sunt sau nu depresiva....
sunt sau nu depresiva.... | Autor: madutamaria
Sunt foarte noua pe forum si sper ca sfaturile primite sa ma ajute. Am nascut in 16 oct. un copil prematur si dupa 1 luna l-amadus acasa, este cu mine de 3 sapt. si nu ma pot obisnui cu plansetul ,cu durerile lui de burta, cu nedormitul....ma consum de parca atunci se termina lumea. Am si reprize de plans cam 1 data pe zi sau mai rar si simt un nod in stomac imediat ce are o criza de colici. Au trecut aproape 2 luni si eu sa am depresie...sau ce e asta? Sunt o mama supranervoasa sau cum sunt? Multumesc pentru raspunsuri celor ce-mi vor vorbi...
Raspunsuri
Corina spune:
Asta se numeste depresie post partum,uite aici un articol in franceza :http://www.femiweb.com/psycho/grossesse/post_partum_joos.htm
Ar trebui sa iei legatura cu medicul tau de familie si eventual,cu un psiholog. Daca e luata din timp ,se vindeca repede.
Pupici si multa sanatate la amindoi
Donia spune:
Nu sunt in masura sa imi dau seama daca ai sau nu depresie. Dar imi dau seama cu siguranta ca esti o mama obosita, asa cum sunt de obicei toate mamicile la inceput si din pacate starea asta dureaza luni bune de acum inainte.
Probabil pentru ca bebe s-a nascut prematur ai si motive sa fii mai ingrijorata, presupun ca la inceput iti parea foarte micut si fragil si te temi ca i se pot intampla multe... ceea ce din nou este normal pentru noile mamici.
In plus o stare de depresie e iarasi intalnita dupa nastere si trece mai devreme sau mai tarziu. Uneori e nevoie de ajutor de specialitate, alteori e suficient sprijinul celor din jur. Ai ajutor? Uneori mamicile trebuie sa se descurce singure si nici pana la baie nu pot sa mearga fara sa fie acompaniate de plansul lui bebe, ceea ce stiu ca nu e usor.
Mai exista si sentimentul de neputinta, cand vezi ca bebe plange si nu stii cum sa il linistesti... apoi senzatia de vinovatie daca mai ai si alte treburi casncie pe care nu le mai poti indeplini...
Nu cunosc situatia ta, dar te-as sfatui ca in perioada asta de inceput sa nu mai dai atentie prea mare altor lucruri si sa te concentrezi pe bebe si pe tine. Este momentul sa fii egoista, cresterea unui copil e o treaba foarte importanta. In primul rand incearca sa dormi de cate ori doarme bebe, apoi sa incerci sa mananci bine pentru ca organismul tau sa aiba putere sa duca totul.
In al doilea rand, sa nu iti fie frica sa il tii pe bebe in brate daca asta il linisteste, nu o sa-l inveti rasfatat, acum este o perioada in care el are multa nevoie de tine si apropierea de tine il poate linisti mai bine decat orice altceva.
Dar daca simti totusi ca nu mai faci fata vorbeste cu ginecologul sau cu medicul de familie despre problemele tale si sper sa te ia in serios. Depresia post-partum exista, e foarte reala, iar unele mamici au nevoie de medicatie ca sa poata sa treaca peste ea. Iar asta nu e un motiv de rusine si e foarte bine ca ai deschis subiectul asta, sigur vor intra si alte mamici care sa iti raspunda din experienta lor.
O sa gasesti ajutor si pe forum, exista un grup de mamici cu bebei nascuti in aceeasi perioada cu al tau si ele iti pot impartasi din ceea ce au simtit, vei vedea ca nu esti singura. Daca vrei, cauta grupul de bebei aici:
http://forum.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=63
Mia exista si un grup de discutii pentru bebei prematuri aici:
http://forum.desprecopii.com/forum/forum.asp?FORUM_ID=82
Succes si felicitari pentru bebe!
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
dianocica spune:
maria cred ca e foarte important sa sti ca toate trecem prin asta, mai mult sau mai putin. si ca e normal.
e normal sa te simti depasita. e o lume noua, sunt un alt gen de probleme. de cele mai multe ori mamicile sunt nepregatite pt ceea ce vine.(si eu am fost la fel..)
e normal sa fi frustrata. pt ca in perioada colicilor nu poti face mare lucru. e groaznic sa iti vezi copilul suferind si sa nu poti face nimic. tine-l in brate cat mai mult, daca alaptezi lasa-l la san cat vrea. e normal sa te consumi.
e normal sa fi obosita. dupa atatea nopti de nesomn. incearca sa dormi odata cu el. va fi greu la inceput, te vei simti mai nedormita ca inainte, dar intr-o saptamana vei observa diferenta.
si mai e normal sa pui copilul pe primul plan. sa nu te mai intereseze gatitul, calcatul, spalatul..daca ai pe cineva-mama, sora, prietena- roag-o sa faca asta pt tine. iar tu ocupa-te doar de bb si de tine.
luna aceea in care bb a stat in spital nu o contoriza. pt ca doar odata ajunsa acasa incep problemele. e normal ca dupa 3 sapt sa incepi sa te resimti.
solutii ti-a mai dat donia , nu o sa le repet. adu-ti aminte doar ca multe mamici patesc asa, ca nu esti tu mai slaba decat restul. ci ca este o etapa. peste care veti trece. impreuna. dupa cateva saptamani colicii vor mai scadea in intensitate. mai e un pic. hai, frunte sus. si noi suntem aici daca te mai putem ajuta cu ceva. 
diana si 
david 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda www.babycentre.co.uk/baby/safety/chokingguide/" target="_blank">Prim ajutor www.gahospita.go.ro/toxapel.html" target="_blank">Toxapel
Clover spune:
Suna mai mult a suprasolicitare si anxietate legata de noul rol de mamica. Verifica aici daca ai mai multe simptome din cele enumerate.
Ai pe cineva care te poate ajuta?
"Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle
madutamaria spune:
multumesc de sfaturi tuturor...am un sot care ma ajuta mult...dar de luni merge la servici si asa ca gata cu binele, noaptea acum sta el jumate si jumate eu, problema este ca nu pot dormi cu el langa mine cum aud ceva cum deschid ochii sa vad ce e. Nu mi-e frica de copil ca e micut...cu asta nu am treaba dar ma vad inutila cand are colici, azi noapte d ela 10 la 5 nu am avut ce sa fac sa doarma, si te simti aiurea. O sa mai treaca ceva vreme si sper s aimi revin si sa fiu altfel.....sa gandesc mai ok si s anu ma ami consum atata la orice scancet. Oare e ok sa-l las singur in camera lui si noi s adormim langa? Sau e prea mic?
Corina spune:
Mada,binenteles ca e ok!!fetita mea a dormit in camera si patutul ei de cind am adus-o de la maternitate,si a fost ok.Acum are 5 ani !
Stiu ca bebelusii fac zgomot cind sint micuti,eu nu reuseam sa dorm cu ea in camera,asa ca daca bebe doarme in camera lui nu e nici o problema,ai sa il auzi imediat daca plinge(avem un al 6-lea simt cind bebe scinceste)!!
Pupici
dianocica spune:
fa cum simti. dar daca il lasi la el in camera neaparat pui un babyphone.
diana si david 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda www.babycentre.co.uk/baby/safety/chokingguide/" target="_blank">Prim ajutor www.gahospita.go.ro/toxapel.html" target="_blank">Toxapel
incognito spune:
Raul vine si intr-un minut,binele se lasa asteptat!
Eu nu sint de acord cu somnul sugarului in alta parte decit in camera in care se afla mama.
La mine au fost doi deodata,plingaciosi de mama focului dar nu i-am lasat singuri niciodata.
Mai bine roaga pe cineva apropiat sa-ti mai tina locul macar in cursul zilei sa poti dormi citeva ore daca simti ca nu mai poti decit sa-l lasi in camera lui peste noapte.Copilul in general este fragil,cu atit mai mult sugar.Mie mi se pare periculos sa fie lasat singur.Se poate intimpla sa verse la 5 minute dupa ce l-ai asezat in patut si ai ajuns deja in camera ta,pina sesizezi si ajungi la el...ori poate sa faca febra in alta noapte...si nu il simti,Doamne fereste!
Sanatate multa,multa putere!
Incognito
mami de Ioan si Ioana-06.01.2003
dianocica spune:
quote:
Originally posted by incognito
Raul vine si intr-un minut,binele se lasa asteptat!
a fost un mom in viata mea cand am plecat urechea la 'sfaturi binevoitoare'. si chiar m-am fortat sa dorm in alta camera. bb oricum nu era singur, era si mama la noi si dormea ea cu el. cand a plecat ea, bb dormea in alta camera dar cu usa deschisa, ii vedeam patutul si eram cam la 2m de el. atat regret acum...doarme cu mine in pat si nu mai concep altceva...regret acele zile nespus...cand era mai mic si avea mai multa nevoie de mine..acum am invatat sa imi ascult instinctul, sa am incredere in copilul meu, sa il ascult si pe el. din pacate, nu toata lumea e asa. si acum vor urma discutii interminabile despre copii care dorm singuri din prima zi sunt cel putin la fel de fericit/destepti/increzatori ca si ceilalti.
maria e normal sa deschizi ochii la cel mai mic scancet. e prefect normal. altfel nu ai putea sa il supraveghezi si in somn
. asta e natura lucrurilor. pana el isi va putea singur de grija tu trebuie sa fi acolo pt el 100%, tot timpul. e foarte greu. stiu. iar privarea de somn e unul din cele mai crunte lucruri. si neputinta in perioada colicilor..nu credeam ca voi uita vreodata...si totusi, acum mi se pare atat de departe...spune-ti ca poti. trebuie sa poti. dormi cand si unde prinzi. d s-a trezit de 3-4 ori pe noapte pana pe la 7-8 luni, cu mici pauze de 1-2 zile. dupa ce am dormit primele nopti intregi, a se citi 12-6, nu imi venea sa cred. ca am rezistat atat fara. dar se poate. copilul tau merita orice .diana si
david 03.12.06 Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda www.babycentre.co.uk/baby/safety/chokingguide/" target="_blank">Prim ajutor www.gahospita.go.ro/toxapel.html" target="_blank">Toxapel
Corina spune:
quote:
Originally posted by dianocicaquote:
Originally posted by incognito
Raul vine si intr-un minut,binele se lasa asteptat!
a fost un mom in viata mea cand am plecat urechea la 'sfaturi binevoitoare'. si chiar m-am fortat sa dorm in alta camera. bb oricum nu era singur, era si mama la noi si dormea ea cu el. cand a plecat ea, bb dormea in alta camera dar cu usa deschisa, ii vedeam patutul si eram cam la 2m de el. atat regret acum...doarme cu mine in pat si nu mai concep altceva...regret acele zile nespus...cand era mai mic si avea mai multa nevoie de mine..acum am invatat sa imi ascult instinctul, sa am incredere in copilul meu, sa il ascult si pe el. din pacate, nu toata lumea e asa. si acum vor urma discutii interminabile despre copii care dorm singuri din prima zi sunt cel putin la fel de fericit/destepti/increzatori ca si ceilalti.
maria e normal sa deschizi ochii la cel mai mic scancet. e prefect normal. altfel nu ai putea sa il supraveghezi si in somn
diana sidavid 03.12.06
Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda www.babycentre.co.uk/baby/safety/chokingguide/" target="_blank">Prim ajutor www.gahospita.go.ro/toxapel.html" target="_blank">Toxapel
Fiecare face asa cum crede cu copilul lui!! Problema madutei este ca este suprasolicitata nervos,in pragul unei despresii post partum ,iar lipsa somnului nu face decit sa inrautateasca situatia.
De aceea pt ea ,acum ,este important sa se odihneasca,iar bebe care doarme in patutul lui ,in camera lui,culcat pe o parte si fara sa fie acoperit,nu risca absolut nimic. Un bebe asa de mic ,se trezeste oricum de mai multe ori pe noapte,deci pericolul cu febra sau mai stiu eu ce ,nu cred ca este real. Nu trebuie sa panicam atit,chiar daca sint mici ,nu sint chiar atit de fragili. Sintem mame toate si ne punem o mie de intrebari,dar de aici pina a te gindi ca se va intimpla ceva rau....
Madutamaria,fa asa cum simti tu,nu tine cont de parerile altora. Noi putem sa iti povestim experienta noastra ,atit!!
Pupici