Inimioare de iulie - august 2005 (17)
Raspunsuri - Pagina 13
nicoll_mada spune:
Buna fetele!Iata ca am avut cateva zile cand nu am reusit sa intru.O nebunie la serviciu,iar acasa nici sa respir nu am avut timp...
Albinutzza sa va traiasca mandruta,sa fie sanatoasa si sa va bucurati de ea.De fapt de amandoi ca tare-s dulci si frumusei!Toata admiratia pt familia ce o formati!!!
Monica bafta la operatie in primul rand si toate urarile de bine pt parintii tai!!!Sa fiti sanatosi cu totii!
Acusor ma bucur ca baiatul s-a adaptat atat de bine.De fapt se pare ca toti copilasii de aici s-au adaptat la gradi.
Vali iti tinem pumnii sa depasesti cat mai repede perioada de stres.Pupam Davidutul cel cumintel!
Despre noi ce sa va spun ,am reusit intr-o saptamana si 2 zile sa slabesc 7kg.Se cunoaste la cantar si cate putin la pantaloni si burtica.Imi dau seama ca am slabit per total si nu aveam cum sa fio\e totul ok din prima.Dar sa stiti ca sunt satula de carne....aproape ca nu vreau sa o mai vad in ochi.Mananc pt ca trebuie sa traiesc,dar mestec de parca o fac din canea mea.Nici foame nu prea imi mai e ca inainte.Sper sa slabesc in continuare,mai am de dat jos 14 kg,dar mai am si 56 zile de cura in fata...
Despre fete mari noutati nu am,cresc si ma bucura clipa de clipa numai cu prezenta lor,nu mai vorbesc de eventuale progrese...Mai zicea cineva aici la noi ca pe masura ce cresc copii nostri asa credte si dragostea noastra pt ei.Subscriu.Acum fug la treaba,va pup si intru mai tarziu!
nicoll_mada 
Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si 
Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN
lulu75 spune:
Buna fetelor! Pupici si de la noi.
Luminita si Andrei Tudor - iubirea mea (16 august 2005)
Album Andrei
www.dropshots.com/lulu75" target="_blank">Filmulete
Povestea nasterii ingerasului meu
brianamica spune:
Fetelor...greu am gasit subiectul......
. Nu mai scrie nimeni ??Albinutzaa, asteptam poze cu drag...!
Acusor...doar copii super sunt pe aici ! Toti sunt sociabili ....! Bafta la gradi !
Brianamica mamica de 2 fete cucuiete
“Întelegerea trecutului ne determină abilitatea cu care intelegem prezentul.”
www.flickr.com/photos/9344489@N02/" target="_blank">POZE FETE CUCUIETE 
ANA ESTE ATAT DE MARE
DAR SA VEDETI ELA CAT DE MARE E ...
acusor spune:
Sper sa mai pun si eu niste poze in week-end.
M-am delectat cu pozele Mariei. E o dulce . Are cu cine sa semene, ca toata familia e cu lipici 
.
Am descoperit ieri ca fii-miu e un fel de sef pe la cresa.
Cand l-am dus ieri, toti copiii erau pe la usa si-l strigau de mama focului. Teo! Teo! Si Teo le radea smechereste. Ca starurile la fani! 
Langa Teo, mai era o fetita pe care o imbraca mamica de cresa. Si ea striga dupa Teo. Eu, dojenitoare, ii zic lui Teo: mami, cum o cheama pe fetita, ca uite, fetita stie cum te cheama, dar tu nu stii cum o cheama! La care mama fetitei, zice: ei as, nu-l stie nici ea decat pe Teo. Toata ziua vorbeste de el cand ajungem acasa!
Nah, ca am inceput deja cu "curteala". Se umfla tati in pene cand i-am povestit.
nicoll_mada spune:
'Neata fetele!!!Hei,mai intra cineva pe aici?Stiu ca a fost week-end,dar chiar nimic,nimic de atatea zile?Pai sa ajungem noi pe pag 3 e cam rusinica...Haideti,macar un semn,doua randuri ca e toata lumea bine.
Noi suntem in grafic,celei mici sta sa-i apara cel de al 3-lea dinte si e cam maraita.Si azi face 7 lunisoare.
In rest nu mai am noutati,dar trebuia sa scriu ceva,nu-mi placea locul unde am gasit subiectul nostru.Va pup si intru mai tarziu sa vad voi ce faceti.
nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN
anis spune:
Buna seara...
A trecut un car de ani de cand nu am mai trecut pe aici.O sa va scriu in curand cam din ce cauza.
Fetele sunt bine, Iarine merge de 1 luna jumate in picioare, se joaca amandoua, se trag de par amandoua...dar 90% se inteleg super, e mare lucru.
Va pupik pe toate si o sa revin cu poze si alte cele.
*** AniS ***
Iarina-Elisa 
*** inimioara mea mica*** (11 ianuarie 2007)***Ingrid-Alexia *** ingerashul ce mi l-a trimis Dumnezeu *** (2 august 2005) ***
INGRID
"Happiness is like perfume,you can't pour on others without getting a few drops on yourself."
anis spune:
Imi strig durerea si bucuria
O parte din viata mea
In primul rand trebuie sa recunosc ca nu sunt o buna scriitoare ,dar incerc sa scot din mine niste lucruri care poate pe unele le va lumina dar mai ales ma va ajuta pe mine.
Acum cativa ani am intalnit barbatul cu care m-am casatorit.Toate bune si frumoase, vacante exotice, totul ok.La un moment dat a aparut discutia de a avea un bebe.Gata ne hotarasem era timpul.Dar bebe nu aparea..la fiecare intarziere eram nerabdatori...dar ne inselam.Au trecut 3 ani, deja dupa al doilea an incepusem sa mai mergem la dr, asa usurel, pe mine dar si pe el, ne prinsese rau remuscarea, ca “de ce nu?”...ma rugam in fiecare seara la DD, adormeam plangand...devenisem tristi....Am inceput sa ma documentez, am gasit siteul “despre copii”, mi-a fost de un real folos si sprijin ...discutand cu ate fete, acumuland informatii..
In sfarsit ne hotaram sa incepem “ cautarile” la dr serios.Au urmat n analize, histerosalpincografie(era sa lesin de durere), n spermograme.Tratamente naturiste , ceaiuri peste ceaiuri ,le luam amandoi...NIMIK...
Ma distrugeam sufleteste, dar nu vroiam sa renuntam...Am inceput cu inseminarile artificiale....9 la numar....deci cam in decursul unui an....nu va pot spune cum e asteptarea, preferam sa imi traga careva un glont in cap sau sa adorm si sa ma trezesc in perioada de rezultat...
Nimik...incepusem sa ne gandim la analize genetice prin strainatate, la alte nebunii.
M-am dus la dr Niculescu si Cocei la care eram atunci si am dat cu pumnul in masa, ca eu nu mai rezist psihic, vreau sa merg pe ultima sansa ,anume FERTILIZAREA IN VITRO.Saracul dr m-a ascultat pt ca ma cunostea cat de incapatanata pot fi.
Am luat pauza vreo 2 luni de dr si tratamente , am plecat si intr-o vacanta, sperand bineinteles ca poate vad si eu 2 liniute.Nimik.Ajunsesem sa urmaresc cu invidie gravidele, pe cele care faceau avort le uram.
A venit toamna si am inceput tratamentul de stimulare.Injectii, ecografii, am facut doar 10 injectii...si aveam f multi foliculi 23…dar doar 7 mai mari…mi s-a oprit tratamentul,am fost avertizata ca o sa ma pasca hiperstimularea.
La cateva zile am facut punctia....dupa punctia am ramas in spital imi era f rau, dar rau, ma durea f tare burta, eram umflata..mi s-a spus ca am ciorchini de foliculi, dar buni,mari doar 7....mi s-au extras ovocitele ...si i-au pus la intalnire cu taticul....
Ma simteam din ce in ce mai rau...am fost chemata sa hotarasc cati embrioni sa implantam..am ales 4..adica maximul permis..mi-au explicat ei riscul etc, nu m-a interesat, asa am simtit.
Eram internata in spital, aveam frisoane, burta mi se umflase ca la o gravida de 5 luni, toti dr se cam invarteam in jurul meu, era clar pentru mine ca eram ingrijorati, pentru ca facusem o superhiperstimulare.Eram deja de 4 zile internata, nu ma lasau sa plec, la un moment dat am inceput sa fac febra, se agitau f tare, mi-au adus dr neonatolog ca sa-mi recomande antibiotic....
Fetele imi era asa de rau ca de abia puteam urmarii discutia dr, la cat de rau imi era, ma gandeam ca gata nu mai am sanse..dar am zis merg pana la capat...imi folosesc sansa care o am si astept sa vad rezultatul si am inceput sa refuz sa ma mai gandesc eu cum va fi rezultatul ,reusita sau nu..ma gandeam doar sa imi fie bine.
A venit dr neonatolog mi-a prescris antibiotic pe care l-am refuzat, m-au pus sa scriu pe fisa ca refuz si sa semneze...si asa am si facut..
Am stat 7 zile in spital, era sambata si am zis ca vreau sa plec ,ma simteam mai bine...mi s-a permis normal tot sub semnatura mea..
M-am dus acasa, in patul meu, si nu m-am ridicat de acolo...mai aveam 10 z pana la testul de sange ,dar dupa 6 z,,,mi-am luat un test si am zis sa il fac, pt ca nu mai suportam stresul...
L-am facut, si l-am tinut ascuns...nu aveam curajul sa ma uit, tremuram toata...am inchis ochii si i-am redeschis...si...am vazut 2 liniute pt prima data in viata mea..era sa lesin de bucurie..am sunat dr repede...erau fericiti toti...
Pana la testul de sange , adica peste inca 4 zile, am facut 2 teste de sarcina de urina pe zi, imi era frica ca nu o sa mai vad 2 liniute...
Am facut testul de sange.era clar ERAM INSARCINATA....am plans in ziua aia de mi se umflase ochii ..de bucurie si am scos din mine tot stresul acumulat de-a lungul anilor.
De dureri nu am scapat,dar nu ma mai interesa nimik, oricum foliculi si burta mare am avut de atunci ,si burta incepuse sa se retraga prin luna a 5-a de sarcina, asa ca la mine se vedea ca eram gravida din prima zi...
Am facut cerclaj, de frica, am descoperit cautand ca as avea deficienta de factorV, cu coagularea, am repetat analizele, s-a dovedit fals, dar pt siguranta am luat aspenter, nu va povestesc pe larg episodul asta ca mie groaza si acum de prostia unor dr.Oricum am stat in pat pana la vreo 6luni ,cand de abia daca ma ridicam din pat de frica mai mult, ee si dupa am prins curaj ,am inceput sa conduc, sa ies non stop , practic sa traiesc , nu sa fiu o bolnava, gandeam ca daca DD a vrut asa, va fi bine...si din clipa aia am facut totul normal, chiar am condus in ziua cand am nascut...
Ne doream fetita si culmea...era si este FETITA, Ingrid Alexia, are 2 ani si 6l acum, e o nebuna si o iubesc la nebunie...
Ca sa intercalez povestea, o alaptam pe Ingrid,nu va mai zis ca am avut un episod de bronsiolita,si a trebuit sa stau 2 sapt in spital,eram innebunita imi era frica si cand stranuta.
O alaptam pe Ingrid exclusiv si brusc dupa ce imi venise menstruatia de 2 ori doar si f putin, nu imi mai venea.Ma gandeam la lucruri sumbre, in urma tratametul pentru fiv, sa ma fi ales cu alte bube...
Am mai stat asa...incepusem sa citesc de fibroame, endometrioza si alte bazaconii...chiar si de cancer..imi era frica..
Al meu sot ma tot batea la cap, “ma sa vezi ca tu esti gravida”, eu radeam..hai ma,ca asta nu se poate ,stii si tu cum ne-am chinuit.
L-am sunat pe dr Tutunaru, intre timp ajunsesem la el, pt el era si este expert sa zic pe partea cu coagularea de care ma lovisem la inceputul sarcinii.
M-am dus la el..si am vazut la ecograf o inimoara care batea...eram GRAVIDA...si de data asta normal...nu imi reveneam...repetam in gand doar “multumesc Doamne”..
Ce sa va zic, eram fericiti maxim, vroiam 2 copii, chiar ma gandeam ca o sa ma chinui iar cand o sa il vreau si pe al doilea, dar Dumnezeu a avut alt plan pentru noi.
De data asta am fost f relaxata in sarcina, m-am purtat absolut normal, dar am facut iar cerclaj pt siguranta,cred ca mai mult pentru psihicul meu.
Am aflat ca e iar fetita, super asta ne si doream...ce sa va mai zic, am nascut natural o fetita superba si sanatoasa IARINA ELISA.
Amandoua acum se iubesc se mai si trag de par, dar se cauta una pe alta, ce mai e sublim sa le urmaresti.
Am alaptat-o si pe Iarina, chiar cu niste riscuri mari, din cauza dr de la spitalul Elias ,care preferau sa dea lapte praf decat sa cheme mama la alaptat,m-am ales cu o super febra a laptelui,plus cu niste rani imense la sani, de curega sange in loc de lapte.
Am ajuns acasa, dar la un san mi s-au agravat ragadele, ma chinuiam ,plangeam la supt dar tot ii dadeam.Traiam numai cu aulin si fiole de algolcamin ca sa suport durerea..toata lumea ma sfatuia sa renunt..
Nu puteam ,am cumparat tot ce se poate dupa piata in materie de ragade la sani ,nimik.
Am dat peste o dr draguta care m-a ajutat si incurajat,deja se facusera 4 luni de cand eu stateam cu rana la san...si ea m-a incurajat, am oprit alaptarea la sanul ala,ma mulgeam usor manual, si rana a inceput sa se inchide.Peste inca o luna se vindecase,si asa am continuat sa alaptez.
Era vara, am plecat in grecia la mare cu fetele, cea mica avea 6l si un pic,incepuse sa planga de foame, la inceput nu stiam de ce, eu o alaptam exclusiv, dupa 3 z, in care mititica se scula la fiecare 30 min, am zis clar e ceva cu laptele meu si m-am dus dupa o cutie de lapte praf.Asa tare m-a durut ca i-am dat lapte praf,dar nu aveam ce face.
Mie nu imi venise menstruatia de dupa sarcina deloc, am dat vina initial ca poate imi vine menstra si mi-a scazut laptele.
Ma inselam eram insarcinata a 3-a ora. Eram confuza rau.
Dr Tutunaru imi spuse cand imi vine prima data menstruatia sa i-au anticonceptionale, mie nu imi venise, deci nu luasem nimik. Poate ma credeti o proasta, dar in materie de contraceptie nu am pricep, va dati seama ca eu ma “specializasem pe partea cu , “cum sa raman gravida”.Eu am luat de buna ce mi-a zis dr, si am gresit ,asa a apurut bb3.Cand am aflat eram in 8 sapt deja.Dr copiilor mi-a spus ca incidenta ca un copil aparut asa ,adica fara menstruatie si la o distanta asa mica ,plus ca sanatatea mea putea fi in pericol, avusesem deja 2 sarcini la o pauza de 7l una fata de cealalta,deci incidenta ar fi fost mare ca bb sa nu fie ok.Cand a auzit al meu, nu a mai vrut sa auda nimik, de cat deavort, de abia pot scrie cuvantul.
Nici nu va puteti imagina cat am plans, am refuzat gandul de face avort, refuzasem sa cred ca sunt pusa in situatia asta, plus ca al meu ma batea la cap, ca nu e ok, ca daca are dreptate dr,ca daca nu va fi ok.
Eu am simtit ca e totul ok, da intr-o relatie e nevoie de o hotarare in doi ,asa ca eram pusa sa faca avort cum ar veni..eu as fi mers mai departe ,el nu,zicea ca riscam si ca 3 e prea mult....
Initial am zis doi si gata..eu asteptam menstruatia sa i-au anticonceptionalele..culmea le aveam si cumparate...
Am ajuns dim la..nu pot scrie credeti-ma, am plans pana m-au anesteziat...am facut f urat...l-am sunat pe al meu sa vina sa ma i-a ,ca eu nu pot, el imi zicea ca va fi ok etc...
S-a safarsit crima, pt ca asta am facut ,eu asa vad..si nu ma poate convinge altcineva, si am facut cea mai mare greseala din viata mea, pe care o regret din suflet, pt ca trebuia sa ies din spital, chit ca era numai hotararea mea.
Ce a urmat? Un cosmar, am plans non stop, desi in 3 z am plecat 2 sapt la mare la bulgari cu fetele, eu am plans non stop si am stat numai in pat, nici fetele nu le-am vazut in perioada aia...eram sufleteste distrusa...
Culmea inainte sa aflu ca sunt insarcinata, visasem un ingeras pictat pe un perete de biserica , un copil bebe grasut alb care dormea pe un nor...deci culmea...visul asta m-a marcat rau de tot si inca ma marcheaza, DD ma anuntase de fapt ce urma sa fac eu..ma avertizase...
In fine discutia ca ,copilul era sau nu ok, e inutila, trebuia sa astept faceam amniocenteza si vedem, macar stiam sigur.
Din luna august cand s-a intamplat ,am refuzat sa mananc, decat struguri mancam am slabit 12 kg, psihic nu va pot spune cum eram, ma intaream ca sa rad la fetele mele si sa fiu vesela pt ele, pt mine nu.
Nu va pot descrie ce simt si ce am simtit, nu pot sa trec peste, nu am sa ma iert niciodata.Poate o sa spuneti ca ar trebuii sa te bucuri de copii pe care ii ai...asa e...dar nu trebuia sa se intample ce s-a intamplat, e ca si cum i-as fi dat un sut in fund lui DUMNEZEU.
Au trecut 6 luni de atunci fara vreo modificare, in sufletul meu, in ideea ca ar trebuii sa impac cu ideea si sa merg mai departe...pur si simplu nu pot.
Dupa luna august, dupa ce nu am mai fost om,,din luna octombrie am hotarat ca e mai bine sa mai avem un copil...poate asa reparam sau mai bine zis eu repar ce facusem.
Dar nimik...
Luna viitoare pana in 10 martie ar fi trebuit sa nasc, poate din cauza asta m-am apucat sa va povestesc o particica din viata mea...nu va pt descrie ce in sufletul meu. Din august si pana acum am intrat rar pe forumuri ,nu mai aveam putere de ceva.
Poate ma credeti o inconstienta, in conditiile in care nu am bona, diferenta dintre fete e de doar 1 an si 5l, soacra e o scorpie,nu ma inghite, ma ajuta doar mama, si mama care o apuca cu de alea. “sacrificii etc”, deci cam sunt singura cu ele...deci bb3 e ceva care inseamna ca fug toti...
Acum cateva zile...m-am simtit ciudat ,am luat un test si “SUNT INSARCINATA” cu bb3 sau bb4 cum gandesc eu, e devreme ar fi vorba de 5 sapt, dar faptul ca am vazut 2 liniute mi-a adus liniste in suflet si oricat de greu imi va fi, ma simt pregatita si sunt sigura ca sunt in stare sa fac fata.Am ajuns la concluzia ca e mult mai important sa ma simt bine sufleteste pt cele doua fete ale mele,pentru familia mea si pt bb mic care va veni daca asa vea Dumnezeu ca totul sa fie ok.
Stiti care e faza ca voi sunteti singurii care stiu de bb 3, inca nu i-am spus sotului, mai astept sa vad cum evolueaza sarcina si am sa ii spun...sau cand ma apuca sa ii spun...acum vreau sa ma bucur eu de starea asta si sa ma ridic psihic ,aveam nevoie de asta.
Nu stiu cati ma pot intelege, dar eu asa cred ca e bine sa imi urmez sufletul ,numai asa pot sa imi cresc copii.
Chiar as vrea sa botez cativa copii saraci,daca stiti pe careva da-ti-mi de veste.
Ma simt bine, desi imi va fi foarte greu, dar voi fi impacata cu mine..asta e foarte important .
*** AniS ***
Iarina-Elisa *** inimioara mea mica*** (11 ianuarie 2007)***Ingrid-Alexia *** ingerashul ce mi l-a trimis Dumnezeu *** (2 august 2005) ***INGRID
"Happiness is like perfume,you can't pour on others without getting a few drops on yourself."
Katink spune:
Draga Anis,
eu nu am mai scris pe forum de aproape un an de zile, dar acuma chiar ca nu m-am putut abtine sa nu iti scriu.
Mi s-a facut pielea de gaina cand am citit, crede-ma ca mi-au dat lacrimile.
Iti doresc din tot sufletul meu sa iti gasesti linistea si sa va dea Dumnezeu un al treilea copilas sanatos.
Sa stii ca si eu tot singura sunt aici, si intre fetele mele e o diferenta de un an si 8 luni, eu te inteleg cat de greu iti este, la fel imi este si mie.
Te imbratisez tare si iti doresc o sarcina usoara.
Ai grija de tine si de fetele tale.
Multi pupici,
Katink o mamica super fericita de doua fete cucuiete
nicoll_mada spune:
Anis FELICITARI!!!Sa fiti sanatosi si tu si BB mic!Sa dea Dumnezeu sa creasca mare si fara probleme la mami in burtica!
Imi pare rau pentru intamplarea prin care a trebuit sa treci,iti doresc din suflet sa ai putere pt cele doua printese,pentru samburelul mic din burtica si pentru tine sa mergi mai departe!!!Pupicei!!!
nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN
Laura25 spune:
Uau, Anis, m-ai lasat fara glas cateva secunde. Imi pare rau ca ai suferit asa de mult. Chiar ma intrebam unde ai disparut deodata. Ma bucur pt cele 2 liniute si pt decizia luata. Esti foarte curajoasa si sunt convinsa ca o sa fie bine. Iti urez sarcina usoara, copii sanatosi si tie putere, sa le faci fata la toate! Iti tin pumnii sa fie totul bine si daca ai nevoie vreodata de un umar pe care sa plangi, un loc unde sa iti strigi durerea sau unde sa-ti descarci nervii si oboseala, te asteptam cu drag 
.
Laura 
de shtrumphi gemeni, Bianca Andreea si 
Rares Mihai (13.06.2005)Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi , Cugetari gemene