Am nevoie de psiholog?

crix spune:

in primul rand vreau sa-ti multumsec, daniela ca mi-ai raspuns. in ceea ce o priveste pe soacra mea, dupa cum spuneam, inca de cand am nascut, a fost calare pe mine, m-a cicalit si a contestat mereu felul in care imi cresc fetita. partea mai rea este ca sotul este dependent de ea, si doar pe o crede, stie numai sa bage de vina dar nu ma ajuta mai deloc cu fetita, mai degraba o lasa in tarc sa planga si sta la calculator, pana mai fac eu treaba. faza este ca eu ii tot spun soacrei sa ma lase in pace si sa nu se mai bage peste mine, dar parca este grea de cap, ii spun acum si dupa 10 min, o ia de la capat.si mai mult ea ca mama, ce a crescut 2 baieti, asa imi tot scoate ochii, nu respecta somnul si masa fetitei, de cate ori ii dau sa manance, vine si incepe sa se maimutareasca in fata ei si micutza nu mai mananca, si zice ca nu conteaza, si cu somnicul putin ii pasa ca doarme, tranteste usa la camera, vorbeste tareeee. e genul de om care iti sta in gat tot timpul si mai scapi.
cat despre crizele mele de nervi crede-ma ca rapid constientizez ce fac dar nu destul.parca sunt posedata in acele mom. nu mai pot cateodata, credeti-ma. vreau si eu liniste ca sa-mi pot creste fetita, ata.

pisigri spune:

s-a vorbit intii despre problema ginei, si am si eu ceva de spus...

avind in vedere ca ne-am apucat sa "lucram" ca sa avem un bebe, m-am apucat de citit diverse, si am citit si cartea lui supernanny...

toate fetele s-au concentrat pe a te sfatui sa gasesti pe cineva sa te ajute, sa mai iesi din casa, sa iti retraiesti copilaria, etc....

palmite la fund am primit cu totii...nu stiu daca exista copil care sa fi scapat de o palmuta; cu toate acestea, nu toate femeile "palia o pauzasc la fund" copiii...si nu toate femeile se confrunta cu problema ta, care este una foarte simpla: copilul cel mare are tot atita nevoie de atentia ta ca si cel mic, doar ca ALTFEL. este GELOS. vede ca tu petreci mult timp cu cel mic, i se pare ca te pierde, ca nu mai este important pentru tine si asa mai departe. stiu, o sa-mi spui ca te ocupi si de el, doar ca cel mic, din cauza virstei, iti ocupa mai mult sau altfel timpul. este PERFECT NORMAL. dar!
intotdeauna anunta-ti copilul cel mare ca urmeaza sa te ocupi de cel mic, si ca asta va dura 5,10, 30 de minute. anunta-l cu 5 minute inainte, sa aiba timp sa descopere de exemplu ca ii este sete, nu sa vina sa te bata la cap ca ii este sete cind tu esti cu cel mic la sin si nu poti sa te duci sa-i dai un pahar cu apa; el nu stie ca NU POTI, va crede ca nevoile celui mic sunt mai importante pentru tine decit nevoile sale.
doi: implica-l pe cel mare in ingrijirea celui mic. cind il schimbi roaga-l sa-ti aduca scutecul sau pudra. cind il speli roaga-l sa-ti dea gelul de dus special sau sa te ajute sa il dai cu crema sau sa iti pregateasca prosopul. cind il alaptezi, roaga-l sa-ti aduca un servetel de hirtie, sau tine o carte deschisa si citeste-i, sau chema-l tu sa se joace linga tine, sa te invete un joc, sa iti arate cum construieste trenuri din lego, sau sa ascultati impreuna o poveste pe cd. explica-i cu aceste ocazii ca cel mic este mic si are nevoie sa se ocupe cineva de el tot timpul, pe cind el este mare, si mama se bazeaza pe el. povesteste-i cu drag cum si ce facea el cind era de virsta celui mic; va vedea ca iti amintesti si ca momentele acelea sunt pretioase pentru tine.

iarta-ma ca imi permit sa dau sfaturi desi nu sint inca mamica; sper ca voi deveni si eu. oricum, sfaturile nu imi apartin, eu sint doar mesagerul, si sper sa iti fie de folos.