povestea puiului meu mic

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

povestea puiului meu mic | Autor: ck3

Hmm..nu stiu daca povestea asta e una speciala, care merita scrisa, dar mai ales citita, insa avand in vedere ca la timpul potrivit, acum doi ani, am scris povestea nasterii puiului mare, cred ca imi sta bine, ca mama, s-o scriu si pe-a astuia mic.

Prima sarcina fusese floare la ureche, prima nastere..asa si-asa..cam lung travaliul, 12 ore, si cam dureroasa expulzia (imi aduc aminte ca in prima zi dup ace am nascut am jurat ca nu-mi mai trebuie nastere vaginala), si nici prima saptamana dupa ce-am nascut nu mi-a fost mie prea bine. Insa au trecut toate, si desi la 24 saptamani o echografie de urgenta a aratat col scurtat si orificiul intern ‘care incepe sa se deschida’, citat dna echgrafista, am ajuns cu a doua sarcina la 38 saptamani.
Din seria iarna nu-i ca vara, nici sarcina a doua ca prima, eu am mancat mult mai mult-preponderent dulce si nocturn- deci m-am si purcit corespunzator. Inot n-am mai avut voie sa fac, sedentara a trebuit sa fiu, cel mai bine a fost ca am citit mult. La 38 de saptamani, la control, dl doctor m-a anuntat ca el simte contractii si vrea sa ma monitorizeze, posibil sa si nasc in seara sceea, colul era sters deasemenea..In fine, ma trimite acasa si imi spune sa il sun la primele contractii regulate si dese.
Ma duc eu acasa, unde de altfel raman pana la controlul de 39 de saptamani, pentru ca dl thomas n-avea niciun chef sa iasa de unde se afla. La controlul de 39 sapt situatia era neschimbata, si eu ii marturisesc panicata dlui doctor (era marti, 6 februarie) ca am rezervata o rezerva (scuze de repetitie, dar m-au abandonat sinonimele) doar pana pe 10, sambata, si la Municipal criza de locuri era mare. Dl doctor ma sfatuieste in concluzie sa iau a doua zi la ora pranz doua lingurite ulei ricin si sa ne mai auzim. Zis si facut..iau linguritele a doua zi la 14.00, viata e frumoasa, dar plictisitoare, si pentru ca nu se intampla nimic si n-am stare imi conving sotul sa mergem la mall-era deja 19.00. Bona aveam doar pana la 21.00, deci nu aveam prea mult timp. Ne invartim putin prin Plaza, mie mi se pare ca ma doare burta oarecum, si ma gandesc ca de foame. Cautam loc sa mancam, nu prea era nimic, apoi comanda lua prea mult, plecam. Decid ca mai bine luam ceva de la mc drive buzesti (sotul meu uraste mcdo, asa ca am profitat si eu de ocazie sa dau iama in fastfooduri), se facuse tarziu, si parca si burta asta ma durea cam tare.
Ajungem acasa, pleaca bona, mananc cam cu noduri-deja am un pic de diaree, cred ca asta e problema-si mai ales superofticata ca nu gasisem in punga cartofii wedges dupa care salivam de atata timp. Deja ma doare burta serios. Decid sa recunosc ca pot fi contractii..care dor un pic asa..dar daca e doar diaree si ma fac de ras daca merg la spital?? In fine, sun doctorul, ii spun ca cronometrasem ‘durerea de burta’ si era la 4 minute, si ma trimite urgent la municipal. Chemam bona inapoi din drum si plecam la spital, unde ajungem pe la 10.15
La camera de garda ma intreaba o doctorita tanara ce fac pe-acolo, eu ii spun ca nasc si ea spune: si ma asteptati sa va cred, uitati-va la dumneavoastra ce zambet aveti, credeti ca asa se vine la nastere?? Ma pune foarte neincrezatoare sa ma urc pe masa pentru control. Surpriza: dilatatie 7-8.
Formalitati, urc la un salon langa sala de nasteri. Femeile de pe-acolo care mai de care mai cu gamete, mai cu urlete, eu cu ‘diareea’. Dupa cateva minute ma cheama la sala de nasteri, tocmai se eliberase. Venise si doctorul meu, doamnele de acolo erau ff dragute (nici acum nu-mi vine sa cred, pana sa apuce sotul sa le dea ceva mi-au cumparat si apa minerala de la chiosc). Regretul meu este ca nu am insistat pe langa dl doctor sa nu mai fac epidurala, tare as fi vrut sa am si o nastere naturala. Se facuse 11.30..eu aveam o obsesie, imi placea data asta, 7.2.2007, mi se parea asa, rotunda, si tot intrebam, ma urc pe masa? Mai stam? Nu mai stiu exact la cat m-am dus pe masa, dar la 11.55 a venit pe lume Thomas, 3.900, 54 cm.

Cand m-am reintors in salon nimanui nu i-a venit sa creada ca eu nascusem deja..si cel mai putin mie..si de cate ori ma uit la minunile mele blonde cu ochi albastri simt ca imi plezneste inima de mandrie!

ck3, anna (10.11.2005), thomas (7.2.2007)