Imaginatie..Imaginatie!!!

Imaginatie..Imaginatie!!! | Autor: Giana

Link direct la acest mesaj

Ma chinuie de ceva timp o ...sa-i zic "problema" desi nu este chiar o problema.
Baietelul meu cel mare(2 ani si 4 luni) a inceput sa se joace cu lucruri,uneori si animale,..IMAGINARE.
Prima data s-a intamplat acum vre-o luna-doua.Ii spuneam cate-odata la masa pt a-l face sa ia si ultima lingurita "Papa tot,sa te feci mare...pana la bec" si radeam impreuna. Mare mi-a fost uimirea cand a venit intr-o zi la mine si mi-a zis intinzand manutza dar fara a avea ceva in ea : "Ia,mami! Becul." M-am amuzat,i-am multumit...insa de atunci imi "da" fel de fel de lucruri...ba cadouri-masinute galbene cu dunga rosie,sau alte jucarii...ba chiar odata a venit la mine "aratandu-mi" un catel negru pe care il tinea in brate chipurile.
Eu il incurajez,in sensul ca ma joc cu el...dar cand ii spun ca sunt doar imaginare si o dau la intors ca nu vad nimik efectiv...el sune ca de fapt catelul a fogit si fuge si el pt a-l prinde.

Este haios jocul nostru...totusi,ma gandesc cum sa fac pt a-si da seama ca e imaginatzie? Il afecteaza intr-un fel?Voi ce credeti?
Totzi fac asa la 2 ani,din cate stitzi?


Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns anya spune:

Si eu am avut niste prieteni imaginari: Gonga, Zaza si Taptaua. Cand mergeam in concediu, primul lucru era sa inspectez camera si sa le gasesc la fiecare cate un loc unde sa stea.

Acum ma joc cu copiii mei (5 si 2 ani) cu destule personaje/obiecte imaginare. Ba chiar ii incurajez. Mie mi se pare foarte important sa poata trece cu mintea de bariera concretului, a prezentei fizice.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Giana spune:

Eu n-am avut prieteni imaginari...spune-mi,chiar ii vedeai? Adica cand te jucai cu ei iti vorbeau...sau doar te faceai?Sunt curioasa.

Mie imi place cum ne jucam cu chestiile astea imaginare,insa Dani inca nu are un prieten imaginar...la el sunt multe lucruri...de ex. inainte de culcare imi arata ca avionul zboara pe tavan.Nu e prima data cand "privim" avioanele din casa sau elicoptere...
Nu-mi fac griji...doar ca vreau sa faca diferenta dintre real si imaginar.Fac rau? Nu e posibil asa ceva la varsta asta?

Asi vrea un raspuns de la cineva care stie mai multe despre psihologia copilului.In mai toate cartile pe care le-am citit se specifica de "prieteni imaginari" si asta numai de la varsta de 3 ani.Repet..eu nu cred ca el are prieteni...

Poate ma lamureste si pe mine cineva.E bine cum procedez?Ca-i intru in joc?Ar fi bine sa o tzin ca el pana la capat?Adica sa nu-i mai spun la un moment dat ca nu vad acel lucru?


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Fi`mea, la 3,4 ani are asa: un peste imaginar care nu traiaste in acvariul nostru, ci traieste intr-un acvariu din dulap. O cheama Dorothy si de obicei aceasta Dorothy este cea care face boacanele imptreuna cu fi`mea. Ii deschide usa de multe ori sa primeasca aer . Si`l mai avem pe bbAlexandru, despre care ascult ca este un bb cuminte si papa bine lapte din bibe sau tzatzuci.
Concluzia mea ar fi k Giulia ar vrea ca Dorothy sa fie pusa la colt cand e cazul (fff rar, dar se intampla) , iar acest bbAlexandtu a aparut pt k fi`mea e innebunita dupa bb mici

Eu ma cocoshez de ras de fiecare data cand ne jucam cu ei sau o aud pe ea cum le vorbeste.
Si si eu ma joc cu acesti prieteni imaginari, insa de fiecare data ii spun ca acum "ne imaginam" ca vorbim cu ei. Mai nou si Giulia vine si-mi zice "sa ne imaginam" ca ne jucam, pt ca ei nu exista, asa cum ce e la televizor nu e real.
Nu stiu cat intelege ea din toate astea, dar la teorie sta bine





Daria & GIULIA(2004 08 16)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cristina_C spune:

Giana, ai pus o intrebare, iti raspnd eu: pe prietenii mei imaginari din copilarie nu i-am vazut niciodata, adica n-am avut la propriu halucinatii vizuale (ca in schizofrenie), dar stiam clar cum arata, puteam sa-i descriu, sa-i desenez, inventam povesti despre ei - normal, daca erau creati de mine.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tonnia spune:

Este foarte bine ca se joaca asa, este ceea ce se cheama pretend play, se preface ca vede, ca vorbeste cu cineva, se preface ca e un personaj, este un semn de mare normalitate, sunt afectiuni in care copiii nu pot parasi concretul si sunt ajutati de fel si fel de terapii sa o faca. Asta e jocul, vor urma altele din ce in ce mai sofisticate, de-a mama,de-a doctorul etc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lauraa spune:

quote:
Initial creeata de Giana

...ba chiar odata a venit la mine "aratandu-mi" un catel negru pe care il tinea in brate chipurile.


GeorGiana de Stefan Daniel (17 august 2005) si Luca Serban(6 iulie 2007)


www.gianadedu.shutterfly.com/action/" target="_blank">POZE


[b]
*** Faptul ca ai un pian nu te face pianist, dar nasterea unui copil sigur te va face parinte. ***
Michael Levine








pai bucura-te ca il tinea pe catel in brate, a mea ea INSASI un catel...de vreo luna..


_www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=miss%20odiseea%20sarcinii&page=15" target="_blank">
Votul tau nu va schimba Presedintele !!!!
Laura cu
LARA (10.05.04)& LOUISA(20.04.07)

Nur tote Fische schwimmen mit dem Strom

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Giana spune:

quote:
pai bucura-te ca il tinea pe catel in brate, a mea ea INSASI un catel...de vreo luna..


_www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=miss%20odiseea%20sarcinii&page=15" target="_blank">
Votul tau nu va schimba Presedintele !!!!
Laura cu
LARA (10.05.04)& LOUISA(20.04.07)

Nur tote Fische schwimmen mit dem Strom





Asta chiar a fost tare...Ce dulci sunt copilasii astia...de-a dreptul adorbili

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Giana spune:

Va multumesc din suflet pentru raspunsuri...am inteles ca ei NU vad ce spun ca vad.Adica eu intrasem la banuieli pt ca imi spunea in detaliu cum arata(masina,avionul,catelul...).

Oricum,e asa placuuuut....am descoperit aseara ca putem "bate mingea" fara sa spargem ceva prin casa(evident o minge imaginara)...Doamne,ce bine e sa fi copil!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mihaela_s spune:

Hehe, noi ne-am pricopsit odata dupa o vizita la zoo cu un hipopotam, apoi intr-o seara era toata familia in camera la Silvia, imi spunea mie sa fac liniste ca nu pot dormi prietenii ei hipopotamii . Apoi rand pe rand, a avut muuulti prieteni, ii "caram" cu noi daca mergeam de acasa, ii punea langa ea la masa si le puneam si lor de mancare. Acum a mai rarit-o cu prietenii imaginari, mie imi pare rau ca a trecut perioada, era foarte haios .

Si eu am fost ingrijorata, Diana n-a avut priteni imaginari, nici eu nici sora mea, nu avusesem pe nimeni in familie, nici sotul cu asa fel de prieteni . Dar ne-am lamurit citind pe net.

Pupici "imaginatorului" tau!

Mihaela si familia mea

www.nazdravani.ro/" target="_blank">nazdravanii,Alina ,calatorii,1,2,3,4

Hobby

Mergi la inceput