Durere
Raspunsuri - Pagina 3
CrinaAndreea spune:
Va multumim mult ca sunteti alaturi de noi. Din punctul meu de vedere, numai o mamica poate intelege ce se intampla in sufletul nostru, sau o femeie care si-a dorit o familie adevarata, si nu doar de fatada. Referitor la comentariile rautacioase... chiar nu vreau sa le iau in seama. Nu cred ca exista cineva atat de nebun incat sa se gandeasca inca de la inceput la cum va fi sfarsitul. In momentul in care te hotarasti sa te casatoresti, e normal sa o faci pe viata. Iar trebuie sa recunosc ca... nu sunt nici prea tanara sa fiu naiva, si nici prea batrana incat sa ma apuce disperarea ca raman nemaritata. Pur si simplu am crezut ca trecutul lui a fost o greseala a tineretii lui, am crezut in toate vorbele frumoase, promisiunile facute si planurile noastre. Copilul a fost dorit si de el... nu s-a pus problema de vreun "santaj sentimental". Iar daca cumva se gandeste cineva la situatia financiara... spun cu mana pe inima ca nu ma aleg cu absolut nimic de pe urma lui, poate doar cu pensia alimentara, care e normal sa o plateasca. Daca e sa fiu rautacioasa.. situatia materiala a lui si a familiei lui, este mult sub a mea si a familiei mele, deci... nu se pune problema de casatorie din interes, cel putin nu din partea mea.Copilul a fost conceput din dragoste, in ideea de a avea si mama si tata, dar daca comportamentul lui s-a schimbat atat de radical... consider ca e mai bine pentru copil sa fie crescut intr-un mediu linistit, inconjurat de dragoste si intelegere... decat in certuri si jigniri. Spuneam ca comportamentul lui s-a schimbat incet incet dupa nunta, dar asta a coincis si cu mutarea noastra singuri (inainte stateam la parintii mei); asa ca... nu aveam de unde sa stiu ce se va intampla; daca am stii dinainte ce ne rezerva viitorul... poate ca viata noastra, a tuturor ar fi alta. Va multumesc mult pentru incurajari si vorbe bune!
mama_creata spune:
Salutari si multumiri. Va multumesc chiar si pentru vorbele mai putin incurajatoare, uneori se poate invata si din asta. Casatorie din interes... in nici un caz. Banii nu au avut si nici nu au nici o valoare in fata mea. Cu atat mai mult cu cat eu am tot ce-mi trebuie: am o casa unde locuiesc (un avantaj pentru puiul meu sa stea la curte), sunt in anul 4 la Universitatea Cuza din Iasi, am un serviciu bun chiar daca salariul nu e pe masura altor orase (sunt general manager) si ce e foarte important am rude si foarte multi prieteni care ma iubesc si deja imi iubesc si puiul.
Naiva pot spune ca am fost. Eu chiar am crezut in acel om. Toata viata am sperat ca mai exista si oameni adevarati pe pamantul asta si ma bucuram crezand ca am dat peste unul. Faptul ca era la a 3-a casatorie nu m-a speriat (si mama mea a fost in aceasi situatie exceptand copii din casatoriile anterioare). Credeam ca va tine cont de ceea ce a fost si va aprecia mai mult ceea ce ii voi oferi eu, dar pentru el nu exista decat o persoana: EL si faptul ca in viata mea nu mai era el pricipalul ci copilul l-a suparat si este gata sa renunte la tot. Oricum el va pierde. Se va alege cu o viata de singuratate, pe cand eu voi avea puiul langa mine si vom trai inconjurati de ceea ce e cel mai important in viata: dragostea - de copil, de mama de prieteni de tot ceea ce ne inconjoara.
Asa ca fetelor care sunteti in situatia asta sau una asemanatoare, nu mai plangeti pentru ceea ce a fost, aveti grija de ceea ce va fi mai ales daca in viata voastra aveti parte de micile minuni ale lumii: copiii.
Va pupacesc pe toate si bafta in continuare.
Mama_creata
Johnson spune:
quote:
Originally posted by Yannia
Draga Johnson, intamplator, prietena mea chiar nu e o tipa proasta, era doar un pic naiva, indragostita, la cei 19 ani cand "a incercat marea cu degetul".
...Si vezi ca jignesti gratuit, inclusiv fetele care si-au expus povestile aici.
Si inca un amanunt: eu locuiesc in SUA si nu m-am maritat cu nimeni pentru a ajunge aici, ci sunt stabilita cu familia si nu prin loterie...
Deci stiu despre ce vorbesc si am intalnit multe specimene, care se cred buricul pamantului fiindca locuiesc pe aici si cand merg in tara se fac ca au uitat sa vorbeasca romaneste dupa o absenta de 1-2 ani...
Pentru astfel de parveniti, simt ceva special:19+
http://bd.lilypie.com/32Yup3.png
http://community.webshots.com/album/561174599GagMVk?vhost=community
Drag Yannia,
eu nu m-am referit la pritena ta dupa cum nu m-am referit la nimeni de pe acest forum.
Raspunsul meu a fost strict la GENERALIZAREA pe care ai facut-o.."..el tipul de barbat..."
Corect si cinstit era sa spui poate el poate fi UNUl din barbatii din...care...
De aceea am replicat spunind ca NU TOATE PROASTELE SINT BLONDE...adugind "cel intelept va intelege " cert fiind ca tu nu ai inteles ceea ce nu te face mai putin apta sa intelegi daca ai lasa la o parte subiectivismul si ti-ai pastra cool-ul.
Si eu am intilnit citiva barbati de cea mai buna calitate ale caror suflete au fost transformate in cirpe de sters picioarele de cele care s-au folosit de ei ca de o catapulta spre tarimul fagadunitei...asa cum stiu foarte multi cu casatorii aranjate care o duc de la superA in sus
Faptul cum ai ajuns tu in US nu are absolut nici o relevanta cu subiectul de fata, ca s anu mai pomenesc ca nu este nimic injositor de a ajunge in US ca beneficiar al loteriei
Si pentru ca simt ca ma intind prea mult: generalizarile si etichetarile fac parte din subcultura romaneasca...asta este ceea ce caut s acombat in speta
cheers
angelinajoli spune:
Fetelor nu va mai certati degeaba pt ca totul in aceasta viata isi are rostul.Cu bine cu greu mergem mai departe.Totul este ,ca in aceasta viata daca nu lupti ,nu castigi.Si noi o datoram puiutilor nostri!
Yannia spune:
Johnson, tocmai, prin formularea "el, tipul de barbat..." nu inseamna ca am generalizat, fiindca nu am spus "TOTI BARBATII...". Asa, ai putea gresit concluziona, ca si despre femei as fi spus ca sunt TOATE naive, etc, etc, prin formularea:" ea, femeia naiva".
Nu ma cobor intr-atat incat sa-ti fac analiza textului. Nu vreau sa facem o adevarata telenovela din subiectul asta, asa incat, declar disctia cu tine, inchisa. Stii ce se spune despre cel ce cedeaza... Concluziile le tragi singur! 19+
http://bd.lilypie.com/32Yup3.png
http://community.webshots.com/album/561174599GagMVk?vhost=community
Victoria_mami spune:
quote:
Originally posted by mama_creata
El are 46 de ani si e stabilit in Canada, regiunea Ontario. Daca ma poate ajuta cineva de acolo cu legislatia ar fi super.
Pupici dulci la toate mamicile si burticile.
mama_creata
CC
Mama Creata, si aici copilul rezultat in timpul casatoriei se trece direct pe numele sotului mamei. Si tatal este obligat sa plateasca pensie alimentara.
Daca mai e ceva ce vrei sa stii, intreaba! Si o sa iti raspund cat de bine stiu.
Te pup si te felicit! Si iti doresc sa ramai la fel de puternica ptr. tine si puiul tau.
_
http://bd.lilypie.com/klQFm4.png
tuinea spune:
Important este sa ai putere pana la capat sa lupti pentru copilul tau. Copiii sunt cel mai pretios lucru din viata noastra. barbatii pot aparea si disparea, copiii raman mereu!
S afaci testul de paternitate numai sa-i demonstrezi cat de idiot este!
angelinajoli spune:
Sunt foarte multi barbati,care nu stiu ce inseamna sentimentul patern, pt ca nu au avut niciodata copii,dar cand isi i-au copiii in brate pt prima oara, se schimba situatia si devin responsabili.Am vazut si mame care erau gravide si nu-si doreau copiii,ci doar ii faceau pt ca asa trebuie cand esti casatorita,sau sa nu-si piarda consorti care isi doreau copii.Pe parcurs s-au domolit si micutii le-au castigat dragostea parintilor.Sunt cazuri fericite si nefericite!
angelinajoli spune:
Mama creata ce s-a mai intamplat in viata ta?
mama_creata spune:
Din punct de vedere al tatalui NIMIC. Am inceput sa ma obisnuiesc din ce in ce mai mult cu ideea ca nu-l mai interesez si ca viata mea va fi dedicata numai puiului meu si totul va fi ok.
Din punct de vedere al sarcinii incepe sa fie mai greu, in ce sens: puiul meu este cam marisor si il port destul de sus asa ca suport consecintele. Am o presiune grozava in zona splinei, stomac si fiere insotita de dureri, dar incerc vitejeste sa le suport fara a lua pastile. Mai am momente cand ajung la limita, plang putin si mama mea ma incurajeaza: "In fond de ani de zile iti doreai un copil si acum plangi??" si uit de toate. Mangai putin burtica, nu prea mult sa nu-i fac rau, vorbesc cu puiul meu si mergem mai departe.
Saptamana viitoare implinim 7 luni deci nu mai e chiar atat de mult. Multumesc de intrebare oricum. Pupici
mama_creata