LMA! Fulguleti de noiembrie - decembrie 2006 (116)

roxanica2006 spune:

Povestea nasterii micutzului David Mihai


Povestea noastra incepe asa ca a multora dintre voi, cu muuuuult timp in urma, cand a avea un copil era doar un vis frumos si mult asteptat. Studenta fiind si indragostita lulea de colegul meu de grupa, devenit dupa multi, multi ani al meu sot, practicam un exercitiu de imaginatie ce pe mine ma incanta, dar burlacului de pe atunci, ii declansa transpiratii reci pe sira spinarii.Si anume: obisnuiam sa ma ridic asa greoi de pe banca din parc, unde poposisem pentru un sarut, ma ridicam tinandu-ma de sale, cu burtica la inaintare, asa ca femeile gravidutze prin ultima luna, sau imi tineam rochitele mai largi la distanta de corp, ca si cum as avea burtica, si mergeam tzantzosa asa...Multe alte aluzii de genu' asta mai faceam. In timp, am reusit sa-i insuflu si lui Cristi ideea asta, ca menirea mea e de a fi mama, si a ajuns si el sa-si doreasca din tot sufletul un copil...cu mine! Mi-a ramas in minte o imagine, tot studenti eram, si banuiam noi ca as fi insarcinata, nu l-a speriat ideea, dimpotriva, retin ca eram in cantina, si s-a indreptat zambind spre noi, spunand: “ce fac printesele mele?”
Ei, dar pana la momentul in care am tinut-o in brate pe “printesa” noastra, David, am mai trecut si printr-o etapa mai putin roz, ca asa e viata …In 2005 am pierdut o sarcina, am primit inexplicabilul si mult prea des folositul raspuns: sarcina oprita in evolutie. Am primit trista veste chiar in preajma zilei de nastere a lui Cristi, si am simtit ca am esuat ca femeie, ca mama, ca sotie…desi niciodata nu s-a pus problema in termenii astia, dar asa am simtit eu, credeam ca niciodata nu voi mai putea zambi si sunt condamnata sa-mi plang durerea o viata. Dar n-a fost asa si-i multumesc lui Dumnezeu ca a structurat in asa fel trupul si sufletul omenesc incat sa-ncapa-n el si tristete si bucurie in acelasi timp.
Dupa trei luni de la pierderea sarcinii am ramas din nou insarcinata, de data asta…pentru totdeauna…Am avut o sarcina usoara, fara probleme deosebite, dar am trait-o eu cu ingrijorare si permanenta teama din pricina experientei anterioare nefericite.
In luna a 8-a am facut o deramtoza de sarcina, sau ce-o mai fi fost, o alergie f.f.f urata, extinsa pe tot corpul, mi-a creat un mare discomfort, nu ceda la tratamentul ce-l puteam lua in sarcina, iar de aici au inceput necazurile…A urmat o hipertensiune indusa de sarcina, imi tot monitorizam eu tensiunea cu un aparat din ala digital, acasa, si la un moment dat aveam tot 160 cu 100.
Retine exact ca intr-o samabata dimineata, 18.11.2006, ne-am trezit cu Cristi, am luat micul dejun, am povestit asa-n tihna cate-n luna si-n stele, ne rpegateam sa-l asteptam pe David de mos Nicolae, in 6 dec, deci mai era timp . La un moment dat am hotarat sa-mi iau tensiunea, tot mare...Il sun pe dr. Zice ca el nu e prin oras, dar sa fug la spital sa-mi ia acolo cineva tensiunea cu un aparat bun, ca probabil al meu o ia razna.
Zic sa fac totusi un dus bun, sa ma aranjez putin ca parca presimteam ca eu acolo raman. Chiar mi-am verificat inca o data bagajul pt. spital si i-am aratat lui Cristi unde-mi sunt toate lucrurile.
Cand am ajuns la spital, in camera de garda, am inceput brusc sa ma panichez, era si o dr. acra rau, incaperea aia sinsitra, cu beton pe jos, brrrrrrr. Tensiunea 200 cu 120. Mamaaaaaaaaaaaaa!!! Direct: internare!! Dr a inceput sa se agite: “Nu mai plecati nicaieri, merge sotul sa va aduca o pajama si ramaneti sub observatie! Urcati pe masa!!!”
Controlul ala dureros, umbla parca cu bocancii in sufletul meu, am si sangerat pe urma. Eram atat de speriata, Cristi imi spune si acum ca eram rosie rosie la fata si aveam privirea confuza, nu reactionam la ce-mi spunea, chiar s-a speriat si el de mine.
M-au dus in camera de internari si apoi direct in sala de travaliu, unde vreo 3 -4 mamici urlau de durere, fiecare cu cate-o moasa la capatai si un recipient in care sa verse. Doamne Dumnezeuleeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!
Eu tot le spuneam ca s-a strecurat o greseala pe undeva, eu am venit sa mi se ia tensiunea si nicidecum sa nasc!! O asistenta tanaruca se uita zambind la mine, cu subinteles: “Doamna, ce naiva sunteti, ati vazut ce scrie pe usa, aici vin femeile care trebuie sa nasca din moment in moment”
Ma rog, intr-un final ma mai consulta un dr, si hotarasc sa ma interneze pt. a tine sub observatie starea mea. Diagnostic: disgravidie.
Ajunsa in salon, l-am sunat pe dr. meu care, cunoscandu-ma bine, banuia ca sunt in transa, asa ca m-a linistit spunandu-mi ca-mi vor administra un tratament pt. a tine sub control tensiunea si pe urma imi dau drumul acasa. Mda…
Sambata, duminica am urmat tratament cu nifedipin, diazepam, dar tensiunea nici vorba sa scada. Din ora in ora eram monitorizata, ma stresa si manopera asta. Iar cu aparatul ala, Doppler sau cum se numeste, monitorizau bataile inimioarei lui David, spunandu-mi victoriosi de fiecare data: “Nu asa arata un copilas care sufera intrauterin, Totul e bine!”
In rest aveam o stare f.f.f buna, stateam mai toata ziua pe holul spitalului cu Cristi si cu ai mei, ca nu era permis sa intre in salon.
Luni am inceput sa fac o serie de analize: fund de ochi, examen de urina, ECG, nici nu banuiam ca rezultatele investigatiilor ma vor gasi strangandu-mi puiul in brate…
Luni seara am facut un al n-shpelea ecograf, dr. spunea ca totul este in regula, dar la un moment dat a intrat in cabinet si o dr. tanara, de altfel, renumita pe la noi, care se pare ca era de garda in respective noapte si a intrebat una alta despre cazul meu. Dupa ce dr. i-a zis care e situatia, a inceput sa exclame, in prezenta mea: “Bai, da’ tu esti prost????Copilul are 3 kg, e in luna a 9-a, ce mai astepti sa faci cezariana?? Vrei sa-ti moara amandoi???”
Din momentul ala nu m-am mai putut controla, nu mai era chip sa ma linistesc. Desi nu plangeam, aveam o stare de tremur interior si fizic, brusc am constientizat ca ma aflu intr-o situatie f.f. periculoasa si nu e o poveste relatata de prsoane straine , ci eu sunt subiectul activ.
Desi citisem f.f.f mult despre sarcina si aflasem de pe forum foarte multe informatii, aveam pretentia ca sunt tare bine informata, uite ca-mi scapase asta cu riscurile hipertensiunii, sau Dumnezeu mi-a sters in memorie informatia asta , tocmai sa nu ma panichez. Ulterior am aflat ca in cazul unei mame hipertensive ricurile sunt enorme, se poate ajunge la dezlipire de placenta, hemoragie interna, si fatul ar fi in siguranta mai degraba intr-un incubator decat in uterul unei mame cu tensiune 200.
Retin ca dr. m-a trimis sa ma linistesc in salon, a trimis o asistenta sa-mi ia tensiunea, nici nu mi-a spus cat era, banuiesc ca enorm, a revenit la scurt timp, gasindu-ma la fel de speriata si de nelinistita. Intr-o atare situatie a decis: intram in cezariana.
I-am anuntat de urgenta pe ai mei, si, am aflat mai apoi, toata lumea s-a mobilizat sa fie langa mine: fratele meu a pornit din Cluj si a aflat pe la Zalau ca David a venit pe lume, socrii si fratele sotului au pornit din Baia Mare, iar parintii si sotul meu au numarat de zeci de ori bucatile de gresie de pe holul spitalului si crapaturile din pereti si au spus tot de zeci de ori “Tatal nostru”
Si de aici totul a decurs ca prin vis: montat sonda, monitorizat non-stop tensiune si micutzul din burtica, ajuns in sala de nasteri, becurile alea imense din tavan, masa de operatii, intrebarile anestezistei, injectia in coloana. Nimic dureros, nimic de natura sa ma sperie. Eram linistita si aveam credinta ferma ca David e perfect sanatos, il asteptam cu emotie . Se asternuse asa o liniste dupa toata spaima prin care trecusem. Cred ca Dumnezeu a planuit totul asa, am fost efectiv luata prin surprindere de nastere, nu am apucat sa ma gandesc cu teama, sa sufar, sa am contractii, nimic. Nici nu socotesc ca merit sa folosesc sintagma: “Am nascut”.
Eu am apreciat ca nu au trecut decat cateva secunde din momentul anesteziei si pana am auzit plansetul cristalin al lui David. Nu-mi venea sa cred. S-a nascut puiul meu, copilul MEU?????????? I-am auzit vocisoara draga,….sunt MAMA?????!!!!!! Abia atunci am inceput sa plang asa cum numai eu stiu, a fost nevoie sa-mi puna masca aia cu oxigen. Am auzit o asistenta spunand: “Ce frumoasa e!!!” FRUMOASA????? Uf, era doar o simpatica unguroaica si nu era prietena buna cu genurile substantivelor din limba romana…
David era baiat. Mi l-au adus sa-l vad….Doamneeeeeeeeeee , era atat de curat, dormea atat de linistit si impacat, era alb, alb si avea doi bujori in obrajori ca si copiii care vin iarna de la sanius, veseli si galagiosi As retrai de mii de ori momentul ala, e o magie, e atata fericire incat iti crapa inima….aaaa, tensiunea se normalizase…
Apoi l-au dus pe gemuletzul ala de la holul spitalului si au strigat; “Cristea!!!” Imi place sa-mi povesteasca Cristi si ai mei de mii de ori faza asta, o stiu pe de rost. Mi-au spus ca au vazut o asistenta cu un pui mic in brate si l-au re-cunoscut. Au stiut ca e David al nostru. S-au apropiat hipnotizati de geam si abia atunci au auzit numele. Era oricum prea tarziu. Deja il priveau cu dragoste si cu lacrimi in ochi.
Am asistat si eu, cat timp am fost in spital, la momentul asta magic de la geam. Mama, ce-am mai plans! Cum se apropie familia , asa-n tacere, ca intr-o mare catedrala, si cum plang toti, barbati in toata firea, bunici, si invariabil exclama:”Doamne, ce frumos e!!”
Toata noaptea am vorbit cu Cristi la telefon si ne spuneam doar: “Asa-i cat e de frumos???Nu-i asa ca al nostru e cel mai frumos???Asa-i ca-i perfect???” In jurul meu, alte mamici fericite repetau acelasi lucru: “Nu-i asa ca e frumos????”
Am trimis mesaje la toti prietenii nostrl: “A venit pe lume DAVID MIHAI. E cel mai frumos copil pe care l-am vazut in viata mea” Atat am putut spune la ora aia. E atat de putin, asa de mult simteam….
A venit dr. sa-mi spuna ca David e un copil sanatos, totul e in regula.
A fost cea mai fericita si mai implinita noapte din viata mea, desi mi-o petrecusem pe o targa, pe holul unui spital, asteptand sa treaca efectul anesteziei.
M-au dus si pe mine, pe targa, la geamul magic, Cristi mi-a strans tare tare mana in mana lui si mi-a spus “ te iubesc, mami!!”, ai mei aveau lacrimi in ochi…de fericire…tatal meu plangea de-a binelea, dragul de el…
De aici urmeaza povestea primului an de viata al puiului, o poveste la fel de frumoasa, dar totusi incarcata si de o mare reponsabilitate. Dar pe asta o stiti voi, dragele mele prietene….


ROXANA si DAVID MIHAI (20.11.2006)

David al meu

roxanica2006 spune:

Sper se nu primesc vreun avertisment, ceva,pt. mesajul asta lung...dar asta e povestea, sper sa va faceti timp s-o cititi, pur si simplu am tot scris si nu mi-am dat seama ca m-am lungit cam mult...Si cate mai aveam de spus...asta e pe scurt.

ROXANA si DAVID MIHAI (20.11.2006)

David al meu

lizzy spune:

da, l-am adormit, ma duc repede sa fac ordine in bucatarie. ca vreau sa citesc pe indelete povestea nasterii lui david e roxanica. sigur e emotionanta si nu vreau sa ma grabesc la treburi, vreau s-o savurez :-)



Marc (17.12.06) si Ianis (14.09.04)

Pozele noastre / www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=52587" target="_blank">Nasterea lui Ianis

---

www.helpsonia.com/" target="_blank">Pentru Sonia

lizzy spune:

offfff roxanica, iar mi-ai smuls o lacrima, asa frumos sti sa povestesti...



Marc (17.12.06) si Ianis (14.09.04)

Pozele noastre / www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=52587" target="_blank">Nasterea lui Ianis

---

www.helpsonia.com/" target="_blank">Pentru Sonia

ruxandra_sb spune:

.. dupa ce dimineata ai fost asa mortala si radeam cu gura pana la urechi.. de responsabilitatile saracului David vis-a-vis de noi, cucoane sensibile si delicate

quote:

---

Originally posted by roxanica2006
chiar ma gandeam ca tot va mai spun: acum papa David, toata lumea uraa!!!, apoi revin: "nu mai papa", tacere...I-am explicat lui David ca nu mai putem sa ne jucam cu sentimentele prietenelor noastre, mamici, au si ele un suflet, nu putem sa le supunem la asemenea trairi oscilante, ba multa bucurie, ba tristete mare. Asa ca e dator fata de voi sa se mentina pe linia de plutire cu mancatul asta, sper ca a inteles ce responsabilitate ii atarna pe umeri.

---

.. am ajuns la povestea nasterii. Tb sa-mi mai sterg din lacrimi ca nu puteam citi mai departe. Doamne cum poti sa simti si sa scrii, raza de soare. Eu am ramas muta de admiratie. Si-ti zic inca o data..



Are mama doi flacai.. Matei (5) si Grigore (1)

www.petitieonline.ro/petitie/sustineti_bolnavii_de_cancer_care_au_fost_lasati_fara_tratament-p41000032.html" target="_blank">Sustineti bolnavii de cancer care au fost lasati fara tratament!

Dorsilia spune:

buna!

merci frumos pt raspunsuri

Sanatate tuturor copilasilor si parintilor lor!
LMA sarbatoritilor!

iata-ne si pe noi cu ceva poze
http://family.webshots.com/album/197435959orlzUU?start=96
http://family.webshots.com/album/561509008pMgDro

dianocica spune:

doamne roxanica......e absolut minunat ce povestesti tu...

diana si david 03.12.06

---

Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda www.babycentre.co.uk/baby/safety/chokingguide/" target="_blank">Prim ajutor www.gahospita.go.ro/toxapel.html" target="_blank">Toxapel

bamboletta spune:

Roxanica-emotionanta povestea nasterii printului David

Laura-imi pare rau ca Dani a racit trimitem sa treaca repede si tie

am foast cu Antonia la plimbare abia am reusit sa ajung acasa printre urlete si tipete se uita lumea ca la urs nu vroia in brate nu vroia sa o tin de mana,nu vroia in carut,nimic nu-i convenea vroia numai unde ii convenea ei cum o atingeam tipa si se punea pe jos ce ma fac?

BambolettadeAntonia-Gabriela(1 nov 2006)
Aniversare 1 An
luna 13
www.youngnutrition.net/member/tickers/61250/ticker5.png" target="_blank">varsta Antonia
www.smi.ro/fulguleti/" target="_blank">Fulguleti nov-dec 2006

chinico spune:

Roxanica sa va dea DD tot ce va doriti in viata asta! Sa-ti traiasca puiul!
...am ranjit si eu cand am citit sarcinile trasate micului mare david...ai povestit extraordinar de frumos.
de nu-mi vine deloc sa ma intorc la tabelele mele...imi vine sa iau cana de cafa, sa ma asez in fata geamului si sa rememorez secunda de secunda ultimii doi ani.

imi cer scuze ca am uitat ieri, le urez cu intarziere LA MULTI ANI ANCAI SI ANTONIEI!

La multi ani si sarbatoritilor de azi, Elisabetha, Victor si David!
Sa ramaneti la fel frumosi si de cuminti ca si pana acum!

Laura13 spune:

dani a dormit vreo 1h. cred ca e mult 1h. s-a tot foit, pana la urma s-a trezit. a venit florin, l-am aspirat cat am putut. acum iar e plin, florin a plecat, singura nu pot. si se inneaca cu muci, ii vin pe gat, nu stiu cum sa va explic. ce sa ii mai dau/fac? oare sa ma duc la pediatra? febra tot nu are, multumesc lui DD

Laura lui Daniel - 14.11.2006
Poze Daniel

slideshow Daniel

Mamici din Iasi

www.geocities.com/mami_nov_dec_06/" target="_blank">Fulguleti noiembrie-decembrie 2006