sunt sau nu depresiva....
Raspunsuri - Pagina 2
MissParker spune:
Pune-te putin si in locul lui bebe, daca poti. S-a nascut prematur, a stat o luna intreaga fara mamica lui, nu s-a putut crea inca o legatura afectiva puternica intre voi, e absolut normal ca el sa fie inca nelinistit, sa aiba colici, sa planga etc. Plus ca poate mai preia instinctiv si din modul cum te consumi tu, astfel ramaneti amandoi intr-un cerc vicios...
Incearca sa ramai macar tu calma, sa-i oferi cat mai multa atentie, afectiune, caldura, asta il va linisti, sa stie si sa simta ca acum mamica lui e langa el, ca nu-l mai lasa singur.
Daca noi, adultii, suntem atat de sensibili cand ne este rau si ne dorim sa fie mereu cineva langa noi, iti dai seama ca la un bebelus atat de mic situatia este si mai delicata... El are nevoie doar de tine. Atat. Dar sa fii in totalitate prezenta pentru el, sa-l linistesti si sa-i iei temerile, sa-l mangai, sa-l atingi, sa te simta mereu langa el!!
Eu pe al meu copil stiu ca in nici un caz nu-l voi pune sa doarma separat de mine de la o varsta atat de frageda. Chit ca dorm cu intreruperi cate 3 ore pe noapte (nu se moare din asta), el va dormi in patutul lui langa patul nostru.
Toata lumea stie de depresia post partum la mame, dar cine se gandeste (sau simte!) ce o fi in sufletul unui bebelus care tocmai a trecut prin trauma nasterii? Un bebelus care tocmai a fost "izgonit" din paradisul burticii mamei lui, care se simte dintr-o data singur, neajutorat, speriat, intr-o lume complet straina... Cine sa-i ia toate temerile daca nu mamica lui?
Of, Doamne...
OK, nu vreau sa calc pe nimeni pe bataturi, am spus doar ce simt eu. 
Felicia 
10+
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia
giulia71 spune:
Eu nu-ti spun decat sa incerci sa ai grija de tine in primul rand!
Ce ti se intampla trebuie luat in serios si actionat la timp.
Gaseste pe cineva care sa te ajute macar ziua cu copilul, vreme in care tu sa dormi.
Bbu tau va avea nevoie de o mamica sanatosa si puternica! Mereu!
Eu am trecut exact prin ce treci tu si vrut sa fiu "mama eroina" si...am clacat! da, sincer iti zic!
Ajunsesem la asa o oboseala crunta incat nu imi aminteam cand ii preparam lapticul noaptea.
Vedeam dimineata pe masa ca puiu meu a baut 3 -4 biberoane toata noaptea si nu stiam cand i le-am preparat. Asa eram de obosita!
Ziua nu dormeam, eram maniaca cu , curatenia si uite asa ajunsesem pe la un al copilului sa fiu o umbra de om, depresiva si fara nici- un chef de viata.
A fost groaznic, mi-am spus atunci ca voi sfatui toate mamicile pe care le cunosc sa nu faca aceasi greaseala pe care am facut-o eu, adica sa incerce sa fie mama perfecta, sotia perfecta, bucatareasa perfecta samd.
Nu, nu se poate!
Stii cat m-au costat toate aceste nimicuri (casa bec, mancare gatita cu copilul in marsupiu, mocheta oglinda samd) ani intregi de cure cu prozac, de terapii reusite sau mai putin , intr-un cuvant ani pierduti pe care nu o sa-i mai recapat niciodata!
Asa ca, un sfat prietenesc, doarme puiu, dormi si tu cu el, nu vrea sa doarma cheama pe cineva sa te ajute!
Profita, desi e urat cuvantul , de toti!
Sanatate si un puiut sanatos!
PS: Acum totul a trecut,sunt bine, puiu meu a crescut, dar... fantomele acelei depresii crunte imi mai bat din cand in cand la geam.
crisu79 spune:
eu am trecut razant pe langa o depresie, dar am avut niste prietene-mamici care nu m-au lasat sa cad.Doamne cat eram si eu de speriata la fiecare scancet al lui Alexandru, la fiecare bubita care ii aparea...ma simteam atat de neputncioasa.Dormeam langa patutul lui si la fiecare miscare a lui in somn, eu eram deja in picioare sa vad ce s-a intamplat.Ziua il pazeam non-stop, mi se rupea sufletul cand il vedeam ca il doare burtica.Era asa de mic, l-am scos din spital cu 2,500kg de la 2,780 la nastere, in primele zile nu vroia sa manance din cauza icterului, afara erau 42 de grade....nu mai vedeam nici o luminita la capatul tunelului.Cand imi aduc acum aminte cat de speriata eram, zambesc.Si nu au trecut decat 4 luni jumate de atunci.
Trebuie sa intelegi ca nimeni nu se naste invatat, ca toate mamicile trec prin asemenea spaime, dar puiul tau te va invata ce sa-i faci.Nu te speria, ei sunt foarte rezistenti, au o putere de supravietuire fantastica.
Asa cum ti-a spus toata lumea,TREBUIE sa te odihnesti, sa te hranesti si sa fii pozitiva.Incearca sa dormi o data cu el si lasa treburile casei pe umerii altcuiva.Daca ai o bunica pe langa tine, iesi macar 2 ore pe zi din casa fara bebe, invita/intlneste-te cu prietenele tale...ai nevoie de o pauza de la bebe iar bebe are nevoie de o mamica vesela si calma.o sa vezi cat de tare il influenteaza starea ta.
Ca sa te poti odihni, noaptea nu e nici o nenorocire daca dormi in alta camera.Daca nu sufera de ceva sau are reflux, nu i se intampla nimic.Pentru linistea ta, poti inalta patutul la 30 de grade intr-o parte, ca in cazul in care varsa sa nu se inece.Intotdeauna il pui pe o parte...dar toate astea probabil le stii.Daca are ceva sau i se intampla ceva, bebeul te va anunta.Sa vezi cum o sa vezi viata cu alti ochi dupa cateva ore de odihna.
si....repet, profita de toata lumea, n-ai incotro.bebele tau n-are nevoie de o mama eroina ci de o MAMA SANATOASA, in primul rand.
ar mai fi multe de spus, dar deja m-am intins cat o zi de post
te pup si sa auzim de bine,
Crisu + Alex
-22.07.07
Lore71 spune:
quote:
Initial creeata de madutamaria
Sunt foarte noua pe forum si sper ca sfaturile primite sa ma ajute. Am nascut in 16 oct. un copil prematur si dupa 1 luna l-amadus acasa, este cu mine de 3 sapt. si nu ma pot obisnui cu plansetul ,cu durerile lui de burta, cu nedormitul....ma consum de parca atunci se termina lumea. Am si reprize de plans cam 1 data pe zi sau mai rar si simt un nod in stomac imediat ce are o criza de colici. Au trecut aproape 2 luni si eu sa am depresie...sau ce e asta? Sunt o mama supranervoasa sau cum sunt? Multumesc pentru raspunsuri celor ce-mi vor vorbi...
vezi in blog "de ce plange nou nascutul?"
cu drag de tine,
AnaVanOnna spune:
Buna. Nu stiu daca e depresie sau nu. Dar sa stii ca stiu prin ce treci. Iti dau cateva situri. Poate te ajuta.
http://www.ehealthmd.com/library/depressionpregnancy/DPR_whatis.html
http://www.eva.ro/dragoste/articol458.html
Eu sper sa te ajute. Ai grija de tine.
nemary spune:
ma scuzati ca intru peste subiectul vostru dar vreau sa o intreb cate ceva pe crisu79. am vazut ca ai nascut la Municipal cu Dr.Grigoriu si as vrea sa-mi dai cateva detalii. cum putem lua legatura? multumesc
Mari
36+ bebe 
odiseea
www.onetruemedia.com/shared?p=3d1513077dbe4d8dc619f9&skin_id=402&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj bebelina
Daca ai vointa, poti sa muti si muntii din loc.Daca ai creier, ii lasi acolo, ca nu te deranjeaza.