PREMATURI 25S-28S- 30S- 32S- 34S- 36S diferente
PREMATURI 25S-28S- 30S- 32S- 34S- 36S diferente | Autor: micsunea
Buna tuturor,
am citit mai multe articole despre prematuri, dar uneori informatiile sunt contradictorii.
Mamici de prematuri, imi puteti explica diferentele intre un prematur nascut la 28 de saptamani si unul la 30 de saptamani, etc.
Cate "categorii" de prematuri sunt? Si care sunt riscurile pentru fiecare?
Am auzit ca bebelusii nascuti la 32 de saptamani sau mai tarziu nu pastreaza sechele (in masura in care nu dai de un bou incaltat ca doctor!!!) si se descurca foarte bine. E adevarat?
Micsunea
28+ 
in risc de nastere prematura datorita uterului contractil
Raspunsuri
carina spune:
Eu stiu ca inainte de saptamana 32 plamanii bebelusilor nu sunt suficient de maturi cat sa faca fata mediului extrauterin. In cazul meu, travaliul a inceput prima oara la 27 de saptamani, si atunci mi s-au facut injectii cu cortizon pentru maturizarea plamanilor. Atunci am reusit sa scapam cu bine, iar nasterea s-a petrecut la 35 de saptamani. Norocul nostru a fost ca am avut un copil mare, care nascut cu 5 saptamani inainte de termen a avut 3500 de grame. Nu am avut probleme cu ea - a stat 24 de ore sub supraveghere si atat.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Anda si Carina (deja domnisoara)
http://community.webshots.com/user/andamihai
micsunea spune:
Felicitari Anda si Carina!
Tare mult mi-as dori sa ajung si eu la 35 s! Nu stau in casa decat de 4 zile, dar ce lungi mi se par!
Micsunea
28+
Sheannamp spune:
quote:
Initial creeata de micsunea
Am auzit ca bebelusii nascuti la 32 de saptamani sau mai tarziu nu pastreaza sechele (in masura in care nu dai de un bou incaltat ca doctor!!!) si se descurca foarte bine. E adevarat?
In ciuda medicilor, da, si la 32 de saptamani pot suferi de hemoragie cerebrala. Iar pentru asta nu exista tratament.
Oricum, la cate ai citit ar fi trebuit sa iti dai seama pana acum ca mare lucru nu se poate face in tratamentul consecintelor unei nasteri premature. Ci doar se pot preveni, iar asta depinde numai si numai de tine si nu de "un bou" de doctor.
Maturarea pulmonara, cerebrala si oftalmologica este definitiva la 34 de saptamani. Pana atunci, riscurile de complicatii: displazie bronhopulmonara, retinopatie de prematuritate, hemoragie cerebrala de diverse grade raman la fel de mari. Si repet in ciuda "incapabililor" de doctori care nu au fost in stare sa gaseasca pana acum un tratament pentru ele.
Si dupa ce trece de pericolul acestor afectiuni cronice exista muuulte altele, practic pana ce iti vezi copilul in clasa intai nu poti spune ca a ramas fara sechele dupa o nastere prematura.
Sper ca am fost destul de clara si ai inteles cat de important este sa stai cat mai mult la pat pentru ca daca ti se pare greu, sa iti vezi copilul preamtur in incubator, zbatandu-se intre viata si moarte este de o mie de ori mai groaznic.
Sanatate multa si Dumnezeu sa te ajute sa ajungi la termen!
PENTRU UN COPIL MAI SANATOS SI MAI INTELIGENT
Sau taci sau zi ceva mai bun decat tacerea!
micsunea spune:
Multumesc pentru raspuns,
Sheannamp, cand am vorbit de incapabili faceam referinta la povestea "nasterea lui Alex" care pe mine m-a socat teribil!
Desigur ca n-am fost acolo, dar impresia mea e ca Alex a dat nu peste unul ci peste mai multi doctori incompetenti.
Credeam ca riscurile sunt mult mai reduse la 32 de saptamani si m-a socat sa aflu ca acest copilas nascut la 32 de saptamani a avut atatea probleme, unele create chiar de medici.
Multa sanatate mamicilor si bebelusilor,
Micsunea
28+
Sheannamp spune:
Micsunea, eu am nascut la 27 de saptamani doi baieti care azi sunt un miracol de la Dumnezeu si al medicinii.
Povestea lor seamana cu cea a lui Alex cu diferenta ca eu intotdeauna am privit medicii care mi-au ingrijit baietii ca pe zanele lor bune care au luptat mult ca ei sa fie sanatosi acum.
In acelasi timp cu mine a nascut o alta mamica la 32 de saptamani 2 baieti. Unul a supravietuit iar celalalt, din nefericire, nu a reusit sa treaca peste complicatiile pulmonare si hemoragia cerebrala care au aparut dupa nastere. Aceleasi conditii, aceiasi medici.
Avea cerclaj si a crezut ca se mai putea duce inca o saptamana la servici desi i se recomandase sa stea la pat.
Mi se rupe inima cand ma gandesc la ea!
Eu ma uit la baietii mei, au acum 1 an si 5 luni, si ii multumesc lui Dumnezeu si personalului medical de la Polizu pentru sanatatea lor!
PENTRU UN COPIL MAI SANATOS SI MAI INTELIGENT
Sau taci sau zi ceva mai bun decat tacerea!
micsunea spune:
Cred ca este foarte dificil sa nu poti face nimic pentru a-ti salva copilasii si sa trebuiasca sa te bazezi pe doctori. Un bebelus prematur ramane un prematur si riscurile sunt prezente.
Sigur ca doctorii nu pot face imposibilul.
As fi vrut sa sper ca de la o anumita varsta a sarcinii incolo esti mai linistita, dar e adevarat ca sunt si bebelusi nascuti la termen care au probleme grave sau nu supravietuiesc. Mi se pare atat de greu de acceptat.
Dar situatii fericite ca ale tale, Sheannamp, ma fac sa sper!
Iti doresc multa fericire alaturi de copiii tai,
Micsunea
28+
PS Stau linistita acasa, dar in cazul meu, din pacate, contractiile nu au o cauza care sa poata fi combatutat prin odihna la pat sau medicamente. Mi-e in orice caz mai bine decat daca m-as agita cu treburi gospodaresti sau la birou, deci sper sa ajung pana la termen!
Speranta moare ultima!
anca_vlad spune:
micsunea uite am sa iti povestec pe cat de scurt voi putea despre sarcina mea care nu a for una tocmai usoara ci una cu destule probleme si complicatii, dar citind ce a spus Shenna ii dau dreptate si in mare masura depinde si de noi ca parinti si de medici dar in mare parte de vointa lui DD.
la 14 saptamani am avut o amenintare de avort, pe care am tratat-o cu medicamentatia prtescrisa, pan atuni totul a fost normal fara greturi fara stari nasoale chiar ma simteam ff in forma, nici in greutate nu am luat cine stie ce, la 20 de saptamani aveam aveam in plus 4-5 kg iar la 16-17 nici nu se cunostea ca am b in burtica.
pana aici au fost toate bune si frumose nika deosebit nika ce sa anunte ce va urma...
dar la 25 de saptamani in urma unor enotii mai puternice negative sa nu lespun nervi bb s-a intors si au inceput contractiile, m-am prezentat de urgenta la maternitate unde era de garda medicul meu.......m-a vazut si m-a internat.
m-am internat pe 10 septembrie si am mai plecat acasa pe 12 noiembrie, ca o ironie a sortii exact cand se implineau 4 ani de cand eram impreuna cu sotul meu.
dar tratamentul a fost unul ff dur pe care chiar si acul la 4 ani dupa ce organismul meu il resimte.
iti spun toate astea ca sa iti dai seama ca a sta acasa nu e tocmai cea mai naspa treaba se poate sta si in spital numai in pat fara cei dragi in prejma .........doar cu personalul spitalului si cateva clipe de intimitate cu ai taiu in orele de vizita.
taramentul asa cuma am spus a presupus scobutil papaverita si diazepam injectabil la incepout din 8 in 8 ore dupa trei saptamani am ajuns la sulfat de magneziu intra venos apoi perfuzii, in 5-6 saptamani am ajuns la ginipral intravenos + pastile binecunoscutul coctail de scobutil papaverina si diazepam + acelasi binecunoscut sulfat de magneziu+ ca nu aveam voie de nici un efort doar in pat si pana la toaleta si acolo cu supozitor cu glicerina!
Asa ca nu cred ca vrei sa sti cum e sa dormi cu perfuzia in vena sa schimbi branyle la 3 zile cum e sa te speli la dusurile din spital cum e sa vezi mamici care vin stau 3 zile nasc si pleaca acasa nu vrei sa le auzi bebelusii plangand sa iti doresti sa ajungi cat mai departe cu sarcina, psihic e ff greu,mai ales ca la 30 de saptamani am avut o hemoragie puternica iar intr-o sigura noaptea am avut parte de 3 perfuzii si o spaima pe cinste si evident stat in sala de nasteri a fost cea mai lunga si neagra desi nu am dormit noapte de care am avut parte + dexa iar medicul de garda imi dadu-se maxim 48 de ore pana se va naste vladut, am avut noroc hemoragia a fost din cauza unui tuseu facut de medicul de garda care mi-a rupt tesut de pe vagin si ffin foare vascularizata zona hemoragia a fost iminenta...din acea seara nici un alt medica nu a mai fost curios sa afle de ce sunt in spital de atat timp.
cu tot ce am descris am reusit miracolul pan ala 34 de saptani si ceva spre 35 saptamani de sarcina s-a nascut (cu cezariana) vladut cu 2600 grame apgar 7 si la min 8 a stat doar 48 de ore la oxigen a scazut pana la 2300 grame si am plecat din spital cu 2500 grame cat o stic al de cola de 2.5 litri si 45 cm.
Eram mandra ca era cel mai mare din salonul de reanimare.
Pot spune ca am fost o mamica fericita iar acum sunt una implinita am avut parte de tratament omenesc in spital de medici competenti cel putin dr cu care am nascut este un Om de o calitate deosebita si un profesionist in adevaratul sens al cuvantului fara ajutprul si increderea pe care mi-a acordat-o ca putem sa aducem acest copil pe lume in conditii de siguranta au contat ff mult, neonatologul care l-a avut in grija pe vladut de cand s-a nascut si pana in ziua de astazi a avut grija de el ca de propriul lui copil.
dimineat inainte sa intru eu in sala de operatii a fost o urgenta venise o mamica cu eclamsie si i-a fost scos copilul in interes matern nu avea decat 24 saptamani de sacina fetita nu mai mult 600g a sta in incubator nu a fost altfel tratata decat alti bb-ii prematuri dar avut zile si pot spune ca acolo in salonul de prematuri am vazut ca medicii si asistentele caordant aceeeasi atenti acelasi tratament si celor mici si celor mai marisori.
pe 5 noiembrie vladut a implinit 4 ani ca si fetita decare spuneam!
PS nu putem acuza medici de rele tratamente de incopententa cand la mijloc in astfel de cazuri e vb si de vointa celui de sus iar in medicina se lucreaza cu materialul pacientului!
PS tot ceea ce v-am povestit e adevarat si s-a intamplat in septembrie -noiembrie la maternitatae din brasov.
POZE VLADUT
"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca
Sheannamp spune:
Anca, 
!
herra spune:
o floare si de la mine, si sa duci sarcina cu bine pana la capat, micsunea! 
(nici eu nu am reusit decat pana la 34 de saptamani, am micut grabit:))