Povestea nasterii lui ALEX, povestea noastra

Povestea nasterii lui ALEX, povestea noastra | Autor: mariaanna

Link direct la acest mesaj

Imi aduc aminte ca v-am promis candva ca va voi spune si eu povestea nasterii primului meu baietel...
Ca sa intelegeti mai bine starea si situatia de atunci, trebuie sa va spun ca am infruntat pe toata lumea in urma cu cca 8 ani, ca sa pot fi cu sotul meu.Nimeni nu era de acord cu aceasta casatorie, imi spuneau ca sunt nebuna, ca nu e de mine...m-au dus chiar si pe la preoti crezand ca sunt vrajita...
In cele din urma, am fugit de acasa urmandu-mi sotul sii fiind in stare chiar si sa renunt la serviciu doar de dragul lui.Trebuie sa va spun ca sunt invatatoare si lucrez intr-o comuna mare...de aici si tragedia si mai mare.
Pana la urma m-am intors sa lucrez(era intr-o vacanta) stand ca o fugara cu chirie pe ici pe colo.Vazand acestea, parintii s-au hotarat sa ma ia acasa cu tot cu sot promitand ca totul va fi bine.Dar de unde...Daca nu aveau deloc drag de el, treaba era nasoala...Asa ca ne-am cautat o gazda cu mare greu.Va inchipuiti ca intr-o localitate unde ai domiciliul, nu vrea nimeni sa te primeasca...mai ales ca imi cunosteau parintii.Am stat in chirie la o babuta 2 ani de zile, intr-o camaruta ce era si bucatarie si dormitor si baie si living.Dar era bine, pentru ca ne iubeam mult.Daca nu ar fi fost asa, nu am fi rezistat.Imediat ce ne-am mutat, am intrerupt orice legatura cu ai mei, pentru ca radeau de noi, spunand ca e usor sa-ti mariti fata asa...apoi, fara sa stie. ne-am cununat civil , doar noi si doi martori...Asta i-a suparat si mai tare..In fine, noi mergeam inainte iar ei isi vedeau de ale lor, fara sa ne recunoastem pe strada...
Dupa un an si ceva am ramas insarcinata...era minunat, ma simteam in al noualea cer, era foarte bine...Apropiindu-se termenul, dupa ce am luat vacanta,m-am gandit ca ar fi bine sa ma duc dinainte la spital, mai ales ca era primul copil iar distanta pana la spital era mare.
Asa ca m-am internat la spitalul Bicaz,in asteptarea prncului.Toate bune si frumoase, nimic nu ma durea...copilul nu voia sa mai apara.Dupa vreo saptamana de stat acolo, s-au gandit sa-mi faca niste injectii care sa-mi provoace nasterea.Asa se face ca inr-o vineri am ramas in spital doar cu asistenta si infirmierele;medic nu era de garda...spitalul mic, necontrolat...Domnisoara, fara experienta, s-a gandit ca pana vine dimineata si va aparea docorul, ma va linisti ea cu ....o injectie cu diazepam(bineinteles ca nu a scris in fisa ).Vazand totusi ca nu ma poate opri si ca nu m-a linistit, a chemat salvarea si m-a trimis la piatra neamt .Drumul mi s-a parut o vesnicie...durerile insuportabile...tipam si eu si sirena...Ajunsa acolo, m-a preluat o ,,doamna' care a vorbit foarte urat cu mine si mi-a interzis sa tip.
Dupa un control scurt m-au dus in sala de travaliu si mi-au pus o masca de oxigen apoi m-au lasat sa astept...Norocul meu ca am mi-a dat dumnezeu putere si alaturi de celelalte care se vaitau si-si strigau mamele, eu, nu o puteam striga, asa ca ma rugam la Dumnezeu si nu tipam, ci impingeam in liniste...Foarte repede , la 2-3 ore, eram pregatita sa nasc.M-au dus pe masa de nastere si abia atunci am strigat cat de tare am putut ca sa-mi alung durerea.Eram ascultatoare si respectam intocmai ce-mi spuneau femeile acelea.Erau trei, dar nici una doctor...Asistenta, moasa si infirmiera...Ghinion! ziceam eu...am nascut destul de repede, iar cand a iesit la lumina, baietelul meu a zis o singura data ,,OA" si a adormit...Diazepamul isi facuse efectul la el, nu la mine...Mi-am intors capul si l-am vazut.Statea cu spatele, si i-am recunoscut urechea , asa cum il vazusem la ecograf...ERA AL MEU!SEMANA CU MINE!Asistenta il studia cu atentie...Ceva nu era in regula, ziceau ele...Avea 4, 150 kg si 54 cm.I-au pus masca de oxigen pe fata apoi l-au dus la reanimare...Am inceput sa-mi fac griji.Era ora 11, 20 noaptea spre SF Petru ...M-au cusut si simteam cum scrasneste acul...Cand m-am dat jos de pe masa , am lesinat.M-au dus iar la oxigen, mi-au puis perfuzie si am asteptat cateva ore pana a venit cineva la mine sa ma duca in salon.(Cu toate ca le dadusem bani la toate...)
Nimeni nu stia nimic de copilul meu.Eram speriata!Nu puteam sa ma ridic din pat, ameteam.Eram tare slabita...dar nimeni nu-mi zicea nimic.Incepusem sa ma gandesc la ce e mai rau...DOAMNE FERESTE!ziceam in gand.A sosit dimineata...eram in salon cu alte doua mamici care-si aveau puii aproape.Al meu unde este?Mi-au adus o cana cu ceai, dar n-am putut lua decat o inghititura...Mi-am facut putere si m-am ridicat.Sprijinita de pereti, am inceput sa bantui pe holuri...Ma uitam sa vad scris undeva REANIMARE..In cele din urma, am vazut....Parca as fi gasit aur!Am intrat si nu era nimeni acolo.Am vazut cativa bebelusi la incubator, mici si rosii...apoi l-am vazut pe al meu, alb, mare si frumos, fara caciulita .Ma astepta parca.L-am luat in brate..Saracul, ma gandeam,oare ce cauta aici?Stangace, mi-am dezvelit sanul si i-am dat sa suga...Ce senzatie ciudata...Nu stia nici el nici eu...Apoi a venit o asistenta si m-a certat pentru ca am intrat fara halat special.Dar ce conta?Eram fericita ca l-am vazut si ca era bine.Dupa putin timp mi l-au adus in salon.Eram tare fericita.Dar el imi prinsese deja slabiciunea si plangea ori de cate ori nu ma simtea aproape.Cand a venit sotul dupa mine , era sa-l scape din brate, asa era de emotionat...si parca ii era frica...
Dupa o zi , ajunsa acasa, s-a gandit si mama sa vina sa ma vada...Am vazut lacrimi in ochii ei...De atunci, am inceput sa ne vorbim si sa ne intelegem.Multe s-au sters, dar au ramas ranile adanci in suflet...Acum tine la sotul meu si il apreciaza.A vazut si ea ca omenia nu sta intr-o functie!

Asta spuneam acum 2 ani, dar relatia dintre noi si parinti e foarte instabila.Uneori trec luni intregi fara sa ne vedem.
Din pacate, a doua poveste nu mai pot sa o spun, deoarece e trista.Fetita mea a murit inainte de nastere.
Dar Dumnezeu mi-a daruit o alta in locul a ceea ce mi-a luat, pe care urmeaza sa o nasc in octombrie, 2009.
Promit ca voi povesti, sunt sigura ca va fi foarte emotionant.

mariaanna

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns natydea spune:

Ce poveste frumoasa si ma bucur ca are si un final fericit pana la urma!
Din cate vad urmeaza sa mai ai un baietel peste 5 saptamani, iti doresc nastere usoara si un copil sanatos. Sa va bucurati de ei si sa-i vedeti mari.
Dea mamica de Darius si Denis
http://www.webshots.com/user/natydea

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ada29 spune:

Buna Mariaanna,

Ma bucur ca inca o data,ca si-n cazul vostru,dragostea invinge.

Felicitari pentru baietelul vostru,sa fie sanatos si norocos.Iar daca Amr-ul de la semnatura inseamna ca o sa fii mamica pentru a doua oara atunci duble felicitari,sa va dea Dumnezeu inca un copilas sanatos.

Nastere usoara si multa sanatate tie si familiei tale!

Sarbatori Fericite!

Ada

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns acina spune:

Mariaanna sunteti o familie frumoasa .
Felicitari pentru nasterea iubitului vostru.
Astept povestea urmatoare.
Pup.

Anca 16 sapt+ mami de Buburuz Andrei (13.02.2006)
Pozele Noastre
Povestea Nasterii
http://www.copaculdehartie.ro/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns fianna spune:

Foarte frumoasa povestea, mi s-a facut pielea de gaina de la emotie cand am citit. Ma bucur ca sunteti bine, ca va iubiti si ca mai faceti un bebe!

Sarbatori fericite!

fianna cu printisorul Matei
(01.08.07)

Mergi la inceput