa te contrazic eu vad "izmenelile" astea de care pomenesti tu o mentalitate super-invechita, banuiesc ca in Ro se foloseste inca respectul ala ierarhic, prost-inteles, ca vezi Doamne, domnu director n-are cum sa se traga de sireturi cu restul asa mai "under" ca secretara, curier, sau mai stiu eu ce pozitii intr-o firma.
In Olanda, tara in a carei limba exista ca si in romana formula de politete "dumneavoastra" intr-o firma care merge bine, care te motiveaza, care iti place ca loc de munca, oamenii indiferent de pozitia in firma se tutuiesc...ceea ce nu creeaza tensiuni inutile, snobisme si alte aberatii, oamenii sunt apreciati pentru ceea ce fac indiferent ca e receptionista care iti predea imediat apelurile, fiindca nu esti cu nasul pe sus, sau secretara care iti tine locul pentru 2-3 ore cu succes daca nu poti ajunge la timp la birou si cate si mai cate.
Orice om este important si tb nu se fac asa de flori de mar, si nici nu sunt percepute ca fiind comuniste, din simplul motiv, ca daca iti place sa lucrezi intro firma,daca vrei sa avansezi, daca mai ales iti place profesiunea pe care ai ales-o...e si normal, ca job-ul sa nu ti se para o corvoada si nici sa interactionezi cu colegii, indiferent ca e timpul tau liber sau de lucru.
quote:
Ce ma distreaza pe mine este viteza cu care preiau unii orice numai pentru ca este din strainatate. Cred ca aceasta este o reminescenta comunista. 40 de ani, tot ce era strain era bun si era mancat/baut/dorit/ravnit fara nici un fel de dicernamant.
Exista si in Olanda, si oriunde aiurea oameni care nu au fire "de gasca" si care nu apreciaza apropierea exagerata de alti oameni. Asa sunt ei si asta nu-i face profesionisti mai putin buni, dimpotriva...
Sa iei toti oamenii, indiferent de dorintele lor personale si sa-i "infigi" intr-un program conceput pentru "medie" este uniformizare fortata. La serviciu datoram politete celor din jurul noastru si profesionalism. Oricat de mult ti-ar placea un job - desi eu cred ca este lipsa de imaginatie sa-ti placa la disperare sa muncesti pentru altii - el ramane doar un job. Sau o cariera...Poti pleca in orice moment spre alte orizonturi daca dezvoltarea ta personala sau nevoile tale ti-o cer.
Dar conceptual team-buildingurile sunt o inventie japoneza. Ei si numai ei sunt capabili sa iasa la inviorare dimineata sau sa vina in continuare la serviciu, dupa ce au iesit la pensie, ca sa se uite pe fereastra. In "mesaj din Est" firma Matushita spune occidentului prin 1989(dupa mai multe tentative nereusite de a-i uniformiza pe americanii din fabricile lor)-citez aproximativ: in razboiul economic noi vom castiga si voi (occidentalii) veti pierde; pentru ca spre deosebire de muncitorul japonez care se gandeste numai la imbunatatirea muncii sale, muncitorul occidental se gandeste numai la weekend.
Numai ca mesajul a ajuns unde trebuia. Si mii de top manageri au inceput sa se plibme in Japonia pentru a afla secretul transformarii oamenilor de rand in roboti. Team Buildingul este numai unul dintre rezultatele acestei infuzii culturale.
Cine vrea un alt fel de comunism ... e liber sa-l aiba. Dar noi, toti cei ce tinem la libertatea noastra de gandire trebuie sa luptam pentru sansa de a face si alte optiuni.
alice
Alynutza spune:
quote:
Originally posted by miau-miau
team building exclusiv cu angajatii companiei se fac in timpul saptaminii, la biliard, un film, o masa de prinz, un golf. de craciun se vine cu familia, daca e vorba de dormit o noapte-doua undeva normal cu familia. Nu obligatoriu, dar nu vine nimeni fara familie, ca da rau. Nu cred ca i-ar trece vreunei companii oricit de mica ar fi ea prin minte sa organizeze weekend la munte numai cu angajati, sau revelion numai cu angajati. Eventual daca nu au bani, poa' sa te puna sa platesti pt ceilalti membrii ai fam., iar firma ii acopera doar pe cei ce lucreaza acolo.
Si eu tot pentru un 'mastodont' lucrez, cu origini din SUA, si la nici un microrevelion nu s-a mers cu familia, au fost organizate exclusiv pentru angajati. Si de ce "daca e dormit o noapte-doua undeva normal cu familia"? Daca te trimite in delegatie nu stiu pe unde pui conditie ca nu stai mai mult de 24 de ore daca nu-ti da si consortul(a) si copii ca fara ei ai insomnii? Team-building-urile sunt facute exclusiv pentru consolidarea relatiilor intre colegi, n-are nimic a face cu familia. Si aici ma refer la relatii de colegialitate, nu la altceva. Inteleg ideea de 'si asa stai toata ziua cu colegii'. Asa-i, dar printre proiecte si termene limita nu prea ai timp de socializare. Conform studiilor de specialitate, se recomanda un team-building la 3 luni (ideal) sau macar la 6 luni.
Adevarat ca nu sunt de acord cu organizarea lor in weekend. La noi nu se organizeaza in weekend, ci in timpul saptamanii.
Ah, si referitor la ideea ca oricum fiecare cu camera lui si firma nu cheltuieste in plus pentru familie... noi am avut camere duble si am dormit cate 2 in camera (evident, fete cu fete, baieti cu baieti), deci daca veneam cu partenerii fiecare costurile de cazare se dublau, idem cele pentru mancare si, repet, scopul firmei este sa intareasca relatiile de prietenie intre colegi, nu sa faca terapie de cuplu.
www.flickr.com/photos/9684774@N08/sets/72157600636179296/" target="_blank">prajituresc si www.flickr.com/photos/9684774@N08/sets/72157600636180054/" target="_blank">bucataresc
Lona spune:
Eu nu cred ca aceste TB se organizeaza degeaba. Pe langa plimbare, relaxare, distractie, socializare cred ca ofera si un cadru in care se pot trage anumite concluzii despre temperament/caracter/comportament (nevazute in vartejul de fiecare zi).
Spun asta pentru ca am vazut, cu totul intamplator, un soi de constatari dupa o astfel de activitate. Dupa descrierea "faptelor", urmau adnotarile (nu stiu de cine facute, banuiesc ca de un psiholog): X nu are simtul umorului, Y lucreaza frumos in echipa, Y este egoist, M este generos, V nu are calitati de lider etc.
Nu stiu daca este o practica, dar mie mi s-ar parea util sa vad asemenea observatii daca as fi pusa in situatia de a propune pe cineva pentru un post sau un proiect, iar comportamentul lui profesional n-ar fi lamuritor pentru anumite calitati adiacente slujbei in sinea ei.
Cat priveste situatia concreta care se discuta aici - e grozava familia lui Fomalhauti (nu-mi pot imagina cum speli/gatesti pentru toata lumea! ai toata admiratia mea!). Dar sigur ca ti se innegreste in fata ochilor cand tu ai timp sa te vopsesti la par doar la nunta si Revelion, iar sotul tau "pierde" doua zile cu jocuri.
Siminaf spune:
Adica un team-building bine organizat este unul in care ni se pune viata sau macar integritatea corporala in pericol! Alpinism, poteci neumblate, etc. Ma plateste cineva de buna daca mi se intimpla ceva? Cum adica sa se impuna asa ceva angajatilor? Scuze, dar mi se pare foarte exagerat. Se vede ca profesionistii angajati pentru organizarea unor astfel de team-buildinguri erau profesionisti in a lua banii firmai care-i angaja, nicidecum specialisti in sociologie sau psihologie.
P.S. Am auzit si eu de la o cunostinta cind eram in Ro ca a venit de la un tb din asta "meserias" cu glezna luxata, ca i-a pus sa se catzere pe nustiuunde, iar ea, biata femeie, avea peste 40 de ani si deloc genul sportiv. Eu i-as fi dat frumusel in judecata. Nu asa se creeaza legaturi intre angajati, aducindu-i pe marginea prapastiei si plecind cu ei de acolo ingroziti si cu cite ceva luxat in cel mai bun caz.
Dreptate mare are Simali/Alice: e o mare moda in a prelua intr-un mod gresit orice vine din Occident, fara a incerca sa gindim citusi de putin daca nu cumva este absolut stupid. Dovada ca postarile celor din US si Canada spun ca pe aici tb-urile se fac fie in timpul companiei, fie cu familiile.
simali spune:
quote:
Spun asta pentru ca am vazut, cu totul intamplator, un soi de constatari dupa o astfel de activitate. Dupa descrierea "faptelor", urmau adnotarile (nu stiu de cine facute, banuiesc ca de un psiholog): X nu are simtul umorului, Y lucreaza frumos in echipa, Y este egoist, M este generos, V nu are calitati de lider etc.
quote:
Dupa fiecare team-building se trag concluzii de acest gen. Intrebarea mea este: cine le trage? Are chiar pregatirea necesara sa traga concluzii de tipul "cutare nu are calitati de lider"? Psihologii seriosi stiu ca este nevoie de multe sedinte de terapie individuala pentru a determina cum este o persoana. Si chiar si atunci pot aparea surprize. Omul sa se autodepaseasca si sa surprinda printr-un comportament ulterior imposibil de previzionat la momentul "X".
Pentru unii oamenii sunt un fel de cobai pe care-i chemam mai de voie sau de nevoie intr-o cusca si-i studiem iar la sfarsit le punem cate o zabaluta cu eticheta. Ca cei chemati sa-i studieze si sa puna eticheta nu sunt in masura sa faca acest lucru... secundar. Atata vreme cat firma care i-a trimis a cerut companiei un pret mic si a dat asigurari ca toti au terminat facultatea de psihologie recunoscuta de Ministerul Invatamantului!!!!!!!!!!!
Scandalos!!!
alice
Siminaf spune:
De abia acum am vazut postarea cu explicatiile cu "etichetarile" puse dupa astfel de tb-uri! Intr-adevar scandalos!!! As spune mai multe, dar aici e cam noapte acum.
Auziti, dar bani de ce nu li se dau participantilor la tb? Daca tot sint folositi pe post de cobai.
A_Iulia spune:
Cu ce sa fie scandalos? Ca nu stiti voi ce calificare au evaluatorii, daca au masterul la psihologie sau nu? Ca poate au, dar daca e facut in Romania, inseamna ca nu are nici o valoare, nu e asa?
Nu stiti ca uzual orice manager face anual o caracterizare a subalternilor? Sau mai des, daca i se cere? Sunt tot felul de caracterizari, pentru unele sunt necesare cunostinte psihologice, pentru altele nu.
Maine-poimaine o sa va revoltati si impotriva recomandarilor luate de la vechiul loc de munca, ca nu sunt facute de specialisti in evaluare umana.
Adina + Olivia Q1.04
Amethyst spune:
Daca ar fi plecat si familiile nu inseamna automat ca participau la aventuri pe munte. Puteau sa se intalneasca cu alte familii, copiii sa se joace intre ei, atat timp cat isi plateau cheltuielile. Si na, poate nu toti angajatii au chef sa faca climbing sau mai stiu eu ce minuni. Poate ca mie imi place sa urc cu lanturile dar poate altul moare de frica. Este tb o obligatie? De cand? Relatiile colegiale trebuie sa fie atat de stranse? Trebuie sa te cunosti la caiac-canoe ca altfel nu relationezi bine? Se pot organiza asa cum a spus miau-miau, zile cu diferite activitati. Si eu lucrez intr-o firma mare, se face tb organizat, tot la munte, dar nu e nici o obligatie, s-a dus cine a vrut, cine nu a vrut nici o problema si tot asa.
Evaluari facute ca urmare a tb nu sunt corecte.
XIO, nu de hartiuta e vorba in principiu...
Mommy to www.tickercentral.com/view/8i03/4.png" target="_blank">Jasmine
“A baby will make love stronger, days shorter, nights longer, bankroll smaller, home happier, clothes shabbier, the past forgotten, and the future worth living for”
martie spune:
Chiar nu m-am putut abtine sa nu-mi scriu si eu parerea. Acum, stau acasa cu un bebe (si mai am o fata mai mare), dar chiar pe vremea cand nu aveam copii, dar eram casatorita, aceste tb-uri ma scoteau din toti nervii.
Intr-un an, fiind foarte sigura pe pozitia mea in firma, am refuzat sa ma duc, gandindu-ma ca nu in tb sta tot profesionalismul meu. Cunoscandu-l personal pe sotul meu, cei de la firma nu mi-au reprosat niciodata faptul ca din cauza geloziei lui nu m-am prezentat, pentru ca stiau foarte bine ce fel de om este si ca astfel de insinuari stupide nu isi au rostul, insa... stupoare, am luat prima de Craciun in acel an exact cat a luat si femeia de serviciu. Am fost atat de socata si revoltata, umilinta mai mare nici ca se putea, nu?
Cat priveste "socializarea" fortata care se impune in aceste tb-uri, se aplica probabil cu succes la japonezi, cum bine spunea cineva aici. Eu una nu ma pot intelege bine cu o persoana decat daca avem acea chimie care ne atrage spre un numitor comun. Daca nu ma inteleg bine cu Gigel de la curierat la serviciu, sa nu-mi spuna mie nimeni ca daca-mi iau un arc in spate si imu leg o ceapa la cingatoare si ma pune sefu' sa cutreier padurile, vaaaai ce bine o sa ma mai inteleg cu el. Iar a doua zi la serviciu sa vezi ce bine o sa mai muncim impreuna. Ca sa vezi!
Cu sau fara copii, eu le-am considerat tot timpul niste forme de indobitocire in masa, de spalare a creierelor, tocmai de aceea in curand voi avea afacerea mea. Dar nu trebuie ca toata lumea sa aiba afacerea lui, nu? trebuie sa existe tot timpul si marea masa care sa traga cu sageata in week-end, in tb fireste, si sa se arate foarte incantat de asta.
Nu inteleg totusi de ce sunt atat de blamati cei care aleg sa nu se duca dintr-un motiv sau altul... ca are copii, ca-si zugraveste casa, ca e obosit, ca nu are chef sau ca pur si simplu uraste sa escaladeze toate scorburile!
Daca sunt persoane carora le place, foarte bine, dar daca 1 nu vrea sau nu poate sau nu are chef, de ce trebuie sa fie atat de blamat??? "Aaaaa, ne-am prins noi, e nevasta-sa geloasa, aaaa.. ne-am dat noi seama, nu o lasa barba-su, aaa... stim noi, el vrea sa vina, dar... nu vrea aia etc. etc".
De ce persoane care nu dau 2 bani pe aceste tb-uri, cum e si cazul meu (si am lucrat la 2 multinationale) trebuie sa inventeze situatii de extrema urgenta, minciuni gogonate, ca daca spun adevarul (ma doare-n cot de tb-ul asta) sunt chiar pedepsite - financiar, social etc?
Doamne, acum am si 2 copii, bine ca nu ma mai duc sa ma spetesc sa fac bani pentru altii, ca in week-end sa trag cu pusca... "pasarica alba-n cioc, tragi cu pusca nu ia foc"!