M-am hotarat.............adoptie(44)
Raspunsuri - Pagina 6
carmens spune:
Multumesc mult fetelor ! Bineinteles ca suntem foarte mandrii de copilul nostru !
Tzuni, felicitari ! Povestesti atat de frumos ca reusesti sa trezesti in mine toate amintirile. Ca si tine am ajuns cu mult inainte de deschidere si a fost pentru prima oara cand am intrat intr-o sala de judecata.
Noi am avut emotii de alta natura deoarece sedinta de consiliu in care trebuia sa ni se acorde incredintarea s-a amanat cu o saptamana si noi aveam stabilit sa plecam imediat a doua zi. La fundatie deja erau pregatiti sa aduca un alt copil in locul Otiliei asa ca am riscat si noi si asistenta de atunci si am adus-o acasa fara incredintare. Noi ne-am prezentat in urmatoarea saptamana la sedinta si abia atunci am intrat in legalitate. A fost cel mai lung drum al nostru stiind ca o lasasem pe Otilia acasa cu mama. Cand am iesit din sedinta cu dosarul in mana am zburat spre autogara ( pe atunci nu aveam masina, tot venirea Otiliei in familia noastra ne-a determinat sa cumparam masina - nu te poti plimba cu colilul pe autobuze ) unde am plecat cu primul autobuz - ce conta ca nu ajungea la noi in oras 
- am luat apoi un microbuz si am ajuns acasa - am castigat doar o ora dar acea ora era foarte pretioasa.
Aissa mult succes cu gradinta ! Cel mai important este sa-i placa si restul se rezolva si cu trezitul si cu bolile, inevitabile de altfel. S-ar putea sa fie chiar mai bine acum pentru ca deja ceilalti copii sunt imunizati. Cand a inceput Otilia gradinita cam o luna la toti le curgea nasucul si tuseau acum sunt toti OK in conditiile in care la noi au fost si - 10 grade si zile intregi cu ceata.
Inchei pentru ca trebuie sa ma apuc de lucru. O zi buna !
diciu spune:
Tzuni
...nu stiu daca cei de la iesire din tribunal au vazut sau simtit ca esti mamica...dar noi aici stim ca esti mamica!!!!!!!!!! si ce mamica fericita!!! 
FELICITARI!!!
anda
"daca dragoste nu e...nimic nu e"
kyykyy spune:
tzuni felicitari si bucuria care o simti acum sa o simti in fiecare zi si intreaga familie.Fetelor e cineva din constanta care a reusit sa adopte un copil in ultimulm an?
aissa spune:
Felicitari Tzuni!Si tinem pumnii pt maine, sa nu mai intervina nimic si sa fiti in sfarsit impreuna pt toata viata!
Nu stiu ce sa zic despre ziua de azi pt ca ma tem ca a fost prea liniste si ca nu se va repeta si maine. Dimineata a plans mult de somn si bineinteles a zis ca nu vrea la gradinita. Ajunsi acolo si vazand copii multi nu a avut nici o treaba, am schimbat-o, a luat-o educatoarea, ea era f serioasa spunand ca vrea la nu stiu ce tobogan vazuse intr-o sala. Am plecat si cu Dumnezeu inainte pana la pra 13 cand a luat-o tati nu am mai stiut nimic. Cand s-a dus sa o ia educatoarea i-a spus ca a fost destul de bine pt prima zi, ca a plans la un moment dat dimineata dupa tati (ha! se vede care e ala mai important) dar ca apoi s-a luat cu copiii si a uitat. Din cate inteleg i-a spus educatoarei sa o duca la pipi ca ne zice ceva ca a fost la wc si ca s-a spalat pe maini. Mai mult, ne incurajeaza educatoarea sa o lasam sa si doarma acolo ca azi a gasit-o T ca se descalta sa se culce si ea cu copiii.
Cam asta ar fi fost prima zi...vedem noi maine.
cons spune:
Tzuni, multe felicitari si urari de bine. Sa ai parte de multa fericire alaturi de puicuta ta.
Intr-adevar treci prin clipe grele, dar frumoase in acelasi timp.
Eu prima data, deoarece stiam de existenta copilului, ca sa nu-l pierd, pe langa actele pe care le-am inaintat in vederea adoptiei, am facut cerere de luare in plasament. Prima data l-am luat in plasament pentru ca nu aveam dosarul incheiat. Am avut trei mari emotii:
1. la luarea in plasament. Nu au vrut sa mi-l dea acasa, mi-au zis ca mai intai il vor duce intr-un centru de plasament, mai bine zis la orfelinat, mi-a venit sa cad din picioare. Norocul ca acel centru de plasament a intrat in carantina / nu stiu care a fost cauza/ si m-au chemat sa-l iau eu in plasament. Ziua in care l-am luat acasa a fost ziua in care i-am luat primele hainute.
2.in ziua in care ni s-a aprobat acea hartie in care se spunea ca suntem familia care ni se incredinteaza copilul in vederea adoptie<
3. in ziua in care am fost declarati parinti.
Am uitat sa va spun ca am mai avut o mare EMOTIE. Dupa ce am fost declarati oficial parinti lui Lau, am primit un plic acasa de la DPC, prin care ce scria:
,, Copilul XXXXXXX adoptat de familia XXXXXXXXX este dat spre incredintare la o alta familie YYYYYYYYYYYY. Actul era semnat, stampilat de un arsenal de persoane, inclusiv directorul general"Actele mi-au cazut din mana, am fugit repede la copil si cu lacrimi in ochi m-am uitat la sot si i-am zis: ,,nu se poate nu pot sa-mi faca asa ceva, nu dau copilul meu". Bineinteles ca a doua zi eram la DPC.
Explicatia a fost: este o gresala. Am fost asa de nauca incat atunci cand mi-au cerut acel act imediat l-am dat. Oricum aceste au trecut, acum suntem la gradinita in grupa mica, sanatosi si fericiri.
MR spune:
LA MULTI ANI SI VOUA.
SUNT O NOUA ASPIRANTA SI IN ACELASI TIMP O MAMICA FERICITA,PE 31 IANUARIE FETITELE NOASTRE IMPLINESC UN ANI DE CAND AU SOSIT IN NOUA LOR CASA .RALUCA,MIKY SI MAMI
kyykyy spune:
MR sa-ti traiasca fetitele si sa va faca numai bucurii si sa aveti sanatate,fericire si liniste sufleteasca
silvy24 spune:
Salutare fetelor,
Probabil unele dintre voi ati citit subiec4tul deschis de mine a long time ago "de ce adoptam un copil". Daca acum un an cand am pus intrebarea asta eram cam nehotarata, acum ne-am hotarat si peste o luna vom incepe sa strangem actele pentru a depune dosarul. Am hotarat sa incepem peste o luna, pt ca pe 23 februarie ne vom cununa (suntem casatoriti doar civil) si am spus sa nu ne ambalam sa facem 10 chestii de-odata.
In ultimul an am incercat sa-mi pun ordine in suflet si in minte, sa vad ce vreau cu adevarat: sa adopt, sa raman gravida, ambele? Am vb f mult si cu sotul meu sa vad ce vrea el. Concluzia a fost clara: chiar daca as ramane gravida, am vrea la un mom dat sa si adoptam un copil. Asa ca de ce sa nu o facem acum? Recunosc ca sunt un pic speriata. Sunt speriata ca nu ma voi ridica la nivelul propriilor mele asteptari, ca nu voi face fata, ca voi gresi. Poate ca aceasta frica vine din conceptia mea ca mamele ar trebui sa fie un fel de superwomen. In fine, pana la urma inveti din practica, nu din teorie, nu este asa?
Ar trebui sa va zic si povestea mea pe scurt. Dupa ce am luat 4 ani si jumatate intr-un mod absolut haotic contraceptive, ne-am hotarat sa nu ne mai protejam. Asta se intampla acum 3 ani si ceva. Nu am ramas gravida, de un an merg la doctor si nu mi s-a descoperit nimic care sa aiba legutura cu sterilitatea. In schimb, am aflat ca am alte probleme (nu are rost sa le enumar aici). Dar, dupa cum spuneam mai sus, nici la mine, nici la sotul meu nu are legatura faptul ca nu reusim sa facem un bebe cu dorinta de a adopta. Am vrea sa le facem pe amandoua, asa ca cine stie, poate ca anul 2009 ne va prinde cu un bebe in patut si cu unul in burtica.
Voi reveni in mesajele viitoare cu intrebari.
Va pup si sper sa ma primiti cu drag in randul vostru.
Cu bine,
Silvia.
silvy24 spune:
Salutare fetelor,
Probabil unele dintre voi ati citit subiec4tul deschis de mine a long time ago "de ce adoptam un copil". Daca acum un an cand am pus intrebarea asta eram cam nehotarata, acum ne-am hotarat si peste o luna vom incepe sa strangem actele pentru a depune dosarul. Am hotarat sa incepem peste o luna, pt ca pe 23 februarie ne vom cununa (suntem casatoriti doar civil) si am spus sa nu ne ambalam sa facem 10 chestii de-odata.
In ultimul an am incercat sa-mi pun ordine in suflet si in minte, sa vad ce vreau cu adevarat: sa adopt, sa raman gravida, ambele? Am vb f mult si cu sotul meu sa vad ce vrea el. Concluzia a fost clara: chiar daca as ramane gravida, am vrea la un mom dat sa si adoptam un copil. Asa ca de ce sa nu o facem acum? Recunosc ca sunt un pic speriata. Sunt speriata ca nu ma voi ridica la nivelul propriilor mele asteptari, ca nu voi face fata, ca voi gresi. Poate ca aceasta frica vine din conceptia mea ca mamele ar trebui sa fie un fel de superwomen. In fine, pana la urma inveti din practica, nu din teorie, nu este asa?
Ar trebui sa va zic si povestea mea pe scurt. Dupa ce am luat 4 ani si jumatate intr-un mod absolut haotic contraceptive, ne-am hotarat sa nu ne mai protejam. Asta se intampla acum 3 ani si ceva. Nu am ramas gravida, de un an merg la doctor si nu mi s-a descoperit nimic care sa aiba legutura cu sterilitatea. In schimb, am aflat ca am alte probleme (nu are rost sa le enumar aici). Dar, dupa cum spuneam mai sus, nici la mine, nici la sotul meu nu are legatura faptul ca nu reusim sa facem un bebe cu dorinta de a adopta. Am vrea sa le facem pe amandoua, asa ca cine stie, poate ca anul 2009 ne va prinde cu un bebe in patut si cu unul in burtica.
Voi reveni in mesajele viitoare cu intrebari.
Va pup si sper sa ma primiti cu drag in randul vostru.
Cu bine,
Silvia.
szivarvany spune:
Tzuni, felicitari !
Ce ma emotionez de cate ori te citesc !!!
Daria & 
GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani