M-am hotarat.............adoptie(44)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 16

dariastoica spune:

Buna ziua dragelor si multumesc pentru primire.Povestea mea este simpla dar dureroasa.Cand puteam sa raman insarcinata nu eram pregatita, cand am fost pregatita nu s-a mai putut.Intre timp m-am operat si de tiroida ,asa ca visul meu s-a indepartat si mai mult pana in momentul in care ne-am hotarat pentru adoptie.Am depus dosarul si acum asteptam sa vina acasa cei de la asistenta sociala dar bineinteles ca nu mai avem rabdare.Cam asta este in mare povestea noastra.Daca aveti sfaturi va rog sa trecem mai usor peste aceasta perioada v-as ramane recunoscatoare.Multumesc

dalv spune:

buna fetelor,plutesc de fericire am fost vineri la DPC si am optat pt adoptia a doi bebici( pt ca initial asa hotarasem dar cei de la DPC la depunerea dosarului au zis ca este mai greu sa adopti doi pt ca tb sa fie frati sau gemeni si...ne dezumflasem);astazi am avut testarea psihologica si i-am spus d-nei dr.ca am optat pt 2bb daca se poate si gemeni si a zambit si ne-a zis ca au o pereche de gemeni dar nu au finalizat toate actele si nu imi vine sa cred ar fi o bucurie prea mare pt noi sa avem gemeni;de mic copil mi-am dorit gemeni,am avut o sarcina gemelara pe care din pacate am pierdut-o la 3,5 luni si sper ca poate...Nu stiu, ar fi o minune daca am reusi sa gasim bebicii asa de repede ,ar fi un alint pt inima mea bolnava pt ca din pacate am 6+1 sarcina gemelara pierdute ,ultima fiind pe 26.11.2007 si inca nereusind sa trec peste.Va rog sa imi tineti pumnii si sa va rugati pt noi si noi la randul nostru o sa facem acelasi lucru pt toti parintii care isi doresc din tot sufletul copiii.Vreau sa va spun ca suntem prima familie din Arges pe lista care vrea sa adopte doi bebici si cred ca avem sanse ,nu-i asa?

nusica

sabineta spune:

Iata un articol la care am contribuit si care sper sa schimbe cate ceva in domeniul adoptiilor.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/393277/Singuri-pe-lume/
Stiu ca exista cazuri cu mult mai grele decat al meu, sau mai dureroase, dar ca tuturor ne este frica sa le povestim in presa, pentru a nu supara DPC-ul.
Iata ca se poate, sub protectia anonimatului, sa-ti "strigi" durerea in public si sa ai - poate - satisfactia ca se face un pic de dreptate acelor sufletele.
Nu au nici o vina ca birocratia ne ingreuneaza drumul catre ele.
Copiii aceia sunt ai nostri si ne asteapta. Avem datoria de a lupta cu toate puterile ca sa-i aducem acasa.

nico_ro spune:

Daria, ma regasesc in cuvintele astea si eu: "Cand puteam sa raman insarcinata nu eram pregatita, cand am fost pregatita nu s-a mai putut.", dar toate se intampla cu un sens, poate si menirea ta este, asa cum intre timp m-am convins despre mine, sa cresti un copil care nu a venit pe lume intr-o conjunctura favorabila, sa ii schimbi viata intr-un sens pozitiv. Si el tie...
Din momentul in care incepe procedura atestarii, toate familiile nu mai au rabdare, dar din pacate lucrurile astea dureaza, mai mult sau mai putin, in functie de noroc, de "dat din coate", etc. Spre ex noi am depus cererea in februarie 2006 si am avut copilul acasa in martie 2007. Si n-am stat numai la mila si bunavointa DPC, ca poate dura mai mult.
Dalv, daca gemenii s-au nascut pentru voi, atunci veti reusi cu siguranta. Mult succes!

http://www.onetruemedia.com/shared?p=4ebedd6199c5caedfca458&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=email

cons spune:

Dalv, nu lasa fericirea sa treaca pe langa tine. Ce mai stai, in cazul in care nu ai atestatul, cere copii in plasament.
Pentru copilul meu, asa am facut. O tipa de DPC mi-a zis> ,,Lasa draga, ca de nu e ata o sa fie altul,,. I-am zis, <<doamna, acesta este copilul meu. Eu nu sunt la piata acum, ca de n-o iau pe asta o iau pe cealalta>> Si am reusit. Succes.

dariastoica spune:

Nico ,stiu ca procedura este greoaie dar noua ni s-a spus din start ca ei nu au copii adoptabili si ca trebuie sa cautam noi.Acum problema este ca unde am intervenit ni s-a spus ca fara atestat nu se poate face nimic.Totul se leaga ,dar sunt sigura ca exista o portita pe care trebuie s-o gasesc.

nico_ro spune:

Daria, cu atat mai bine ca vi s-a dat "liber la cautat", la noi in judet ni s-a spus ca e strict interzis sa cautam pe cont propriu, de aceea atunci cand am intervenit in legatura cu baietelul nostru am deranjat pe foarte multa lume. Dar nu ne-a pasat fiindca simteam ca asa trebuie sa procedam.
Ai atunci rabdare cu atestarea, care e cea mai simpla etapa, si cauta, cauta, cauta. Vor fi si dezamagiri, si sperante care se dovedesc ulterior a fi false, dar atunci cand va veti afla copilul nimic nu trebuie sa va stea in cale.
Sa auzim de bine!

http://www.onetruemedia.com/shared?p=4ebedd6199c5caedfca458&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=email

dariastoica spune:

Nico, spune-mi te rog cum ai procedat dupa ce ai gasit copilasul?Si daca poti cum l-ai gasit?Multumesc mult pentru tot.

Ali-clau spune:

quote:
Originally posted by sabineta

Iata un articol la care am contribuit si care sper sa schimbe cate ceva in domeniul adoptiilor.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/393277/Singuri-pe-lume/
Stiu ca exista cazuri cu mult mai grele decat al meu, sau mai dureroase, dar ca tuturor ne este frica sa le povestim in presa, pentru a nu supara DPC-ul.
Iata ca se poate, sub protectia anonimatului, sa-ti "strigi" durerea in public si sa ai - poate - satisfactia ca se face un pic de dreptate acelor sufletele.
Nu au nici o vina ca birocratia ne ingreuneaza drumul catre ele.
Copiii aceia sunt ai nostri si ne asteapta. Avem datoria de a lupta cu toate puterile ca sa-i aducem acasa.

mami lui rares
http://www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=48ec1d800ffab157e435eb&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url

Sabineta foarte interesant articolul postat de tine .Chiar asa se intampla in realitate . Suntem si noi o familie care dorim sa adoptam ,avem atestat ,dar deocamdata nici o veste favorabila noua in ceea ce priveste copilul .Am optat la inceput pentru un copil pana la 1 an ,dar cei de la DPC ne-au sugerat sa marim varsta deoarece avem mai multe sanse.Asa se intampla ca la noi birocratia e mai importanta ,copii cresc si ajung undeva in jurul varstei de 2 ani sa poata fi adoptabili ,din pacate ,in loc sa creasca in familii unde sunt iubiti si ingrijiti.Oare ce s-ar putea face pentru a schimba ceva in acest sens ?

Alina