un strain langa mine
Raspunsuri - Pagina 7
Nonna76 spune:
Eu cred ca daca iti iubesti parintii nu trebuie sa fii deacord cu ei in orice privinta.
Tocmai pentru ca-i iubesti le spui frumos ca nu e corect ceea ce fac.
Tatal meu i-a zis odata maica-si ca daca ii jigneste sotia il jigneste pe el ca el a ales-o asa.Mi-a povestit mama,pe ea a juta-o mult faptul ca el a pus capat conflictului fara ca ea sa zica nimic.
Brazuca ,tocmai pentru ca te stiu si-mi esti draga,plecati amindoi din casa parintilor(nu conteaza ai cui sunt,ai tai sau ai lui pentru unul din voi tot rau este). Sotul tau te-a ales pe tine(locuieste cu tine) dar nu-i cere mai mult decit poate face. Stind impreuna cu parintii tai(care cunosc povestea) se inraieste. E pe unteritoriu strain asa cum si tu ai fost(si nu te-ai simtit bine) si tu stii ca barbatii sunt mai orgoliosi ca noi femeile .
angelinajoli spune:
Parerea mea este la fel,tineri trebuie tot timpul sa stea singuri!
A_Iulia spune:
quote:
Originally posted by Nonna76
Eu cred ca daca iti iubesti parintii nu trebuie sa fii deacord cu ei in orice privinta.
Tocmai pentru ca-i iubesti le spui frumos ca nu e corect ceea ce fac.
Monica,mama lui Andrei (17 iulie 2007)si Vlad (8 martie 2003)
Normal, in cazul in care nu esti de acord cu ei!
Dar daca esti de acord, cum sa le spui asa ceva? Foarte probabil el este de acord cu ei, doar ca "nu poate sa se exprime"
in fata Brazucai. Dar din atitudinea lui fata de ea si fata de parintii ei eu inteleg ca el este exact in asentimentul parintilor lui, si ca le da dreptate.So, ce-i de facut?
Adina + Olivia Q1.04
Nonna76 spune:
Exista barbati(iti spun din surse sigure) care n-au curajul sa iasa din cuvintul mamelor lor.
Si sunt mame care cred ca nu s-a nascut inca femeia indeajuns de buna pentru baiatul ei (aceea e doar ea).
Si ca sa-mi dau cu presupusul eu cred ca sotul Brazucai nu crede ca mama lui are dreptate ci nu are curajul sa-i zica nimic.
A_Iulia spune:
Ok, daca ar fi asa, nu inteleg de ce ii ataca pe parintii Brazucai, si mai ales pe Brazuca.
Ea a spus ca simte ca el cateodata o uraste, si ca s-a instrainat de ea. N-ar trebui sa reactioneze asa, daca el ar sti ca de fapt ai lui nu au dreptate.
Adina + Olivia Q1.04
buli spune:
eu cred ca aici e valabila zicala aia ca inainte sa judeci pe cineva mergi ceva vreme in papucii lui.
numai ei stiu siuatia, iar experientele noastre personale sint ale noastre si nu se aplica.
probabil cel mai bine ar fi sa locuiti doar voi.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
brazuca25 spune:
Sunt de acord ca trebuie sa locuim singuri si o sa incerc sa vorbesc serios cu el sa vedem cum putem sa facem sa ne descurcam. Eu as fi vrut sa ma intorc la servici si daca plecam de la ai mei nu am cum, pentru ca nu am unde sa las fetita.
Timpul trece si noi inca nu reusim sa revenim pe linia de plutire. De cate ori ne certam ma ameninta ca el pleaca. Dar niciodata nu o face. Intr-un moment de sinceritate mi-a spus ca el ma iubeste mult si nu vrea sa fie genul de barbat care isi chinuie nevasta sau sa isi bata joc de sentimentele mele. Stiu ca nu vrea dar de multe ori asta face.
Azi o prietena de la odisee si-a pierdut sotul intr-un accident de masina. Printre lacrimi stau si ma gandesc ca nu stiu cum as suporta sa il pierd pe cel pe care il iubesc, tatal copilului meu. Il iubesc si acum imi dau seama ca viata asta este atat de scurta ca e pacat sa o pierdem certandu-ne cand de fapt ne iubim.
Ame ma rog pentru tine sa ai putere sa treci peste incercarea asta!
mamik de 
Denisa Maria (20.07.2007)
www.flickr.com/photos/brazuca22/1233643090/" target="_blank">poze cu gogoshik noastra
catinuta spune:
quote:Pacat.Cred ca ceea ce va face rau e tocmai faptul ca nu aveti un loc al vostru, caci asa de la mama la mama nu rezolvati nimic. Faceti un efort si mutati-va singuri, daca nici asa nu merge atunci...Am trecut si eu prin ceva asemanator dar faptul ca acum avem casa noastra ne-a facut sa realizam ca apartinem unul altuia. Curaj.
Initial creeata de brazuca25
Povestea este lunga si nici nu stiu cum sa incep. Eterna poveste de iubire. Eu si el impreuna de aproape 4 ani, indragostiti la nebunie, o relatie superba, tot ce visasem vreodata. In aprilie ne-am casatorit, in iulie s-a nascut fetita noastra, o splendoare de copil care, speram eu, ne intregea relatia.
Numai ca incet apar problemele. El ma evita tot mai mult, gaseste motive de plecare de langa noi. Orice motiv e bun sa dispara. Il vad ca nu ma mai priveste la fel, dar ma gandesc ca sunt eu paranoica. Trebuie sa spun ca in acel moment locuiam la parintii lui.
In octombrie incepe dezastrul, mai intai cu o cearta intre mine si mama lui ( nu ii spun soacra ca nici macar atat nu simt ca imi e) la care el asista fara sa spuna un cuvant si in care mama lui imi spune cuvinte grele, eu tac (pe motiv ca ea e bolnava de inima si nu vreau sa dea vina pe mine pt vreo stare de "rau"). In timp ce ea tipa la mine si imi spunea cat de rea sunt si cum nu ma duce capul, eu o alaptam pe fiica-mea. Cand a terminat i-am spus ca a doua zi cand o sa se intoarca acasa nu o sa mai fiu acolo sa o deranjez. El nu spune absolut NIMIC legat de tot ce aude. Nu face nici un gest desi ma aude langa el plangand toata noaptea...el doarme ca e obosit.
A doua zi sun la ai mei si ii intreb daca ne putem muta la ei. Nu stiam daca el vrea sa vina. A venit desi nu l-am obligat. Si acum incepe cosmarul meu. Omul pe care il iubeam, pe care il iubesc, a ajuns sa ma urasca. Vad asta in privirea lui. Ma uraste ca am plecat de langa "mamica lui" ca trebuie sa stea la ai mei, ca nu vreau sa vorbesc cu iubita da maica-sa.
El se duce la ai lui ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Desi a fost de fata, nu recunoaste ca maica-sa a spus ca e casa ei si trebuie sa fac cum vrea ea sau plec. Se poarta cu mine cum nu imi imaginam ca e capabil. E UN STRAIN!
mamik de
www.flickr.com/photos/brazuca22/1233643090/" target="_blank">poze cu gogoshik noastra
filofteia spune:
Brazuka, lui trebuie sa-i fie foarte greu.
In ce priveste oamenii mai in varsta, soacra ta in acest caz, trebuie sa fim mult mai toleranti. Unii sunt bolnavi fara s-o recunoasca. Noi am patit-o cu socrul meu. Am stat 2 ani la ei, iar relatiile devenisera extrem de tensionate, cel mai greu suporta socrul meu. Desi incercam sa ghicesc cand are o problema si sa incerc s-o rezolv, ca el nu spunea nimic. Desi gateam pentru toata familia si faceam curat in toata casa.
Venirea copilului tensioneaza si mai rau lucrurile. Devenisera tensionate chiar si cu soacra. Avem opinii diferite despre cum se creste un copil. Crezi ca mi-a sarit vreodata sotul in ajutor si ca a fost vreodata sa le raspund eu?
Norocul nostru a fost ca atunci cand Adi a facut 6 saptamani ne-am mutat in apartamentul nostru.
Incepusem si noi sa avem discutii legate de parinti, de ai mei, de ai lui. Asa ca intr-o seara am pus punctul pe I si am hotarat ca nu mai este cazul sa vorbim de ei, nici unul. Asa buni, rai, prosti, destepti cum sunt sunt ai nostrii, fiecare tine la ei in felul lui si nu este cazul sa ii mai aducem in discutie.
Totusi relatia dintre noi a revenit la normal abia dupa ce copilul a implinit 1 an, cand eu am devenit mai relaxata in ce-l priveste si poate un pic mai odihnita.
Poate ca nu va permiteti sa stati singuri, atunci trebuie sa aveti camera voastra, iar daca sotul tau nu vrea sa stea seara in sufragerie cu parintii tai nu trebuie s-o faca. Banuiesc ca mama ta se implica in cresterea copilului si poate vine chiar noaptea la voi in camera. Asta uram eu cel mai mult la soacra-mea. Cum plangea copilul un pic hop era la noi in camera.
Ma gandesc la bunica sotului meu, o super femeie, care a stat in casa cu socrii si care l-a sters la fund si spalat pe socru ani de zile. Iar acesta ii vorbea si urat. Spre sfarsitul vietii ea spunea ca a avut o viata frumoasa cu sotul sau. Ca au fost si bune si rele, asa cum trebuie sa fie o viata. Viata nu este numai roz.