Pana cand moartea ne va desparti?
Raspunsuri - Pagina 5
bujorali spune:
am 24 de ani si sunt mamica unui baietel de 8 luni. mi-am cunoscut sotul in 2002 si dupa 4 ani ne-am casatorit.cu riscul de a va plictisi, o sa va spun povestea mea caci am mare nevoie de un sfat sau cel putin daca gresesc sau nu.eu m-am nascut in onest, dar am venit in brasov pentru a urma facultatea de litere. abia intrasem la facultate cand prietena mea cea mai buna mi-a facut cunostinta cu el. dupa prima intalnire mi-am jurat ca nu-l voi mai revedea, dar dupa 2 saptamani m-a cautat si am inceput sa ne vedem caci eu ca mai toate fetele scapate de la parinti de acasa cautam distractiile si prieteni. el e cu 6 ani mai mare ca mine. am iesit de cateva ori in oars si la cateva luni m-am mutat la el. era o relatie rece, fara tineri de mana, fara plimbari prin parc, la scurt timp dupa ce m-am mutat la el(are apartamentul lui cu 3 camere) au disparut si iesirile in oras. dupa 2 ani de facultate am abandonat scolala si m-am angajat. nu am avut niciodata si am lucrat 2 ani jumatate salariul meu in mana. nici acum nu am decat cate 10-20 de lei la 3-4 zile pentru paine sau alte nimicuri dintr-astea cu toate ca aduc cei 800 de lei...asadar m-am casatorit cu el sperand ca asa il voi putea schimba.el e omul caruia daca i te plangi are darul de a te scoate vinovata pentru situatia creata si asta mi-a diminuat mult incredera in mine. in plus mi-a spus ca daca sunt nemultumita sunt libere sa-mi caut fericirea in alta parte daca eu cred ca asa ceva exista. nu l-am putut schimba. nu am parte de nici un compliment din partea lui, de nici o mangaiere, de tandrete sau oricealtceva care leaga doi oameni care se iubesc.relatia noastra e platonica. nu ne lovim, nu ne jignim, nu tipam unul la atul.suntem doi colegi de apartament care au impreuna un copil. poate va intrebati de ce am facut copilul. ei bine, eu as fi vrut sa mai astept vro 3-4 ani sa vad exacu cum merge casnicia asta dar el avand 30 imi tot spunea ca nu e corect fata de el sa iau decizia asta si nu a fost nevoie decat de o seara in care am fost luata pe nepregatite, caci stiu exact cand l-am conceput pe radu si iata ca acum sunt mamica.acum ma gandesc neincetat la despartire pentru ca vreau sa simt cum e sa traiesti cu adevarat. viata mea actuala se rezuma la copil, gatit si casa. in plus nu se intelege cu nimeni din familia mea disconsiderandu-i pe toti, in special pe mama pentru care nu are nici un fel de respect.am discutat cu el si mi-a spus clar ca decizia imi ramane mie, ca el mai mult nu-mi poate oferi si ca lui ii pasa de copil, eu fiind libera sa fac ce vreau.ar mai fi multe de spus dar si asa cred ca v-am plictisit destul. daca aveti rabdarea sa cititi spuneti-mi daca pot face ceva sa-mi rezolv problema pentru a nu ma mai simti atat de nefericita. va multumesc!
bujorali spune:
trebuie sa deschid un topic special ca sa ma bagati si pe mine in seama? mi s-a parut ca problema mea se poate incadra aici...
Sussy spune:
quote:
Originally posted by bujorali
am discutat cu el si mi-a spus clar ca decizia imi ramane mie, ca el mai mult nu-mi poate oferi si ca lui ii pasa de copil, eu fiind libera sa fac ce vreau.
In concluzie tu ce ai vrea sa faci? Ai vreo ideea a ta despre ce solutii ai , sau astepti numai parerile atora?
bujorali spune:
eu as vrea sa ma intorc in orasul meu natal. acolo mi-e familia si acolo imi sunt prietenii. aici suntem dor noi... si imi si respinge familia. mama nu poate veni sa-si vada nepotul, iar eu cand merg acasa nu pot sta decat 2 saptamani. nu am avut nici un ajutor de can am nascut. si nu mai pot. ma simt singura pentru ca am impresia ca locuiesc cu un coleg de apartament. viata mea se rezuma la casa si copil si simt o mare nevoie de a trai si de am simti fericita. traind langa el am inceput sa cred ca dragostea mai exista doar in filme, dar citind ce ati scris mai sus am inceput sa sper ca pot si eu sa iubesc si sa fiu iubita. mi-a spus clar ca pot pleca si sta oricat, dar radu... dilema mea asta e: sa-l privez pe fiul meu de existenta permanenta a tatalui lui care se poarta frumos cu el, sau sa-mi sacrific visul de a trai cu adevarat pentru ca el sa aiba ambii parinti?
tatiana83 spune:
Probabil ceea ce te tine inca langa el este copilul..sau ma insel?pt ca iubirea cred ca s-a cam dus dupa cum descri ca se poarta cu tine.Fata de copil ce atitudine are, cum se manifesta..
Poate acum regreti ca te-ai amagit si ai crezut ca il poti schimba, dar ai avut o discutie serioasa cu el in care sa spui ca asa nu mai poti continua?dk el nu este dispus sa se schimbe?...
Este normal sa visezi la "cum e sa traiesti cu adevarat" dar trebuie sa lamuresti relatia pe care ai cu sotul mai ales ca la mijloc este si un copil.
Foarte importantat este sa nu iti fie frica sa vorbesti deschis, sa vada ca asa nu se mai poate...
Toate bune,
Tatiana&Luca (12.12.2007)
Sussy spune:
O parere..
De ce nu vorbesti cu el sa ii spui clar ce te deranjaza si ca " nu mai poti", fara drama , intrun mod normal. Daca nu il intereseaza atunci esti libera sa faci ce vrei si considerind ca trebuie sa iti traiesti viata in modul sa te bucuri de ea , ia o decizie in acest sens.
Cred ca daca vrea sa iti vada copilul si il intereseaza de el o sa se poata si daca sinteti despartiti . Cazul meu personal este lafel , am locuit cu mama de la 7 ani dar tatal meu mereu ma suna , imi scria si ma vizita de cite ori a putut . Deci nu am simtit ca nu ii pasa.
Problema este in opinia mea ca sacrificiul indelungat nu face lucrurile mai bune , mai ales daca nimic nu se schimba in bine pt tine.
bujorali spune:
va multumesc mult! am discutat, i-am spus ce simt si ce vreau. a spus ca el mai mult de ceea ce imi ofere nu-mi poate da. din punctul lui de vedere nu e nimic in neregula cu relatia noastra pentru ca ele de parere ca daca doi oameni se inteleg se poate trai si fara romantism sau "scene siropase" cum numeste el tandrtea dintre doi oameni care se iubesc. tine mult la radu si fata de el isi arata afectiunea. imi spune ca nu am dreptul sa-i cer tandreta daca nu i-o ofer. eu am incercat, dar atunci cand eu fac un gest el e ca de piatra. nu ma respinge, dar nu-mi raspunde sau daca o face e stangaci si parca reactioneza fortat...pentru ca asa trebuie. si asta m-a facut sa ma inchid in mine si sa nu mai am incredere. in plus de cate ori discutam despre ceva ce ma deranjeaza se ajunge la concluzia ca din vina mea nu e bine. asadar am ajuns sa ma inchid si mai mult in mine si sa ma gandesc mult pana sa deschid gura. asadar sentimente pentu mine nu mai sunt, doar ca sunt mama copilului lui. e adevarat daca isi iubeste copilul va face tot posibilul sa-l vada cat mai des si sa-i ofere tot ce are nevoie. va multumesc inca odata!
MikyP spune:
Nu e tocmai corect fata de tine Alina. Gandeste-te ca nu esti doar mama copilului lui, esti o femeie, un om inainte de toate. Daca s-a intamplat sa aveti un copil impreuna aceasta nu inseamna ca trebuie sa te inchizi in tine. Traieste! Gandeste-te ca inainte de toate, trebuie sa te respecti pe tine. Cine spune ca doar el trebuie sa astepte sa ii acorzi tu atenti? Atentia ta unde e? Iesi in oras cu copii, imprietenste-te cu oamenii. Ai sa vezi ca viata ta nu trebuie trainta doar in 2 care defapt e in 1.
XIO spune:
Bujorali , eu nu stiu ce mai astepti.
daca eram in locul tau , dupa ce imi reciteam meajul deja aveam bagajele facute si biletul de tren cumparat.
Richard..... http://www.youtube.com/watch?v=U5POHmIIujg
http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100
http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/
Cristina_A spune:
Bujorali, am simtit multa amaraciune neputincioasa si pasivitate la tine, cititndu-ti mesajele. Insa atata timp cat ramai pasiva, viata ta nu se va schimba. Daca nu avem noi insine grija de noi si de viata noastra, nu are nimeni.
************************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************
Preparing to run away.