Comunicarea cu adolescentii - 5 sfaturi pentru a o

http://www.desprecopii.com/info.asp?id=1305

[FLO]

---

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/

mhldvrc spune:

Foarte interesant!!!!
Desi relatia cu fiica mea este foarte buna, am avut multe de invatat din acest articol, si mi-a ajutat sa-l inteleg mai bine pe fiul meu, aproape adolescent si el. Acum comunicam mult mai bine.
Multumesc,Desprecopii.com', multumesc foarte mult!


Mihaela(25.04.1962) Tatiana(20.09.1991) Mihai(1.08.1995)
FOTO

mhldvrcBrasov 2008

petronik spune:

uff as vrea si eu sa am o relatie cu mama mea... adica in loc sa vorbesc cu o prietena as vera sa vb cu ea..da parca imi este rusine de ce o sa zica..imi este oarecum sa vb cu ea despre sex...multe fete vb cu mama lor de parca ar vorbi cu o prietena .. da eu nu prea pot asta..
oare cum as putea sa fac asta?
imi este frica daca ias zice ca miam inceput viata sexuala cum ar reactiona.. asa ca mai bn nui mai zic nimic nu?

Cris_Mihi73 spune:

Sfaturi foarte bune pentru cei care au copii la varsta pubertatii. Ca parinti tindem sa uitam cum a fost cand eram si noi adolescenti si parca tot ce fac ei acum ni se pare exagerat. Daca am urma sfaturile din articol mai des, cred ca am fi mult mai apropiati de copiii nostri.

yyna24 spune:

Poate ca ar fi bine sa nu ii spui lucrul acesta foarte direct.
Discuta subiecte asemanatoare cu ea si vezi reactiile ei.

Incearca sa povestesti mai intai despre o prietena de varsta ta care ar fi inceput viata sexuala si vezi cat de pregatita este moral sa primeasca aceasta veste, in cazul in care ar fi vorba..chiar despre tine.
In orice caz NU te grabi pana nu te lamuresti cat de pregatita este sa primeasca o astfel de veste, zic eu.

Foreverme spune:

Nu stiu daca este in regula sa raspund la acest topic si imi cer scuze anticipat, insa nu am vrut sa fac un topic nou pentru ceea ce urmeaza sa spun.
Ma numesc Alexandra si peste 2 luni implinesc 20 de ani. Problema mea este ca parintii mei ma considera inca mica. Eu nu stiu cum sa ma comport cu ei, nu stiu cum sa trag un semn de alarma ca am crescut, dar nici nu vreau sa ii dezamagesc sau sa ii supar. In general, ii ascult si incerc sa nu le creez probleme, caci si ei la randul lor imi ofera tot ce pot.
Ca sa exemplific:De multe ori nu ma lasa sa ma descurc singura cand am probleme; cand merg in vacante la mare sau la munte cu prietenul meu ei ma insotesc; nu ma lasa sa ma imprietenesc cu oricine, nu fizic, insa critica o persoana care cred ei ca nu imi e potrivita,chiar si pe prietenul meu l-au acceptat cu greu; se asteapta sa fiu casta si sa fac o nunta mare si frumoasa.
Pur si simplu, eu nu stiu cum sa ma comport cu ei si va cer voua sfaturile pentru ca sunteti si voi la randul vostru mamici. Va multumesc anticipat!

Rufus spune:

Dragi adolescente, trebuie sa stiti ca noi, parintii, invatam sa crestem copii in timp ce va crestem pe voi. Citim, ascultam, aplicam ce stim de la noi de-acasa (de la parintii nostri). E clar ca, din moment ce avem abilitati diferite, unii ne pricepem mai bine, altii mai putin bine. Dar, cu exceptiile pe care nu doresc sa le comentez, toti ne straduim sa va fie bine voua, in primul rand si, apoi, (de ce nu?) si noua.
Asadar, e greu de spus de ce nu toate relatiile copil-parinte sunt ideale. Sau, mai bine spus, e simplu: suntem, noi oamenii, diferiti unul de altul.

Foreverme, petronik, ar trebui sa stiti ca noi, parintii, nu vrem decat sa fiti fericite. Trec peste faptul ca, fiind generatii diferite, fericirea are dimensiuni putin (sau mai mult...) diferite dar, asa cum eu trebuie sa-mi inteleg noua dimensiune a fericirii fiicelor mele, asa trebuie si ele sa ma priveasca cu ingaduinta, pentru ca nici unul din noi nu suntem vinovati ca nu vedem un lucru in acelasi fel. In plus, sentimentul de a oferi protectie puilor, trece lejer si adeseori peste judecata, si chiar peste instinct.
Aici ajungem sa ne contram, desi nici una din "parti" nu isi doreste asa ceva.
Majoritatea din noi nu va vrem virgine musai in noaptea nuntii, nici macar noi nu am trait dupa regulile astea, probabil bunicii nostri, adica stra-strabunicii vostri. Dar, ne este frica sa nu faceti greseli...asa cum am facut si noi, sau auzim ca fac multi copii in jurul nostru. Probabil ca, de multe ori, dati dovada de ignoranta in viata voastra...iar noua ne este frica sa nu gresiti acolo de unde, uneori, nu mai cale de intoarcere.
Si mai avem multe povesti de groaza din viata reala...si pe toate tindem sa vi le aplicam si voua, iar voi va simtiti jignite, ca va comparam. Nu este cazul...
Sfatul meu este sa...fiti voi. Fara a incerca sa fiti alte persoane, pentru a impresiona. Noi ne iubim copiii nostri, ba chiar si pe ai altora, pentru ceea ce sunt ei. Iar cand gresim, avem o sumedenie de motive sa o facem, precum si o sumedenie de motive pentru a nu face ceea ce facem...dar e greu. Credeti-ma, e tare greu. Asa ca, eu nuvad alta solutie decat comunicare, sinceritate si multa intelegere. De ambele parti. Cu intelepciunea e mai greu...voi nu o aveti, iar noi o pierdem regulat, cand vine vorba de voi.
Daca s-ar putea, tineti minte un lucru: solutia oricarei probleme o gasiti acasa, in familie. Fara reprosuri, tensiuni sau jena. Apelati cu incredere: parintii vostri nu va vor respinge.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009

michelle-usa spune:

ai spus frumos Rufus!
Ii iubim prea mult si ne doare cand ii vedem raniti.

michelle