Iubire si ura intr-un singur ambalaj

codrutza4 spune:

Draga Dhariana,

Din punctul meu de vedere, ar trebui sa ai o "discutie" cu tine si sa stii CLAR ce iti doresti de la relatia asta. Spre ex. cum te-ai simti DACA ti-ai inchipui ca cel cu care esti...ar muri. Hai sa facem un exercitiu. Cum te-ai simti? Sa stii ca a disparut si nu ai sa-l mai vezi in VECI, ca vei ramane DOAR cu amintirile de la el, care in timp..se vor sterge. CUM TE_AI SIMTI?
Daca acest gand te va durea pana in strafundul sufletului, inseamna ca chiar il iubesti pe acest om si ca ar trebui sa faci tot ce-ti sta in putinta sa fiti impreuna. Si cred ca cel mai mult depinde de tine.
Daca acest gand, de care-ti vorbeam nu-ti va trezi sentimente prea intense..........

Cu speranta ca ti-am fost de folos..iti doresc numai bine!

Cristina_A spune:

Dahriana, eu cred ca aveti sanse. Inca.
spui:

quote:

---

Mi-a adus flori,nu de multe ori,de vreo 3-4 ori,dar daca imi aducea zilnic poate nu ar mai fi insemnat nimic.
Mi-a adus cel mai frumos buchet de trandafiri atunci cand a venit la mine sa ne impacam dupa ce nu ii mai raspunsesem la telefon 2 saptamani.
Este un barbat priceput in toate,se tine de servici,nu e un puturos.
Cand ne-am logodit acum un an mi-a adus cel mai frumos si mai scump inel.Tin minte ca si-a dat toti banii pe care ii avea pe el.
A imprumutat bani pt mine cand am avut nevoie urgenta de f multi.Nu a stat nici un moment pe ganduri si m-a ajutat.Cred ca ma iubeste,de fapt multe dintre faptele lui spun asta.
Si atunci cand imi vine sa renunt la el,imi aduc aminte de anumite chestii pe care nu stiu cine le-ar mai face.

---

Observ ca folosesti foarte multe judecati de valoare si critica atunci cand vorbesti despre el, de exemplu cand spui: "se tine de servici, nu e puturos".

Ce inseamna pentru tine un om puturos? Si daca din diverse motive ar fi ales sa nu "se tina" de serviciu asta ar fi insemnat ce? Ar fi fost cu adevarat semnificativ? Ar fi scazut in ochii tai? Sau ai fi fost capabila sa-i asculti cu empatie(stii ce inseamna acest cuvant? de curiozitate intreb) si intelegere motivele pentru care doreste sa renunte la serviciu (sa zicem, un mediu de lucru ostil, sau poate obligatia de a lucra multe ore suplimentare sau orice altceva). A renunta sau nu la serviciu este alegerea lui. Ai dori si ai putea participa la o discutie despre cum sa va descurcati financiar, dar fara sa-l judeci, critici sau jignesti? Asta ar insemna atitudine constructiva si cu siguranta el ar fi cu adevarat interesat si cooperant pentru gasirea unei solutii. Crezi ca ar mai fi prietenul tau interesat sa gasiti impreuna o solutie pentru voi daca-l faci "puturos"?

Dar pe el ca om, cum il vezi? Sa stii ca este si el om, cu doua maini, doua picioare etc, are sperantele lui ( inclusiv in ce te priveste, dar si in afara ta), il doare si pe el, sufera. Esti constienta ca este o persoana separata de tine, ca nu este nici proprietatea si nici o anexa a ta? Ca este cu tine pentru ca asa vrea el, ca daca n-ar vrea n-ar fi? Ca iti face curte si iti aduce trandafiri si cel mai scump inel de logodna pentru ca asa vrea el si pentru ca tine mult la tine, nu pentru ca are vreo obligatie sau pentru ca "asa trebuie". Ai incredere in judecata lui? Crezi ca este demn de apreciere si admiratie si sa fie iubit barbatul acesta? Cum ii comunici lucrurile care nu-ti plac? Cum recepteaza el ceea ce ii comunici tu? O ia ca pe un atac personal si riposteaza usturator? Iti ia in considerare sentimentele despre lucurile care nu-ti plac? Sau te ignora, se preface ca nu vede, ca nu aude, ca nu pricepe?


Retine aceasta idee din excelentul pasaj pe care l-a reprodus Miss Parker: Doua persoane care se iubesc sunt impreuna pentru ca asa vor si aleg ele, nu din vinovatie sau constrangere sau teama de singuratate. Atunci, de unde vine gelozia dintre voi? Este gelozie sau altceva? Nu spun ca nu este posibil sa nu aiba un temei aceasta gelozie, asa ca daca acesta exista, afla-l! Nu te preface ca nu se intampla nimic, nu te agata de motive aparente, nu fugi de sentimentele si realitatile inconfortabile. Recunoaste-le, recunoaste ca ele exista si ca daca inchizi ochii nu dispar. Nu vor disparea nici daca te bati cu prietenul tau, nici daca il jignesti, nici daca te jignste el pe tine.

Si apoi cand citesc ceea ce scrii despre surprizele si cadourile pe care ti le face, nu vad prea mult sentiment, nu vad tandrete, nu vad iubire din partea ta. De ce "nu ar mai fi insemnat nimic" daca ti-ar fi adus flori zilnic? Corecteaza-ma daca gresesc, admit ca e posibil ca eu sa fi perceput gresit. Insa daca am intuit corect, lasa deoparte superficialitatea si analizeaza. E un lucru rau ca omul asta te iubeste si doreste sa-ti faca placere? E un lucru rau ca asteapta sa-i raspunzi la fel? Sau poate cadourile si gesturile lui de atentie le simti ca fiind conventionale si neautentice si facute pentru ca asa da bine si "asa trebuie"?

Dahriana, nu gandi in clisee si prejudecati si nu te limita la analiza aparentelor. O prejudecata, dupa parerea mea este partea cu "ce spune lumea despre noi..." Ce treaba ai tu cu lumea? Ce treaba are lumea cu tine si cu relatia ta? Cauta "de ce"-ul din spatele fiecarui lucru care nu-ti place la relatia asta. Dar gura lumii nu este oglinda relatiei voastre si nici a lumii tale interioare, asa ca nu cauta acolo explicatiile si nu te incurajez nici sa te balacesti in falsitati de felul:

quote:

---

Dar stiti care e culmea culmilor ?Cei din jur spun despre noi : Vai ce cuplu frumos,ce bine se inteleg..Da de unde..daca ar participa la lectia de box n-ar mai crede asa.

---

Iti scriu aceste randuri si imi amintesc de mine acum doi ani intr-o situatie, nu identica, dar asemanatoare in aspectele definitorii. Numai ca eu atunci nu stiam (si n-aveam de unde sa stiu) ceea ce ti-am scris mai sus...




***********************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************

Dahriana spune:

I-am spus si partile bune,da...dar sa nu credeti ca astea se mai intampla si acum.
Se intamplau si se intampla atunci cand ne certam f rau si vrea sa ne impacam.
De la un timp se joaca de cand vine de la serviciu pana se culca si daca vreau si eu sa vb cu el : ori se face ca nu aude,ori imi raspunde urat,ori se intoarce cu scaunul,asculta ce am de zis,dupa care ma intreaba daca am terminat si isi vede in continuare de joc.
Eu am inceput sa ma simt cam singura,nu imi mai gasesc locul nicaieri si caut chiar si un motiv de cearta numai sa vorbesc si eu cu el.
L-am intrebat pt ce sunt eu aici cu el,impreuna si mi-a zis ca nu stie.
Ce raspuns mai e si asta ???
E genul de om care,cand te are nu te vrea,se comporta indiferent sau face crize de nervi si cand te pierde devine un mielusel,asta pana te are din nou langa el.
E obositor jocul asta si cred ca o sa ma satur pana la urma.
V-am zis ca nu am fost dintotdeauna persoana care sunt acum si am nevoie si eu de momentele mele de liniste.Chiar am clipe cand imi doresc un altfel de barbat.
Cu el ma simt de parca as fi de 20 de ani maritata.

Dahriana spune:

Cristina A,gelozia nu a existat de la inceput pt mine.El a fost gelos de prima data,la mine insa a inceput incet incet si a evoluat in timp.
Am devenit geloasa cand observam ca,atunci cand iesim in lume este un alt om si cu mine acasa se poarta atat de urat,am inceput sa fiu geloasa cand vorbea pe internet cu alte fete si nu era nervos,iar cu mine facea crize incontinuu.A inceput sa ma enerveze indiferenta lui,combinata cu crizele de nervi si violenta.
Si incet incet am uitat cine sunt si ce-mi doresc de fapt.
Nu stiu ce ai inteles tu din ce am scriu eu in legatura cu puturosenia.
Nu mi-ar conveni sa intretin un barbat,nu as accepta un barbat care are o viata profesionala instabila,care renunta la serviciu mult prea des.Ar insemna ca este un om pe care nu te poti baza,parerea mea.

Referitor la intrebarea altei membre,daca m-ar durea gandidu-ma ca ar putea muri.Da m-ar durea f tare,insa...o data cu trecerea timpului multe rani se inchid.

Cristina_A spune:

Dahriana, din experianta mea (relativ recenta...), ceea ce iti recomand este sa te ocupi cu prioritate de tine, de sufletul tau, sa te informezi, sa citesti, sa cauti raspunsurile si rezolvarile la framatarile tale interioare. Dupa ce vei reusi sa-ti pui ordine in ganduri si in sentimente, vei gasi si explicatia dificultatilor de relationare dintre tine si prietenul tau si vei gasi si rezolvarea. Garantat.

Pe acest forum sunt multe discutii interesante si care pe mine m-au ajutat in acest proces de punere in ordine a sentimentelor si gandurilor si cred ca iti vor folosi si tie. Rasfoieste prin arhiva, in special pe la sectiunile "Cabinetul PSI" si "In unul sau doi mergem ia departe", vezi ca exista si un server comun de unde poti descarca mai multe carti excelente de psihologie si autocunoastere. Sunt si recomandari de carti in cadrul anumitor discutii, daca ai posibilitatea (si interesul) fa rost de ele si citeste-le, te vor ajuta sa vezi clar ce si de ce ti se intampla.

Succes!

***********************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
Fotografii
************************

Dahriana spune:

Cristina,multumesc pt incurajari si recomandari.
MissParker mi-a trimis deja 2 carti f bune si ii multumesc f mult.
O sa mai caut in forum si alte carti.

Eu citesc tot ce se scrie aici la subiectul asta si incerc sa invat din experienta fiecaruia.
Doar ca,citind lucrurile atat de dureroase ma tem si mai mult si ma gandesc ca mi-ar putea fi si mai rau.

Cristinica30 spune:

si eu sunt in aceeasi oala cu tine dhariana,ma bucur enorm ca am gasit cateva raspunsuri in legatura cu aceasta problema ce ma macina si pe mine,dar la mine mai sunt si doi copii la mijloc si mereu ajungem sa ne batem,sa ne jignim,sa ma si dea afara din casa dar nu ma da,nu stiu ce sa mai fac in sensul acesta?
si la mine e cu .......daca nu tip la el nu ma aude ,nu ma asculta,ma ignora,iar daca il bruschez ma fac inteleasa si auzita.Nu stiu chiar ce sa te sfatuiesc ..............noi avem 11 ani impreuna si nu am reusit sa ne despartim,chiar nu ne place deloc aceasta relatie chiar si acum dupa atatia ani.Poate ma sfatuieste si pe mine ceva in aceasta problema.deci ne vrem dar nu ne vrem.inteleg si nu inteleg.deci chiar nu am ce sa te sfatuiesc.VA PUP SI VA ROG NU MA OCOLITI .SI MIE UN SFAT.

Dahriana spune:

Cristinica,tu esti proiectia mea in viitor probabil.
Si eu imi doresc 2 copii,dar nu mi-as dori sa traiasca intr-o familie cum o ai tu si asa cum as putea-o avea si eu.
Tu cum ai avut curajul sa te casatoresti cu el in conditiile date ?
Eu nu vreau sa ma casatoresc cu el.
Nu stiu ce am ca de la un timp imi doresc f mult un copil.
Imi plac la nebunie copii,sunt disperata dupa ei.
Poate din cauza ca ma simt asa singura imi doresc copil de pe acum.
Stiu ca sunt tanara si am timp sa cunosc altul,sa ma marit si sa fac si copii,dar eu stau asa si ma gandesc : Daca mai pierd cu el 1 an,ma trezesc la 22 !!
Dupa aia...pana ne despartim,pana il uit,pana cunosc altul,pana trece timp si il cunosc si pe ala,pana ne mutam impreuna sa ne cunoastem si mai bine.. ma voi trezi la 27 de ani probabil !!
Si eu nu vreau viitorul asta pt mine !
Imi doresc sa am o familie si un copil si nu la 27 de ani,ci mai devreme.
Nu stiu,poate nu ma comport ca si tinerii de varsta mea.
Dintotdeauna mi-a placut caminul meu,mi-a placut linistea unei familii,confortul pe care ti-l da casa ta.
Imi place sa pierd timpul gatind si facand prajituri,imi place sa ma uit la poze cu copii,imi imaginez copii fugind si jucandu-se prin casa.
Am alte dorinte fata de o tanara de varsta mea si astea nu sunt de ieri de azi.Sunt de cativa ani.

MissParker spune:

quote:

---

Originally posted by Dahriana
Nu stiu ce am ca de la un timp imi doresc f mult un copil.
Imi plac la nebunie copii,sunt disperata dupa ei.
Poate din cauza ca ma simt asa singura imi doresc copil de pe acum.

---

Dahriana, nu vreau sa te supar sau sa te jignesc, dar ce ai scris tu mai sus este cel mai gresit si mai periculos motiv pentru a aduce un copil pe lume: il vei nenoroci si pe el si te vei nenoroci si pe tine.

Tu sufleteste esti inca un copil, iti cauti inca drumul in viata, cauti dragoste si sprijin (tocmai acolo unde nu exista), daca ai citit "Femei care iubesc prea mult" vei fi inteles ca tocmai lipsa de iubire autentica, lipsa de intelegere si de siguranta emotionala te atrag la actuala relatie, cu care reinscenezi inconstient o situatie cunoscuta mai veche...

Si atunci, ce baza ar fi aia pentru a face un copil? Inainte de a cunoaste pe altcineva, tu trebuie sa te cunosti mai bine pe tine insati, sa te maturizezi cu adevarat, sa inveti ce e aceea adevarata raspundere pentru viata ta si adevaratul respect fata de propria ta persoana, ori asta e un proces f.f.f. indelungat.

Nu te mai impiedica de prejudecata asta, ca vai, vei ajunge la 27 de ani si nu vei avea copii. 27 de ani e o varsta atat de frageda, crede-ma! Eu la 27 de ani eram casatorita cu primul meu sot, eram nefericita si nu o realizam, eram codependenta, incercam sa fac pe toata lumea fericita numai pe mine nu, imi amorteam sentimentele si suferinta reprimata mancand dulciuri si facand slalom cu kilogramele de la 60 la 75 la fiecare doi ani, traiam ca un zombie si nu stiam cine sunt, nu stiam ca am dreptul sa fiu fericita.

Viata mea adevarata a inceput la 33 de ani, cand m-am despartit de primul sot si apoi l-am cunoscut pe actualul.

Daca vrei sa citesti povestea mea in versiunea mai lunga, am scris-o pe topicul Marei: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=86810&whichpage=10&SearchTerms=despartire%2Cdureroasa

Ce vreau sa-ti spun este ca ai toata viata inainte, nu te grabi sa te mariti cu oricine sau sa faci un copil numai din disperarea de a nu te mai simti singura!! De singuratate nu vei scapa asa, iar consecintele negative vor fi f. grave. Nu ti-o doresc!

Felicia 18+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

pitzinuca spune:

off topic:
miss parker, tare bine iti vine burtica! sarcina usoara si un bebe sanatos!

on topic:
dariahna, nici un copil pe lumea asta nu o sa perceapa ca iubire este bataie si jigniri intre mami si tati. gandeste-te serios la treaba asta.

si cred ca trebuie sa te duci la niste sedinte, pentru ca tu deschizand subiectul acesta constientizezi ca nu e ok ce ti se intampla, si acum esti preagatita pentru consiliere.
nu cred ca relatiile intre oameni pot fi normale in felul asta.
nu cred ca jignirile si mai ales violenta sunt un mod de viata.
trebuie sa inveti tu in primul rand sa te respecti pe TINE, sa comunici altfel, si daca el te iubeste se va lasa invatat de catre tine la randul lui.

multa putere si multa iubire in viata va doresc amandorura!



b