M-am hotarat.............adoptie(44)
Raspunsuri - Pagina 21
cons spune:
Nici eu n-am stat la mila celor de la DPC. Eu am afalt de copil dinainte de a avea atestatul. Nu stiu daca a fost legal sau nu ceea ce am facut dar pentru al avea acest copil eram in stare sa fac orice.
Am aflat de el in maternitate. Parca nu-mi vine sa cred ce citesc. Toate, sau aproape toate, am aflat de copil din alta parte (ma refer la prima legatura cu acesta). Cred ca ceva nu este in ordine. Cred ca avem mai multe drepturi decat credem noi.
Eu prima data l-am luat in plasament. Poti avea cerere in paralel.
Eu am luat copilul din maternitate?
Daca mama nu fuge, este obligata sa stea cu copilul 30 de zile dupa ce iese din maternitate, trimitand-o intr-un centru de plasament. Acolo, are mama biologica o perioada de 30 zile in care se poate razgandi. Adica daca il abandoneaza copilul sau nu. Dupa perioada acestor zile, ea semneaza un act prin care este scoasa din drepturile de mama. Acum, este mai nasol ca cei de la dpc trebuie sa caute rude ale copilului pana la gradul 4 care sa semneze ca sunt de acord cu adoptia si ca nu au nici un fel de pretentii asupra copilului.
O alta varianta mai rapida, este semnarea la notar a unui act prin care mama il incredinteaza copilul familiei respective. Este cea mai usoara varianta, pentru ca te asiguri ca copilul pe care-l vrei nu ti-l va da statul altei familii. Insa este problema, ca mai tarziu mama biologica sa te santazeze.
V-am mai spus, locul unde se nasc copii acolo se si parasesc, adica in maternitati. Ceea mai buna sansa sa stiti ce copii mai vin pe lume si ce copii raman pe strazi este maternitatea. Nu stati cu mainile in san pentru ca nu este bine. Dumnezeu sa va ajute.
Mami lui Laurentiu.
http://www.onetruemedia.com/shared?p=4c51cee17c2e19b163d691&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=email
patri spune:
Eu cand am hotarat ca trebuie sa-mi gasesc puiutul, n-am mai avut stare. Nu ,m-a interesat nimic din ce mi s-a spus, ca sunt 20 in fata mea, ca nu sunt copii, ca unii au asteptat si mai mult de un an cu atestatul in mana...ca nu se accepta plasament...nimic n-a contat!Vorbeam numai despre asta cu oricine ma intalneam! Am asteptat si eu o persoana care mi-a promis ca ma ajuta, dar eram tot amanata la telefon, si perioada asta de asteptare in care nu faceam nimic ma innebunea, asa ca am intrat pe net, am cautat adrese de fundatii si am inceput sa dau telefoane, fara sa cunosc pe nimeni...si o persoana pe care nu o cunosteam tocmai primise un mail de la cineva din spital care spunea ca este o fetita care ar putea fi adoptata...a doua zi am fost acolo, era bolnava dar nimic n-a mai contat, la dpc mi s-a spus ca nu sunt copii adoptabili, si cand am intrebat de ea mi s-a spus ca e rom si sigur nu ma va interesa, noroc ca o vazusem inainte, asa ca sa va luptati pana la capat, nu stiu de ce incearca tot timpul sa ne puna bete-n roate. Am stat 3 sapt cu ea in spital pt o semnatura pt plasamentul de urgenta, am riscat cu zambetul pe buze pt ca stiam ca e cel mai bine pt ea. Stiti ca a venit asistenta la noi dupa ce ea era acasa si ne-a zis ca mai bine o lasam acolo pana devenea adoptabila...adica inca un an...si Patri, la un an si 2 luni ai ei a scos-o afara din casa, a zis:du-te! si o impingea afara, ceea ce n-a mai facut niciodata cu nimeni!
Mai vroiam eu sa va spun ceva, in viata fericirea tine de cat de iubit esti si cat de mult iubesti, nu de IQ!
Va doresc, viitoare mamici, asteptare cat mai usoara, si pt asta eu zic ca ar trebui sa faceti ceva...De fapt, cand copilul vostru v-a fi pregatit, sunt convinsa ca nu veti sta cu mana-n san...o mama muta muntii pt odorul sau, dapai un sistem aiurea si pacatos!!!!
pupici
claudia_a spune:
Noi pe Ioana am gasit-o prin finii nostri; sora finei o botezase si era cunostinta buna cu maternala la care era puiul meu! M-a sunat intr-o seara, a doua zia am vizitat-o si a treia zi am mers la directie si am zis ca o vreau pe numita X!
Au inceput cu tot felul de fente, ca sa mai asteptam poate apare ceva, ca mai sunt vreo 3 baietei in orfelinat (desi 2 luni ne-au zis zilnic ca nu au nimic care sa ne prezinte; acum deodata aveau), ca poate ne razgandim.... de fapt de ce faceau asta?? pentru ca de cand a luat-o maternala, directia nu s-a mai interesat de cazul ei, nici actele ei nu erau lansate (sa fie adoptabila), era abandonat cazul complet... si acum le era sila si lene sa purceada la gasirea celor ce au conceput-o, la neamurile de gradul 4... era complicat dupa ce 10 luni nu au rezolvat nimic... de asta se refuza vizitarea copiilor de la maternale!
De asta v-am prezentat solutia listelor copiilor de la maternale... sunt multi copii, insa odata plecati spre maternali li se inchide usa... nu se rezolva nimic... de asta nu o gasiti copii la maternali cu situatia clara, adoptabili, pentru ca nu se ocupa...
Cele care solicitati sa vedeti copii, specificati si faptul ca vreti sa vedeti copii adoptabili... si de asta nu vi se prezinta cazurile de la maternali! Eu va sfatuiesc sa cereti sa vedeti orice copil din baza de date... si daca e puiul vostru, atunci nu au decat sa inceapa sa se ocupe de caz si sa puna actele la punct!
Noi am luat-o pe Ioana in plasament de urgenta, insa am asteptat 2 saptamana de cand am vazut-o pana au gasit-o ei pe naturala si i-au luat declaratia la notar ca renunta la copil... si apoi au urmat pasii ceilalti, 45 zile de gandire, iar declaratie de decadere din drepturi, gasirea familiei si consultarea lor... tribunal...etc...
Parerea mea e sa solicitati sa vi se prezinte toti copii abandonati sau sa dati sfoara in tara... nu stati pe o ureche...nimeni nu va veni cu el la usa si vi-l va pune in brate!
Succes
Mami si Ioana nasturica
Niciodata nu trebuie sa plāngi dupa ceva care nu poate plānge dupa tine.
Alexa Ioana spune:
eu pe alexa am cunoscut'o cand mi'a fost prezentata de catre asistenta sociala de la DPC care se ocupa de noi. dupa ce am primit atestatul m'am apucat si eu de cautat, dar n'am rezolvat nimic... pentru ca fetita mea ma astepta in alta parte. la scurt timp am primit telefon de la asistenta care mi'a spus de alexa... si totul a decurs foarte usor si fara complicatii, alexa fiind deja adoptabila...
cu toate ca eram ingrozitor de nerabdatori, noi nu am vrut sa ne asumam riscul unui plasament de urgenta (cei de la DPC de la noi au zis ca nici nu acorda plasament, dar stiind ca legea il permite, as fi gasit eu o cale sa il obtin)... pentru ca nu am vrut ca fam. biologica sa stie datele noastre... si nu am vrut sa ne trezim cu biologica dupa cateva luni ca s'a razgandit si vrea copilul inapoi...
asa ca am asteptat sa fim sunati de DPC... si bine am facut ! nici nu'mi imaginez cum ar fi fost altfel...
oricum, am numai cuvinte de lauda pentru cei de la DPC'ul din judetul nostru. asistenta noastra este o persoana absolut minunata, care e in stare sa fac orice pentru a grabi si a usura drumul copiilor catre familiile adoptive... si totul doar din dragoste pentru copii si pentru meseria pe care si'a ales'o !
