Nasterea prematura si decizia pt al doilea copil
Raspunsuri - Pagina 2
dalina2x2 spune:
o prietena de-a mea spune ca "nu-s doua degete la mana la fel, dar"... doua sarcini? as adauga eu. am dovada la sora mea, care a nascut doi copii, dar baietelul a fost (?) mai mic la nastere decat fetita. (nu sunt gemeni!! e diferenta de trei ani intre ei)
personal eu cred ca ar trebuie sa se gandeasca la alt bb mamicile care au ajutor cu primul, pentru ca riscurile pot exista, (dar nu sunt obligatorii!!); de aceea trebuie sa faceti cat mai mult pentru bb 2: stat mai mult in pat, fara griji, fara stres.
si eu am nascut gemenutele prematur, dar a fost din cauza mea, ca nu am stat in pat cu mi-a zis dr. am luat situatia de buna si nu a fost bine. sunt convinsa ca daca stateam in pat, cum mi-a zis ea, nu nasteam la 34 sapt, erau si bebelinele mele mai marisoare la nastere si stateam si mai putin de-o luna in spital
dar, slava Domnului ca acum e totul ok!
daca va doriti din tot sufletul pe bb2, faceti totul pentru el! pana la urma, stiti cum zic batranii: cum o vrea Dumnezeu!
va tin pumnii sa fie bine!
_
Dalina, mami de minuni gemenute Anita & Miriam (29.06.2006)
http://s292.photobucket.com/albums/mm33/dalinaGMN/
"Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele!"
abibrinza spune:
Buna!
L-am nascut prematur pe Victor si zic ca a fost vina mea, nu mi-am dat seama ca se fisurasera membranele.Dintotdeauna am vrut doi copii cu diferenta mica intre ei de ani, asa ca am ramas insarcinata, am preintampinat o alta nastere prematura la 35-36 de saptamani si am reusit sa duc sarcina pana la 38 de saptamani fara alte probleme.Asa ca il am si pe Mihai acum.Nu va fi frica de alta sarcina.Sunteti mai pregatite sa evitati o nastere prematura acum.Mult succes!
Arabela, mama lui Victor si Mihai
www.flickr.com/photos/11775702@N07/" target="_blank">poze
maru spune:
abia acum, dupa 12 ani de la nasterea lui Andrei am inceput sa ne gandim la al doilea copil...
e greu sa depasesti teama de prematuritate, teama ca voi avea o alta eclampsie, un alt copil de 1400 de grame
acum, cu medicii de aici, cu tensiunea cat de cat controlata, parca as mai vrea un pui
Doamne'ajuta!
POZE
http://maru-incotro.blogspot.com/
sanziana27 spune:
Deja sunt la 20s de sarcina cu al 2 lea dupa un prematur de 1,9 kg. Sper sa fie bine pana la 40s!
20+ cu 
si mamica de Dragos Mihai(26.09.2006)
Povestea iubirii noastre mici
Burtica bebe 2
flavia maria spune:
Dupa cum reiese si din semnatura mea am doi baieti prematuri...La al doilea am fost mai puternica, am stiut ce ma asteapta, nu m-am mai speriat cand l-am vazut prima data cu branula in capusor...etc
Curaj!!! Dumnezeu are grija sa fie bine!!!
mamica a 2 prematuri ANTONIO MIHAI (29.05.2004) si ALEXIAN GABRIEL (07.11.2006)
Irda spune:
Salutare mamici de prematurei!
Am si eu ...2 fetite nascute la 35 de sapt, la 3 ani diferenta!
Daria s-a nascut la 35 si 2 zile....2.000 gr si 43,5 cm lungime, in 2005, iar luna trecuta pe 23 mai am nascut-o pe Antonia...tot la 35 de sapt.(se pare ca asa stiu eu sa fac copii....cand reusesc sa-i tin....am 2 sarcini pierdute anul trecut) de 2.280 gr si 45 cm lungime.
Desi trecusem printr-o nastere mai devreme de termen...bebe la incubator(doar 4 zile, pentru adaptare ca de respirat respira singura) si toate fricile unei mamici care-si vede copilul plin de ace si fire.....am mai avut "curajul" sau mai degraba inconstienta sa mai incerc sa am un copil in timp destul de scurt!
Desi dr. mi-a zis ca o sarcina nu seamana cu alta si ca as putea sa nasc bine merci la termen...prin cezariana....ca bazinul nu permite nasterea unui bebe la termen, sarcina asta a fost cu muuult mai rau decat in cea anterioara si cu ultima luna petrecuta in spital la perfuzii continuu si amestec litic la 6 ore de nu mai aveau unde sa-mi faca.
Bebe Antonia e perfecta.....maricica, mi-au dat-o in salon la 7 ore de la nastere. S-a adaptat destul de bine la mediu (in prima zi a avut vreo 4-5 crize de ...nici nu stiu daca le pot numi apnee macar....se inneca in secretii in prima zi de la nastere de cate ori ii schimbam pozitia brusc....asta pana mi-am dat eu seama cum sa umblu cu ea...m-am speriat un pic, dar mi-au zis ca-i normal in primele zile la prematuri si s-o intorc pe burta si sa o fac sa planga (2 dupa ceafa....glumesc....)
Acum e bine...suntem acasa si o sa mergem la 2.500gr sa-i facem vaccinul la maternitate ca mi-am luat-o acasa in a 3-a zi de la nastere....nici eu nu mai rezistam, iar intr-o sera la baie i-au smotocit atat de tare pe bietii copii ca toti tresareau in somn, numai ca a mea a facaut 2 crize in 3 minute si in loc sa-i dau sa suga...cum ar trebui dupa baie, am stat cu ea juma de ora ridicata la 45 de grade sa-si recapete copilul culoarea ca se facuse vanata......totusi era un bebe de 2 kile si 35 de saptamani ...totusi nu unul de 3.500gr (desi eu nici unui pantof nu i-as fi facut baie asa....dar unui copil)
Asa ca asta m-a hotarat sa o cer acasa...e sanatoasa...suntem bine....am lapte si creste ca din apa!
Daca as mai trece o data prin asta stiind ce stiu acum.....cu siguranta DA!
9 luni am fost "scoasa din circuit" efectiv de sarcina asta, dar eu zic ca a meritat tot efortul si frustrarile mele (n-am vazut zapada, copacii infloriti decat din balcon...n-am putut sa ma ocup cum as fi vrut de fetita cea mare), acum o sa-mi cresc fetitele si daca situatia o s-o permita.....mai tarziu....peste vreo 5-6 ani parca as mai face un bebe (intotdeauna mi-am dorit 3 copii)!
Am avut noroc pot spune....fetele sunt sanatoase si desi am avut tot timpul amenintare de avort sau nastere prematura, am incercat sa ma mentin optimista in pasi mici (si 1 zi in plus in burtica era de bine pentru ele) si sa visez pozitiv!
Eu v-am spus cum a fost la mine, dar nu va recomand nici sa-i dati bataie pentru o noua sarcina dupa una cu bebe prematur, dar nici sa ziceti PAS, numai ca prima s-a desfasurat asa......fiecare isi cunoaste limitele si fizice si psihice!
Pupicei
Irda
cu 
Daria 13 iulie 2005 si bebe Antonia 23 mai 2008
Poze Daria 
lizutza_girl spune:
buna mamicilor de pretutindeni!
sunt o mamica de octav care are aproape 2 luni...si din nefericire nici puiul meu nu s-a nascut la termen..tot prematur!
am aflat cu stupoare in luna august a anului trecut..dupa o minivacanta la mare(care...fie vb intre noi...e atotvindecatoare) ca sunt insarcinata!de ce cu stupoare? pt ca desi aveam o relatie de 2 ani cu sotul meu actual...timp in care nu ne-am protejat absolut deloc,nu am mai ramas niciodata insarcinata!probleme nu aveam..decat o anexita pe care o tratam mai mereu cu polidin..dar...n-a vrut Dumnezeu sa am un bebe decat la frumoasa varsta de 20 de ani!Marea ...cu "talentele" ei m-a vindecat de anexita(desi...surprinzator...mai fusesem la mare in tot acest timp) si mi-a dat bucuria de a afla ca voi fi mamica.
desi sunt studenta in anul 1 tocmai la bucuresti(eu sunt din braila) am luat hotararea de a pastra copilulk(mai ales ca era primul nu?). mai toti apropiatii m-au indemnat contrariul dar mi-am ascultat inima si puiutul din burtica care nu era decat o mogaldeata!
am inceput sa merg la echografii si am aflat ca aveam un pui de 1 luna in burtica..care se dezvolta normal...sarcina n-a fost prea grea..cu exceptia unor grave dureri de stomac(sunt fumatoare...din pacate) sau mai bn zis arsuri si a durerilor cumplite de coloana pe cre le aveam de fiecare datat cand stateam mai mult in picioare.
pana la 3 luni am avut greturi si ameteli,,,fara varsaturi...dar au trecut!
am facut luna de luna cate un echograf si dupa cum se parea puiul meu era bn (eu o credeam bebelusha dar am aflat..din nou cu stupoare.. ca are oute fetita mea :)
am vrut sa fac triplul test dar medicul nu m-a lasat dandu-mi urmatoarea explicatie"daca e sa aiba vreo malformatie nu se va schimba nimic daca stii, oricum testul pote fi fals"...cica el ma ajuta..dar ma rog...tot el mi-a mspus ca voi avea fetita.aa..si mai nou..medicul meu la un control mai amanuntit(inclusiv ginecologic) mi-a spus ca am uterul retrovers si ca "fetita " mea era pozitionata invers si nu voi putea naste normal decat prin cezariana(bineinteles tot sa-i aduc lui profit...va dati seama de aluzie nu?)
data posibila a nasterii era pe 6 mai..ultima menstra fiind pe 1 iulie....dar imprejurarile au facut ca noi(dupa nunta rapida din 19 inuarie) sa ne renovam apartamentul tocmai cand eram gravida in 6 luni...si ne-am tot lungit cu zugraveala pana la sf celor 7 luni...(asa-s toti zugravii...niste mincinosi:))
din cauza efortului depus(includem aici si topaiala de la nunta) pe la 8 luni..cand am fost la medic sa-mi prescrie vitaminele...m-a trimis direct la maternitate spunand ca bebita era coborat prea mult si ca voi naste!
va dati seama ca am fost socata..(sotul meu a facut accident cand a aflat..nu grav..nu va speriati) dar nu am mers direct la maternitate(fiindca n-aveam nici un fel de dureri) ci m-am dus direct acasa..am facut mancare..am spalat..in dorinta de a alasa totul pregatit sotului meu in cazul in care voi naste si voi sta cateva zile in spital(detest sa-mi faca altcineva treburile).
medicul de garda mi-a facut un ultim echograf si atunci am aflat vestea ca am un baietel in burta in loc de fetita.Sotul...inmarmurit de bucurie m-a strans in brate si i-au dat lacrimile
seara..cand moasa pe care o cunosteam dinainte a intrat in tura...am mers insotita de sot la maternitate .medicul de garda mi-a facut un ultim echograf si atunci am aflat vestea ca am un baietel in burta in loc de fetita.Sotul...inmarmurit de bucurie m-a strans in brate si i-au dat lacrimile(era cea mai mare dorinta a lui)
dupa echograf mi s-a spus ca voi naste in noaptea aia..dar pe mine tot nimic nu ma durea...
am mers la sala de nasteri..desi eu 1 intrebare pe care i-am pus-o moasei a fost:"nu pot sa vin maine dimineata?" si dupa indelungate injectii...dupa 6 ore cumplite de travaliu(in care totusi m-am gandit si la numele baitetelului)..cu niste dureri inimaginabile am ajuns la dilatatia normala si am adus pe lume un baietel minunat cu 2700 gr si 47 cm si scor apgar 8(din cauza tipetelor si a necolaborarii mele cica...dar ce vroiati?durerile te inebunesc mai ales cand te confrunti pt 1 data cu ele).
bineinteles ca nu l-am avut in rezerva pt ca..(.am uitat sa precizez s-a nascut pe 8 aprilie la ora 2 noaptea) era prematur si l-au tinut la incubator. dupa indelungi rugaminti si vazand ca bebelul se obisnuia mai rapid decat al;tii cu "mediul extern" mi-a fost dat in rezerva(sa ma-nvat domnule si eu sa-l infas ca habar n-aveam) si din cauza icterului(normal la prematuri) a fost pus la lampa de fototerape chiar acolo.Din nefericire acest lucru era sa-l coste viata pe puiuol meu fiindca o idioata de asistenta..fara sa spuna ce face i-a indesat micutului 2 TABLETE subliniez tablete de fenobarbital pe gat cu explicatia ca "va sta mai linistit"(stiti ca la fototerapie se tine bebeul dezbracat si legat la ochisori ca ii afecteaza retina si poate orbi ). dupa ce a dormit intruna cele 3 ore de fototerapie..ca sa nu le deranjeze pe asistente...l-am scos de acolo si am incercat sa-l alaptez,dar era mai mult adormit decat treaz. din cauza somnoloentei puiul meu a afacut o criza de cianoza sau mai bn zis s-a inecat cu lapte si deodata s-a invinetit la asanul meu. am chemat repede panicata o asistenta care daca nu venea repede puiul meu acum nu mai era in patut. si-a revenit imediat dar a fost dus din nou la incubator in ideea ca va fi mai bn "supravegteat"(de parca eram eu de vina ca incapabila aia l-a drogat) am reclamamt-o la medic darbineinteles ca in tot sistemul sanatatii toata chestia s-a facut rapid uitata si nu s-a legat nimeni de ea in afara mea si a familiei..
dupa ce am stat 7 zile in spital am revenit acasa si ...ce-i drept mi s-a parut cam greu la inecput sa ma adaptez la noul program..acum ii cunosc absolut toate "tabieturile" lui octavian al meu si ne iubim mult!
deja sunt convinsa ca v-ati plictisit sa cititi..dar e tare bine cand impartasesti si cu altcneva aceasta experienta unica si de neuitat si sper sa ajute la ceva pe viitoarele mamici..dar va dau un sfat nu stiu cat de intelept este dar eu asa voi face:daca sunteti mai sperioase si nu suportati prea bn durerea..faceti operatia de cezariana...nu nasteti normal!
va pup dulce ...sa va traiasca puii si multa sanatate!
aaa..si va multumesc ca mi-ati dat atentia voastra citind "pataniile" mele
pup
madalina_m spune:
Din pacate, baietelul meu prematur a decedat, asa ca urmatorul copil este obligatoriu! Asta nu inseamna ca nu mi-e o frica groaznica sa nu trec prin acelasi cosmar. Eu am nascut prematur din cauza placentei praevia.
adrianapop spune:
dupa doi baieti gemeni nascuti la 26 de sapt,unul 8 ore in moarte clinica si resuscitat manual non stop timp de 8 ore deoarece nu puteau sa il intubeze ,cu hemoragie cerebrala la 2 zile,cu hidrocefalie la o luna de la nastere ,de 7 ori intubat si extubat poate poate va reusi sa respire singur,dupa 3 luni la terapie intensiva si toate complicatiile posibile ,inclusiv o tetrapareza ,am avut curajul sa fac si o fetita doar la 2ani jum dupa toate aventurile cu baietii.
Nu zic ca e usor sau ca va fi usor ,dar nimic pe lumea astea nu iti poate garanta ca totul va fi bine pana la final,,,eu cred ca daca iti e dat sa cresti un copil cu un handicap oricare ar fii acela ,atunci il vei creste indiferent ca il are de la nastere sau il va dobandii pe parcursul vietii.Cine ne poate garanta noua ca vom fii sanatosi toata viata,,intr-o lume plina de nenorociri,,doar cel de sus stie,,,asa ca de ce iti rapesti bucuria de a mai avea un copil sau un frate ptr copilul tau daca ti-l doresti ,,doar din teama de a nu naste prematur sau a face complicatii.
Daca va mai doriti cu adevarat inca un copil sfatul meu e sa il faceti,,oricum deja stiti ce e de facut ,de ce trebuie sa va feriti plus ca avand deja un copil nu ai timp sa stai sa te gandesti toata ziua la complicatii,celalalt te solicita si parca a doua sarcina trece mai usor,,cel putin ptr mine asa a fost, ocupata cu baietelul cu probleme plus celalalt sanatos nici nu am realizat cand au trecut aproape 9 luni si a trebuit sa nasc fetita ,,si deja are 3 ani...
nu e usor,,,,dar merita orice sacrificiu,,,,pe cuvant de mama
dia48 spune:
Eu sincer nu as mai lua-o de la inceput.Nu imi permite nici virsta 39 si mai ales psihic nu cred ca as mai face fata.Mai este si vorba de viata de cuplu care a avut mult de suferit mai ales in primii 2 ani ai fetitei,care au fost extrem de grei.Nu mai zic cat de greu am reinceput eu munca si nu ma puteam gandi deloc la ce fac,ci numai acasa,la copil!Abia acum cand fetita are 5 ani,pot spune ca mi-am revenit,si ne-am obisnuit si cu ideea ca va tine regim toata viata,avand intoleranta la lactoza si gluten,si credeti-ma este ffff greu mai ales pt.ea.Multa bafta celor care au curaj sa o ia de la capat!