Furtul si minciuna la copii
Raspunsuri - Pagina 5
sinzi_ana spune:
Si David (aproape 5 ani) are banii lui...
Ii dau (cand am, fara vreo fapta anume) cate 1 dolar sau 2...Ba se mai intampla sa primeasca de la vecini (muuulti sunt batrani) cate 1 dolar pt ca ii ajuta cu caratul sacosilor...Ii pune in pusculita si ii strange sa isi cumpere ce doreste...
Pana acum o singura data si-a cumparat o masinuta, si s-au strans ceva bani...
Acum discutam sa ii facem un cont in banca si sa punem banii acolo, el vrea sa isi cumpere o masina cand va fi mare si va putea sa o conduca...deci avem de strans!!!!! 
Alt lucru pe care il facem acum...l-am pus sa isi puna deoparte jucariile cu care nu se mai joaca...am facut un bazar sa le vindem si banii pe care ii strangem ii donam copilasilor care nu au nimic (de fapt vrem sa le cumparam dulciuri) de Craciun...
Din toata suma care o vom strange el are dreptul sa isi doreasca o singura jucarie, restul vor ajunge la un orfelinat, il voi ajuta astfel sa inteleaga ca sunt copiii care chiar nu au nimic si el poate sa le daruiasca ceva sa ii faca fericiti...
Am ramas tare impresionata cat de bucuros a fost de idee si ce mult il stimuleaza...si la cate jucarii a renuntat
It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation
Sinzi, Radu si David 
psihologul
: varsta, poze, 3000km prin Romania
energy79 spune:
quote:
Originally posted by sinzi_ana
Si David (aproape 5 ani) are banii lui...
Ii dau (cand am, fara vreo fapta anume) cate 1 dolar sau 2...Ba se mai intampla sa primeasca de la vecini (muuulti sunt batrani) cate 1 dolar pt ca ii ajuta cu caratul sacosilor...Ii pune in pusculita si ii strange sa isi cumpere ce doreste...
Pana acum o singura data si-a cumparat o masinuta, si s-au strans ceva bani...
Acum discutam sa ii facem un cont in banca si sa punem banii acolo, el vrea sa isi cumpere o masina cand va fi mare si va putea sa o conduca...deci avem de strans!!!!!
Alt lucru pe care il facem acum...l-am pus sa isi puna deoparte jucariile cu care nu se mai joaca...am facut un bazar sa le vindem si banii pe care ii strangem ii donam copilasilor care nu au nimic (de fapt vrem sa le cumparam dulciuri) de Craciun...
Din toata suma care o vom strange el are dreptul sa isi doreasca o singura jucarie, restul vor ajunge la un orfelinat, il voi ajuta astfel sa inteleaga ca sunt copiii care chiar nu au nimic si el poate sa le daruiasca ceva sa ii faca fericiti...
Am ramas tare impresionata cat de bucuros a fost de idee si ce mult il stimuleaza...si la cate jucarii a renuntat
It is not giving children more that spoils them; it is giving them more to avoid confrontation
Sinzi, Radu si David
scuze pt mesajul meu off-topic
sinzi_ana,felicitari pt ideea ta cu jucariile!intr-adevar ceva deosebit ce nu poate influenta copilul tau decat in bine!
bravo!
http://i19.tinypic.com/87kqdcg.jpg
IreneCAM spune:
Smaranditza Intr-adevar e necesar ca micutii sa fie responsabilizati, dar nu cred ca e nevoie sa fie la curent in detaliu cu dificultatile materiale ale familiei. Cand eram mica mama imi spunea ca nu putem lua cutare lucru pentru ca trebuie sa facem economii. Eu aveam obiceiul sa cer in fiecare zi cate ceva: o inghetata, o carticica, o jucarie, si raspunsul era cam acelasi, cu economiile. M-am resemnat si o rugam pe mama sa intram in magazine asigurand-o ca "doar ma uit, nu cer nimic!".
La un moment dat am mers impreuna sa-mi ia pantofi...am gasit unii foarte frumosi, dar cam scumpi. I-am probat si am zis ca ma strang, nu voiam ca mama sa cheltuie atat, ca sa facem economie! Pe drum i-am spus de ce nu i-am luat si aproape ca a inceput sa planga. Nu isi inchipuise ca eu o sa iau lucrurile asa de in serios...
Dupa aceea nu mi-a mai spus niciodata ca trebuie sa facem economii, dar chestia asta mi-a ramas adanc inradacinata in minte mult timp...Cred ca de acolo mi se trage si placerea pe care o am acum cand ma rasfat uneori cu lucruri scumpe si nu neaparat necesare:)). Pur si simplu refuz sa fac ecomonie:D!
Deci chiar daca noi suntem bine intentionati, e bine de stiut ca cei mici gandesc altfel si ca s-ar putea ca ceea ce spunem sau facem sa-i marcheze mai mult decat ne inchipuim.
"Daca pamantul pe care il cauti nu exista, Dumnezeu il va crea pentru a-ti rasplati indrazneala" - Isabela de Castilla catre Cristofor Columb
danitin spune:
Nu stiu daca postarea mea iti va oferi un raspuns practic la probleba dar ... am avut o foarte buna prietene din copilarie care, la un moment dat, a ajuns sa fure de la noi, prietenii ei. Era o situatie ciudata, pe vremuri cand in magazinele noastre nu se gasea mai nimic noi, restul copiilor din gasca fie aveam rude in strainatate fie rude care faceau mic trafic in Yugoslavia, deci acces la fructe, cola, jucarii, tot felul de nimicuri imposibil de gasit prin magazine. In timp ne-am dat seama ca fata respectiva fura de la noi de la carioci fosforescente la fardurile mamicilor, dulciuri sau te miri ce nimicuri. Parintii ei aveau bani la limita normalului, nu faceau foame, dar chiar nu aveau surse pentru chestiile respective. Stii cum s-a terminat totul? Dupa 90 cand au inceput sa apara si pe la noi chestiile respective pur si simplu s-a oprit, chit ca si astazi are un apetit deosebit pentru a-si cumpara tot felul de nimicuri cu ambalaj frumos. Mie imi este prietena in continuare, am inteles situatia in care a fost, era ceva pasager ..
Mamica de spiridus
Avem si poze noi
simali spune:
quote:
Cand eram mica mama imi spunea ca nu putem lua cutare lucru pentru ca trebuie sa facem economii. Eu aveam obiceiul sa cer in fiecare zi cate ceva: o inghetata, o carticica, o jucarie, si raspunsul era cam acelasi, cu economiile. M-am resemnat si o rugam pe mama sa intram in magazine asigurand-o ca "doar ma uit, nu cer nimic!"
quote:
Cand era copilul meu mai mic intram in fel de fel de magazine cu jucarii. Si daca in ziua aceea nu aveam in plan sa cumparam ceva spuneam copilului la raft "astea sunt doar de uitat".
Nu stiu ce pricepea el exact dar se uita cat voia, butona una alta si apoi plecam fara cel mai mic protest.
Si copiilor le place sa se plimbe prin magazinele care le plac fara sa simta obligatoriu nevoia de a cumpara. Se zice "window shopping". Caut de mult o exprsie similara in romana dar n-am gasit pana acum.
alice
simali spune:
quote:
Am ramas tare impresionata cat de bucuros a fost de idee si ce mult il stimuleaza...si la cate jucarii a renuntat
quote:
Copilul meu (6 ani) nu este chip sa vrea sa renunte la un capat de ata. Avem mereu diverse dicutii despre ce inseamna sa daruiesti. Dar el nu vrea. Si am citit ca nu este bine s-i dai jucariile fara stirea lui sau cu forta pentru ca se poate simti tradat de cei in care ar trebui sa aiba cea mai mare incredere. Ceva de genul ca lumea-l comploteaza pe la spate iar "comorile" lui nu sunt in siguranta si pot disparea in orice moment...
Anul acesta este un bazar de jucarii la Carrefour. Tot sper sa reusim sa dam si noi macar niste jucarii pentru varsta "pana la 1 an".
alice