Romania vazuta prin ochi de copil
Raspunsuri - Pagina 8
mariamunteanu spune:
quote:
Originally posted by simaliquote:
Simali, perspectiva unei mame care e fericita ca copilul ei a emigrat este una a unei persoane non-egoiste, care e fericita de fericirea copilului sau. Io n-as fi fericita cu o mama care sa nu fie nebuna (in viziunea ta) si care sa ma tina sub fustele ei pana la 50 de ani ai mei...ca sa se simta ea bine ca aare copilul langa ea.
quote:
Non-egoiste? Ba eu cred ca este o mama care se gandeste in sinea ei "ce bine ca si-a gasit acolo ceva si nu vine pe capul meu ca n-aveam oricum de unde sa-i dau".
Una este sa ti un copil sub fusta ta, alta este sa-l inveti ca in viata goana dupa bani si numai dupa bani nu te face mai fericit. Fericirea se cauta in alta parte, in primul rand in tine insuti, apoi in ochii copiilor tai. Dar ca s-o vezi trebuie sa ai TIMP, iar in pupilele tale sa nu fie sadit de mic semnul $$$$$$.
alice
Wow ! Deci mamele care nu-si obliga copiii sa ramana langa ele sunt niste denaturate. Ia sa-si spun si mamei mele.
Iar cei care traiesc in strainatate o fac numai pt. bani.
Mai ai si alte idei la fel ca acestea ?
Maria
simali spune:
quote:
Wow ! Deci mamele care nu-si obliga copiii sa ramana langa ele sunt niste denaturate. Ia sa-si spun si mamei mele.
Iar cei care traiesc in strainatate o fac numai pt. bani.
Mai ai si alte idei la fel ca acestea ?
quote:
Daca citesti mai sus vei vedea ca ma refer la mamele FERICITE ca le-au emigrat copiii. Te intalnesti cu ele pe strada si-ti spun cat sunt de fericite, ce bine le merge copiilor, ce bine este toata chestia asta in voata lor. Dupa mine aceasta fericire este desantata. Pe putin.
alice
Guestus spune:
quote:
Originally posted by Ira
Din nou subiectul deturneaza in mod hilar catre exemple personale si catre extreme, manichiuri frantuzesti si spume de baie versus intretinere neplatita. Daca vreti exemple personale vi-l dau eu pe cel al mamei, care dupa 25 de ani de munca si inca cu 2 servicii la timp plin locuieste intr-un oras de provincie (deci nu Bucuresti, Simali) intr-un bloc de doctori si ingineri (deci nu mediu defavorizat) dintr-un cartier central al orasului, si are subsolul plin de sobolani (mari, btw)si boxa blocului inundata si plina de mizerii, pe pereti mucegai de tre' sa faca an de an varuiala sau spalare cu clor pe peretele umed ca sa aiba apartamentul in stare decenta. De caini nu mai zic, ca si ea si sor'mea care sta in Bucuresti sunt de-a dreptul traumatizate de haitele de caini ce se cred in padure si mai nou ataca in grup, se usureaza peste tot si se instaleaza in parcurile de copii.
au lit, mais j'en suis fier.[/b][/size=1]
daca vine unul al dracului cu poze cu mahalaua din Montreal o sa spui iar ca e fals...ca acolo stau canadienii aia adevarati si nu proaspat emigratii ...nu ira?
ideea e ca daca pleci din mahala din Ro si ajungi undeva pe planeta si ai baie cu gresie pentru prima oara in viata nu inseamna ca toti sint in aceeasi situatie cu tine....ce e greu nene de inteles?
Guestus spune:
quote:
Originally posted by simali
Daca citesti mai sus vei vedea ca ma refer la mamele FERICITE ca le-au emigrat copiii. Te intalnesti cu ele pe strada si-ti spun cat sunt de fericite, ce bine le merge copiilor, ce bine este toata chestia asta in voata lor. Dupa mine aceasta fericire este desantata. Pe putin.
alice
pai sint fericite 100%...e primul din casa ce are 1 camera pt fiecare copil...are baie..are apa calda 24/24..asta e adevarul.
doruletz spune:
Mie mi se pare ideea asta de a nu "creste emigranti" una pesimista, de om care nu vede un viitor pentru tara lui nici peste 20 de ani cand copiii lui vor fi adulti. Poate ca intradevar azi Romania e o tara de unde pleaca "emigranti" insa maine va ajunge si ea in randul tarilor de unde vor pleca doar "expatriati" si care va primi la randul ei "emigranti" din tarile sarace. Nu am vazut inca un neamt sau un francez 'emigrant' cunosc insa destui pe care jobul sau doar dorinta de cunoastere i-au dus temporar pe alte meleaguri, li se spune "expatriati" si au numeroase avantaje (pe langa acelea de a cunoaste o alta cultura si o alta lume). Io una nu mi-as creste copilul in ideea de a-i fi teama sa plece de langa mama si familia lui, ca acolo isi gaseste bona mai usor si are acces la 'informatii vitale' prin telefonul fara fir. Deja lumea in care traim e una a mobilitatii, se ajunge din ce in ce mai usor dintr-un colt in altul al planetei, capacitatea de adaptare si mobilitatea devin din ce in ce mai mult conditii obligatorii pentru aproape oricare meserie nu numai pentru cele "stresante". Dar peste 20 de ani?
Sa zicem insa ca ii inoculam copilului "patriotismul" local si il orientam discret spre o meserie care sa-l "lege" de locul unde s-a nascut. Si daca se indragosteste de vreuna care locuieste in coltul celalalt al tarii, la sute de km de mama (nu zic in Venezuela sau Patagonia, ptiu, ptiu, Doamne fereste de asa nenorocire) si va vrea sa-si urmeze aleasa ca sa fie fericit? Il impiedic sa plece, ii gasesc o "fata buna de pe la noi" si-l amenint cu dezmostenirea daca nu o ia?
Mie astea mi se par atitudini de secolul trecut, studiile spun ca un copil nascut azi are o sansa din doua sa traiasca 100 de ani, asta inseamna ca prin 2050 vor fi in plina putere creatoare, mie una mi-ar fi teama sa-i inoculez mentalitati care azi poate ca ma fac pe mine fericita dar care e mai mult ca sigur ca vor deveni un handicap in lumea viitoare.
mariamunteanu spune:
Simali, eu nu cred ca o mama normala e fericita pt. ca i-a plecat copilul, ci pt. ca acelui copil ii merge bine acolo - daca s-a decis sa ramana, inseamna ca e multumit. Precis aceste mame sufera in sufletul lor pt. ca nu-si pot vedea copiii, dar faptul ca ei sunt fericiti (sau macar multumiti) acolo, le face sa suporte mai usor dorul.
Scuza-ma, dar insasi conceptia ca un adult (despre acestia vorbim , pt. ca un copil sau un adolescent nu emigreaza) "vine pe capul parintilor ca se le dea" este total gresita si nu se mai poarta decat in societatile inapoiate. Oamenii maturi traiesc pe picioarele lor oriunde in lumea asta fara sa aiba nevoie de ajutorul financiar al parintilor.
Maria
denizel spune:
Da, Doruletz, nici eu nu cred ca fericirea noastra trebuie sa fie conditionata atat de strans de prezenta copiilor deveniti adulti, in preajma noastra. Nu de alta, da' nu ne-ar astepta zile prea senine :-)).
Chestia e valabila in special pt. mamele de baieti :D.( i se va ierta intotdeauna unei fete ca ii e dor sa stea de vorba cu mama, in timp ce un baiat va fi pus imediat la zid ).
Nu as avea nimic impotriva daca fiu-mio s-ar muta odata la cativa ani in alta tara, daca asta il face fericit.
Cu o conditie : mutatul asta permanent al catrafuselor, sa vina din dorinta de a cunoaste oameni noi, culturi noi, traditii noi, si nu pentru ca nu-i convine ca pe strada S, din orasul W, nevasta-sa nu a incaput pe trotuar cu landoul bebeului :-)).
simali spune:
doruletz,
Una este sa-ti cresti copilul in libertate, cu ideea ca poate sa faca orice vrea si oriunde, alta este sa-l cresti spunandu-i, asa cum face astazi foarte multa lume la noi, ca numai in strainatate isi poate realiza dorintele si-si poate implini idealurile.
Pe de alta parte, daca este sa fim vizionari, hai sa fim si realisti. In Europa lui 2007, dupa aderarea Romaniei la UE, ostilitatea occidentalilor este pe curba crescatoare. Eu prevad ca in urmatorii 10-15 ani chiar si sa studiezi in tari ca Marea Britanie sau Italia va fi dificil pentru Romani. Nu ca nu-ti permiti taxele sau ca nu face copilul fata, ci pentru ca va fi tot timpul marginalizat de colegi pentru ca este Roman.
Tu vezi o lume mare si frumoasa care ne asteapta pe toti cu bratele deschise sa ne indeplinim visurile? Eu vad o lume mare, dar plina de oameni saraci si disperati care TOTI trebuie sa puna ceva pe masa familiei. Si cand un emigrant chinez vine si, pe un bol de orez, face ceea ce tu ieri faceai pe 3000 de EUR te duci si-i dai foc sau te internezi la nebuni.
Apoi, legat de casatoria cu nu stiu ce tanara din Patagonia, poti sa ma consideri de moda veche, dar eu macar m-as simti datoare sa-i spun ca diferentele culurale sunt o piedica in plus in realizarea unei casnicii reusite. I-as ura noroc si fericire daca ar fi foarte hotarat, dar:
- i-as prezenta periodic diferite domnisoare locale; sunt macar datoare sa incerc.
- daca-as vedea ca nu merge m-as lasa pagubasa;
- dupa 2-3 ani as vinde tot si m-as muta cu ei in Patagonia;
alice
mariamunteanu spune:
quote:
Originally posted by simali
doruletz,
Una este sa-ti cresti copilul in libertate, cu ideea ca poate sa faca orice vrea si oriunde, alta este sa-l cresti spunandu-i, asa cum face astazi foarte multa lume la noi, ca numai in strainatate isi poate realiza dorintele si-si poate implini idealurile.
E trist daca s-a ajuns sa li se spuna copiilor aceste lucruri. Inseamna ca cei care-si invata astfel copiii si-au pierdut speranta intr-o Romanie mai buna dar sunt si nerealisti pt. ca a te realiza in strainatate nu e chiar atat de usor cum cred unii - dar asta depinde ce-si doreste fiecare.
_
Pe de alta parte, daca este sa fim vizionari, hai sa fim si realisti. In Europa lui 2007, dupa aderarea Romaniei la UE, ostilitatea occidentalilor este pe curba crescatoare. Eu prevad ca in urmatorii 10-15 ani chiar si sa studiezi in tari ca Marea Britanie sau Italia va fi dificil pentru Romani. Nu ca nu-ti permiti taxele sau ca nu face copilul fata, ci pentru ca va fi tot timpul marginalizat de colegi pentru ca este Roman.
alice
Da-mi voie sa te contrazic. Nimeni din familia mea nu a fost vreodata marginalizat si nici nu i-am auzit pe ceilalti romani din anturajul meu sa fi fost marginalizati. Ba chiar ma bucur de apreciere si respect la serviciu si sotul meu la fel.
(Si nici nu m-a injurat vreodata cineva asa cum mi s-a intamplat pe soselele din Buc.)
Maria
doruletz spune:
Denizel, tocmai de aceea spuneam ca ideea de a nu "creste emigranti" e una pesimista, tocmai pentru ca ea presupune ca si peste 20 de ani vor exista in romania tot aceleasi motive de emigrare ca si azi (saracie, nivel de trai, curatenie etc). De aceea consider ca e o optica gresita, in primul rand pentru pesimismul nejustificat (Romania peste 20 de ani nu o sa semene nicidecum cu cea de azi) si in al doilea rand pentru ca presupune ca mai bine ne invatam copiii sa ignore de acum lucrurile negative din jur, sau ca acestea sa i se para 'normale' asta doar ca nu cumva sa ne plece din ograda mai tarziu.
Simali, io am sa-mi invat copilul ca "diferenta de culturi" este tocmai ceea ce poate fi atragator la o alta persoana si nicidecum ca ar trebui considerat un element "respingator", ca oamenii nu sunt 'fundamental ostili' fata de straini(?!), ci ca, dimpotriva, majoritatea sunt deschisi si curiosi mai ales daca intalnesc aceeasi deschidere la interlocutor, indiferent de meleagurile de unde vin, ca locul de nastere si culoarea pielii nu sunt importante, important este caracterul persoanei din fata ta etc.