zi trista

zi trista | Autor: kover

Link direct la acest mesaj

azi e Sf.Andrei;sarbatoare mare,dar la noi in familie e tristete si acum.azi ar fi trebuit sa implineasca fratele meu :Andrei, 35 de ani,dar Doamne-Doamne a avut treaba cu el si l-a luat cind a avut doar 9 luni.nici pina azi mama nu si-a vindecat ranile,desi a adus pe lume inca doua fete dupa aceea.nici nu am reusit sa o ajutam,sa scape de aceasta durere.ma intreb ce sa fac ca aceasta zi sa nu fie atit de trista?

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Gabi_K spune:

nu stiu... fiti cu ea in ziua asta, incercati o iesire impreuna cu toata familia, fara motiv de sarbatoare, doar asa, de capul vostru, n-o lasati sa fie singura cu durerea ei. Oricum, durerea asta nu va trece niciodata.
De ec. Eu imi tineam onomastica in 12 decembrie, insa in 1990 tatal meu a fost inmormantat chiar in ziua aceea... de atunci nu mai imi serbez onomastica.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
poze


Totul despre alaptat!


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:


Subscriu si eu, important e sa nu o lasati singura azi deloc-deloc !!! Cand esti singur, tristetea e si mai grea.



Daria & GIULIA(2004 08 16)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Eu zic sa-i fiti alaturi pur si simplu. Daca e trista, impartasiti-i tristetea, aratati-o ca o intelegeti si ca e trista fiindca intr-adevar are motive sa fie trista. Asemenea rani nu se vindeca niciodata, durerea unei astfel de pierderi ramane mereu in sufletul cuiva si este reactivata uneori. Tatal sotului meu a murit de 10 ani si cu toate astea sotul meu are mereu lacrimi in ochi cand isi aminteste de el...

Nu incercati s-o binedispuneti in mod artificial, fortat, altfel ea se va simti vinovata ca e trista si astfel nu isi va putea trai aceasta tristete ca sa se mai elibereze.

Iubiti-o si acceptati-o asa trista cum e, spuneti-i ca ii sunteti alaturi si ca va pare rau pentru suferinta prin care a trecut atunci, poate chiar o rugati sa vorbeasca mai mult despre asta, daca simte ca se mai usureaza... Eu cred ca va va apropia si mai mult.




Felicia 9+

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE
www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">S-o ajutam pe Sonia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andreeaben spune:

Draga KOVER,stiu exact ce simte mama ta si ce simtit voi toti ,in familie.iti spun asta pt ca si pt mine Sf Andrei,adica 30 nov,e o zi f trista....chiar azi mi-am amintit din nou si am plans...o fac mereu,desi au trecut trei ani.Trei ani trebuia sa aiba fiul meu Andrei,care s-a nascut in 30 nov 2004.....dar la fel ca si in cazul vostru,D-ne-D-ne l-a vrut langa el,si mi l-a luat....dar,pt ca exista un dar...mi-a dat un alt Andrei,dupa 2 ani,in nov...care acum e lumina mea si care mi-a umplut viata de bucurie!Voi plange mereu dupa primul meu bebelus,care a plecat prea devreme...dar voi merge mai departe pt ca am o minune de baiat,care acum a implinit un anisorsi care stiu ca are atata nevoie de mine!

Asa ca,mama ta va suferi si peste 20 ani la fel,aceste rani nu se sterg,stiu cum simt eu,mi se pune un nod in gat,doar gandindu-ma la ce a a fost....dar viata trebuie sa continue cu noi,cei care suntem inca "in marele tren al vietii".

Va pup si multa putere ii doresc mamei tale!
Andreea si Andrei,minunea mea...

Mergi la inceput