Educatia acasa (homeschooling)

Raspunsuri - Pagina 40

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns sinzi_ana spune:

Cu siguranta insa, ca una este sa HS un prescolar, si cu totul altceva sa HS un copil scolar...

De fapt cred ca in cazul celor prescolari nici nu ar trebui sa se puna problema de HS...pentru ca nu sunt inca la nivel de sistem scolar...ci un fel de HPS...(homepreschooling).

Si apoi, orice parinte face HS part time cand petrece timp cu propriul copil...(indiferent ca ii citeste o carte, fac teme impreuna sau se joaca)

Sinzi , Radu si David psihologul
varsta David
www.flickr.com/photos/11552209@N04/" target="_blank">



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizelCe n-as da eu acuma sa mai "mor de emotii" inainte de un test si sa o strang tare de mana pe colega de banca, in momentul in care intra proful pe usa :).
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !
Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

du-te la concursul de titularizare si se rezolvareferitor la autoritate, un copil hs nu invata doar cu ajutorul parintilor, el participa si la diferite activitati sportive sau artistice unde se intalneste si cu alti adulti de care trebuie sa asculte.in orice caz, in hs nu e vorba exclusiv despre influente negative (si de fapt ferirea de influente negative nu inseamna izolare, cum gresit inteleg unii, ci cladirea unei legaturi puternice cu familia de origine si cu valorile ei, si evitarea presiunii grupului de copii) ci si despre modul de a invata, despre posibilitatea copilului de a merge mai mult pe ceea ce il intereseaza, despre unitatea familiei, despre timp, flexibilitate, si asa mai departe.
personal nu sunt contra sistemului de invatamant in general, ci al celui din ro in special. La noi e cu "scapa cine poate". De aceea am si spus de mai multe ori ca hs-ul trebuie sa existe ca alternativa, nu ca optiune exclusiva. Fiecare om e diferit, fiecare familie are stilul ei, valorile ei, individualitatea ei, de aceea trebuie ca in domeniul educatiei sa existe o paleta larga de optiuni, si nu doar un singur sistem care decade pe zi ce trece, ca la noi.
mami de Ilinca(26. apr.04), Teodora (26 aug. 07) , 10+am blog

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AB spune:

Mey eu fac HS partial. Fetita mea se duce trei zile din cinci la scoala si-n rest acasa. In urma testelor de scoala publica este la nivelul varstei peste medie. Dpdv scoala privata cu pretentii la testare este peste medie la limbi(engleza inclusiv) si la medie la mate. In plus e trilingva... deci nu-s nemultumita de ce am facut, ba chiar deliberat am avansat-o la chestii pe care le consider importante unei dezvoltari stiintifice ulteriore si am amanat invatatul altora.

Totusi nu ma simt capabila de a-i preda dincolo de clasa a treia altceva in afara de matematica si franceza si ca atare acum incercam si varianta scoala privata exclusivista. Curriculumul imi place, colegii mai putin. De socializarea ei mi-e teama cel mai mult. Socializarea scolara in general nu ma incanta nemaipomenit. E o mare presiune de grup si cam atat. Asa ca prefer sa o cunoasca, dar sa o tin sub control. Am incercat diverse variante. Scoala publica... o dezorganizare grava pentru clasele primare in ceea ce priveste programul ordonat de invatat si masa, scolile Montessori... foarte faine dpdv limba, geografie/istorie si notiuni spatiale de geometrie. Socializarea este o coincidenta. Copii se joaca, invata cam separat. In afara de story-time nu fac nimic structurat in grup toti. Si-s trei profesori (1 puls doi asistenti) pentru 15 elevi. Timpul unu la unu cu profii mi s-a parut fericit.
Singurul repros e ca nu pun la punct ceva ce este pentru un copil mai mare: disciplina de munca. Te-ai apucat de ceva te concentrezi pe ceea ce faci si termini repede. Ceea ce pentru mine este esential.

In schimb socializarea cu oameni cu aceeasi pasiuni e altceva. Face gimnastica, pictura, teatru si cu acei copii se intalneste si in wkd si are ce sa-si spuna.

Nu e copil unic si fiind doi nu se plictisesc niciodata.

Denizel ca anecdota eu n-o sa-mi uit profesoara de chimie din liceu: Taceti si scriti 12B! (cu taceti cu a...din vaaaaai ) Evident ca-i rarissim, dar profeseaza in continuare intr-un vestit liceu bucurestean.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:



Citat:
referitor la autoritate, un copil hs nu invata doar cu ajutorul parintilor, el participa si la diferite activitati sportive sau artistice unde se intalneste si cu alti adulti de care trebuie sa asculte.



A, deci pana la urma educatia stiintifica o fac doar parintii??? Felicitari! Eu sunt departe de omul multilateral dezvoltat. Nici absolvirea cu succes a scolii primare nu i-as garanta-o fiului meu .

Nu stiu exact cum o fi acolosa, la AB, dar stiu cum e aici. In conditiile de aici!!!, HS e echivalent cu pregatirea pentru viata intr-o lume care nu exista. Si pentru care nu exista sanse de a fi creata. Nici macar prin extrema bunavointa sau extrem control sau extrem dat peste cap.


A, iar confruntarea timpurie cu "presiunea grupului" e o chestie benefica si obligatorie in antrenarea pentru pastrarea convingerilor.
Iarasi, nu stiu cum e la AB, dar aici stiu ca e imposibil sa ai de-a face numai cu persoane care au aceleasi convingeri cu ale tale sau care sunt educate sa iti respecte convingerile, chiar daca nu le inteleg si nu sunt de acord cu ele.
Sa poti sa-ti pastrezi convingerile sub presiunea unui grup e ceva grozav.
Si, repet, nimeni nu poate sti viitorul copiilor.




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !


Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizel



Citat:
referitor la autoritate, un copil hs nu invata doar cu ajutorul parintilor, el participa si la diferite activitati sportive sau artistice unde se intalneste si cu alti adulti de care trebuie sa asculte.
A, deci pana la urma educatia stiintifica o fac doar parintii??? Felicitari! Eu sunt departe de omul multilateral dezvoltat. Nici absolvirea cu succes a scolii primare nu i-as garanta-o fiului meu .Nu stiu exact cum o fi acolosa, la AB, dar stiu cum e aici. In conditiile de aici!!!, HS e echivalent cu pregatirea pentru viata intr-o lume care nu exista. Si pentru care nu exista sanse de a fi creata. Nici macar prin extrema bunavointa sau extrem control sau extrem dat peste cap.
A, iar confruntarea timpurie cu "presiunea grupului" e o chestie benefica si obligatorie in antrenarea pentru pastrarea convingerilor.
Iarasi, nu stiu cum e la AB, dar aici stiu ca e imposibil sa ai de-a face numai cu persoane care au aceleasi convingeri cu ale tale sau care sunt educate sa iti respecte convingerile, chiar daca nu le inteleg si nu sunt de acord cu ele.
Sa poti sa-ti pastrezi convingerile sub presiunea unui grup e ceva grozav.
Si, repet, nimeni nu poate sti viitorul copiilor.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !
Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

am spus nu doar cu ajutorul parintilorrepet, hs-ul permite o mare flexibilitatedaca hs-ul e asa utopic pentru ro cred ca cel mai bine pot confirma sau infirma cei care practica. Pacat ca Inaioana nu e pe aici, ea a vizitat o astfel de familie si a fost foarte incantata de ce a vazut.iar referitor la convingeri- un copil n-are ce convingeri sa-si pastreze, fiindca ele nu sunt formate inca. De aceea e importanta influenta in copilarie, deoarece atsamentul influenteaza formarea convingerilor. Daca un copil e mai atasat de grup va adopta convingerile acetuia, daca e mai atsat de familie va fi mai mult influentat de ea.Pastrarea convingerilor sub presiunea grupului e u privilegiu al adultilor, ca sa zic asa.El iese din aceasta "confruntare" fara prea multe probleme, in schimb un copil poate fi distrus sufleteste.Cu atat mai mult in ro, unde e cum ai spus mai sus
mami de Ilinca(26. apr.04), Teodora (26 aug. 07) , 10+am blog

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AB spune:

Educatia stiintifica o faci cu manuale si materiale. Nu trebuie sa fi un geniu ca sa recitesti un material elementar si sa-l aduci in capul tau la zi inaintea copiilor tai. O poti face usor pana la liceu. Necazul e ca nu as mai face nimic altceva daca as lua-o pe drumul acesta. In plus ii inveti sa-si caute toate cele in surse diverse. Plus ca-i fain. Stiai ca magnoliile si florile de untisor (cred) sunt printre primele flori aparute pe Terra?

Citat:

"A, iar confruntarea timpurie cu "presiunea grupului" e o chestie benefica si obligatorie in antrenarea pentru pastrarea convingerilor."

Absolut de acord cu confruntarea. Dar nu timpurie de tot. Problema e ca eu am pretentii nu doar academice, dar si culturale enorme. Le pot obtine la o scoala in care nu cred ca se va simti mai implinita social. Eu mi-as permite scoala, dar cum cu banii nu am azvarlit niciodata voi refuza competitia financiara care mi-ar face copiii consumatorii de maine. Asa ca am evitat varianta scoala privata exclusivista cat am putut. Convingerile trebuie sa le poti si apara si trade-off-urile nu-s asa de evidente. Ce probleme am, nu?
Puteam sa o dau la o scoala mai modesta, unde era ciudata care se uita la televizor numai cand merge la dentist, care nu stie cine-i Bush sau cine e Obama si nu-s ce pop singer. Cum sa se apere sau explice? Cine asculta ca la varsta lor mai bine plantezi o floare decat sa asculti o stire? Ca aspectele sociale le poate pricepe si altfel si pe la opt ani sigur va pricepe mai bine ce-i acela un presedinte.

Astea-s aspectele negative ale scolii. Au fost si pozitive. Si cat au fost am profitat de ele. Ambii copii au avut parte pe la aprox patru ani (trei jumatate si patru si jumatate) de o d-na educatoare minunata cu care au invatat engleza la gradinita universitatii. Dar am parasit varianta desi femeia era minunata. Materialul didactic de cinci ani era saracacios si era un educator cu multi copii apoi si pentru aprinderea grafismelor si primele baze de scriere fonetica e nevoie de lucru unu-la unu. La fel si pentru calculul elementar.

Am fost silita de imprejurari sa stau acasa un numar de luni si am constat ca pot face mai mult decat scoala si ca-n plus am scapat si de corvoada gasirii unor justificari de tanci pentru toate lucrurile pe care nu le faceam ca majoritatea.

In mod cert lumea copiilor mei nu este cea de afara, dar o las sa ne invadeze pe masura ce-i pot utiliza aspectele pozitive si contracara pe cele negative.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

AB:

Citat:
In mod cert lumea copiilor mei nu este cea de afara, dar o las sa ne invadeze pe masura ce-i pot utiliza aspectele pozitive si contracara pe cele negative.



Exact! Si in masura in care ma pot folosi de aspectele negative pentru a putea sa cladesc in copil ceva pozitiv. Iar cu aspectele negative nu te poti intalni daca stai sub clopot de sticla.
Bine, nu as fi de aceeasi parere daca ar trebui sa-l dau la unica scoala, aia care functioneaza dupa o programa conceputa de Nikita .
Scoala de e acuma in Romania e un amalgam de aspecte pozitive si aspecte negative in numar tocmai potrivit pentru ca fiu-mio sa iasa in castig (cel putin asa e acuma, cand el e in clasa a 3a).
Si, pana la urma, eu nu vreau altceva decat ca el,copilul meu, sa invete sa fie fericit, chiar daca, aparent, nu prea are motive :). Iar a invata sa fii fericit indiferent de conditii, nu se poate face fara sa parcurgi niste pasi. Iar pasii astia trec, pentru varsta lor, prin scoala facuta alaturi de grup.


Irina:
Citat:
iar referitor la convingeri- un copil n-are ce convingeri sa-si pastreze, fiindca ele nu sunt formate inca. De aceea e importanta influenta in copilarie, deoarece atsamentul influenteaza formarea convingerilor. Daca un copil e mai atasat de grup va adopta convingerile acetuia, daca e mai atsat de familie va fi mai mult influentat de ea.Pastrarea convingerilor sub presiunea grupului e u privilegiu al adultilor, ca sa zic asa.El iese din aceasta "confruntare" fara prea multe probleme, in schimb un copil poate fi distrus sufleteste.Cu atat mai mult in ro, unde e cum ai spus mai sus


Nu, nu-i chiar asa.
Rolul parintelui nu este acela de a-i creea atasament copilului fata de familie (sperand ca daca-l are pe asta, poate rezolva orice problema), ci de a-l ajuta sa faca fata problemelor. Altfel decat prin atasamentul fata de parinti.
Inveti sa rezolvi problemele doar confruntandu-te cu ele!!
Daca mama si tata te ascund de grupul care poate sa iti franga inima (hai ca si asta e o exagerare :), nu te ajuta deloc.
Te ajuta abia atunci cand te invata cum sa supravietuiesti dupa ce grupul ti-a frant inima.
Daca mama si tata mor la cutremur, ce face copilul de 20 de ani, care a dezvoltat un imens atasament fata de familie si care a cunoscut toata viata lui doar caldura caminului parintesc?
Sa nu-mi spui ca poate nu mor si nasii copilului la cutremur :).




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !


Maamiii, îmi place pielea ta! E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_a spune:

Si eu cred ca cel mai bun lucru pe care il poti face pentru copilul tau este sa il ajuti sa se ajute singur.

Si mai cred ca un copil care si-a creat un atasament sigur fata de parinti, care a crescut intr-un mediu familial sanatos, inconjurat de dragoste si intelegere va face fata cu succes conflictelor, provocarilor si nedrepatilor ce vor aparea inevitabil la contactul cu societatea.

Si vorba lui Denizel, acestea il vor ajuta sa mai creasca un pic.



Somnul ratiunii naste monstri.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns conchita spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizel
Nu, nu-i chiar asa.
Rolul parintelui nu este acela de a-i creea atasament copilului fata de familie (sperand ca daca-l are pe asta, poate rezolva orice problema), ci de a-l ajuta sa faca fata problemelor. Altfel decat prin atasamentul fata de parinti.
Inveti sa rezolvi problemele doar confruntandu-te cu ele!!
Daca mama si tata te ascund de grupul care poate sa iti franga inima (hai ca si asta e o exagerare :), nu te ajuta deloc.
Te ajuta abia atunci cand te invata cum sa supravietuiesti dupa ce grupul ti-a frant inima.
Daca mama si tata mor la cutremur, ce face copilul de 20 de ani, care a dezvoltat un imens atasament fata de familie si care a cunoscut toata viata lui doar caldura caminului parintesc?
Sa nu-mi spui ca poate nu mor si nasii copilului la cutremur :).


ba rolul parintilor exact asta este - crearea atasamentului.
iar eu cred ca tu nu intelegi foarte bine sensul atasamentului si ii atribui conotatii negative. atasamentul nu este dependenta si handicap social. deci, un copil cu un atasament normal isi poate pierde parintii la 20 de ani si sa aiba capacitatea de a supravietui fara sechele psihopupu de nevindecat. in schimb, un copil caruia nu i s-a cultivat atasamentul fata de parinti, poate avea sechele toata viata, cu parintii longevivi bine merci si in vizite regulate.

"doar" caldura caminului parintesc e o utopie. oamenii care iti vorbesc aici despre atasament nu traduc asta prin tinut copilul inchis in casa, sub fusta mamei, iar in pauze legat de calorifer.

ma uimesti ca poti interpreta in halul asta total pe alaturi. tu nu ai citit nimic despre AP? poate ca ar fi vremea, ca prea le confuzezi si e pacat sa sustii in public asemenea interpretari total denaturante.

bref, un copil cu un atasament securizant este de o mie de ori mai independent, curajos, iubitor si generos, cu inteligenta sociala marita, capabil sa faca fata conflictelor, sa se adapteze noului cu brio decat un copil crescut in disciplina traditionala si dupa metoda "aruncatului in lac, ca sa invete sa inoate singur". metoda asta a creat doar inadaptati sociali, vezi generatia mea, aia cu cheia de gat. da, probabil ca m-am descurcat pe maidan alaturi de ceilalti copii, dar oare asta e cel mai important in viata? cum faci fata crizelor si conflictelor? poate mai important este sa ai atata dragoste in tine incat sa le eviti si sa faci lumea mai buna si mai pasnica. daca tu, denizel, esti asa speriata de jungla de dincolo de usa casei si crezi ca numai statul prin sistemul scolar poate pregati un copil pentru supravietuire, atunci exact asta vom avea - jungla. cu copii aruncati in ape curgatoare, sa invete sa inoate. iar aia care nu reusesc, eventual ii trecem la pagube colaterale, nu era materialul bun probabil.

nu pot sa cred ca e cineva de acord sa-si incredinteze viitorul copilului in mainile unui sistem care isi are ca scop propria supravietuire. statul te vrea productiv - scoala nu te educa, ci te modeleaza dupa interesele statului. si sa nu-mi zici ca nu-i asa, ca nu te voi lua in serios.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_a spune:

Conchito, eu am inteles altceva din mesajul lui Denizel si anume ca nu e sanatos pentru dezvoltarea copilului sa-i creezi o lume fals ideala, cu provocari controlate de parinti, o lume ferita de orice conflicte pe care tu ca parinte nu le consideri benefice dezvoltarii personalitatii acestuia. Si ca este de preferat sa il lasi sa gestioneze singur anumite situatii in loc sa i le refuzi pentru a nu-i crea frustrari.

Iar eu in asta nu vad nicio contradictie cu filozofia AP.

Si inca ceva, Denizel nu se referea la atasamentul sigur, sunt absolut convinsa de asta.




Somnul ratiunii naste monstri.

Mergi la inceput