Colega de clasa cu SD
Raspunsuri - Pagina 9
ardeiash spune:
Tonia: sorry. insa mie-mi pare ca esti putin agresiva . si daca ma iau dupa cele spuse de tine ar trebui sa-mi fie frica de tine si sa te evit. noroc ca nu.....
cat priveste prietena ta : are dreptate : n-ar trebui sa te plangi de lucruri atat de mici.
cat priveste atitudinea ei fata de tine: ai dreptate. e cam "agresiva" . insa cu siguranta nici macar nu-si da seama cum a devenit , ce face, ce zice, ce simte si ce ii scapa de sub control uneori. cred ca incearca numai sa stabilizeze boala copilului ei, sua sa faca ceva pentru el.
resorry... daca ai fii lasata o saptamana (sa nu zic o zi) cu un copil cu probleme ... ti-ar parea si tie o diaree sau un somn agitat de-a dreptul banale.
tu esti trista.. ea cred ca-i disperata!
sanatate tuturor copiilor !
s-auzim numai de bine! si 
Witchie spune:
cu riscul sa va suparati pe mine:
daca pe copilul meu il doare ceva, durerea lui e mai putin importanta doar pt ca se intampla sa nu aiba nici o deficienta?
Lona spune:
[quote]Originally posted by Witchie
cu riscul sa va suparati pe mine:
daca pe copilul meu il doare ceva, durerea lui e mai putin importanta doar pt ca se intampla sa nu aiba nici o deficienta?
Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Imperfectul simplu
O observatie foarte corecta.
A_Iulia spune:
Cred ca problema s-ar pune cel mai corect la felul urmator: nimeni nu trebuie discriminat (nici copiii speciali, dar nici cei sanatosi).
Asta inseamna tratament absolut egal tuturor - indiferent daca sunt speciali sau nu.
Inclusiv evaluare si atitudine absolut nepartinitoare si nefavorizante pentru vreun copil.
Cand si daca functioneaza asa, toata lumea ar trebui sa fie multumita.
Toti trebuie sa aiba sanse egale din start. Ce urmeaza depinde doar de ei - sanatosi sau nu.
Violenta exista si la copiii sanatosi - aceeasi educatie care trebuie oferita unui astfel de copil se va aplica si la cei speciali, fara exceptii sau menajamente.
Atitudinea noastra fata de un copil special trebuie sa fie exact aceeasi ca in cazul in care copilul ar fi normal. Cred ca este bine si pentru copilul special in sine, este important sa vada ca altii il percep ca pe un copil normal.
Insa in cazul in care deficienta este mare, lucrurile se schimba si e greu de considerat ca poate fi integrat intr-un grup normal: pana la urma el nu poate face fata lumii reale, cu bunele si relele ei, el trebuie protejat.
Cred ca ar trebui sa existe o comisie de evaluare a lor - care sa avizeze intrarea copiilor in colectivitatea normala, sau dimpotriva, sustinerea lor prin programe speciale, adaptate nevoilor lor.
Adina + Olivia Q1.04
ardeiash spune:
un copil obisnuit are boli, dureri, suferinte trecatoare.
desigur ca nu sunt de dat la o parte. numai noi , parintii stim cat este de greu sa ai copilul bolnav si cat suferim si ne rugam la Dumnezeu sa ne dea noua durerea lor!
cealalta balanta atarna printr-o durere continua.. de fiecare zi, pentru toata viata, uneori.
insa dragele mele numai cine trece prin asa ceva cunoaste unde atarna balanta greu.. greu de tot..
s-auzim numai de bine! si
paula2003 spune:
Am spus ca nu mai intru sa citesc ce ati scris dar...........
Am fost la olimpiada cu Alexa. Aveti si poze dar numai cu familia noastra.
Daca ati fi vazut cata durere este in jurul vostru, cat de mult sufera acei copii, parintii lor....poate ati fi gandit altfel. Eu care am un copil asa am plans......si mi-am facut rau singura. Alexa s-a simtit bine si tot ce am facut a fost pentru ea.
Va rog doar sa va uitati la poze si poate printre ele mai vedeti si durerea celor din jur si asa poate ii veti intelege mai bine.
Sa va bucurati in fiecare clipa ca voi sunteti sanatosi, copii vostri la fel.
Nu vreau sa comentez de nici un fel referitor la sebiesct. Am vrut doar sa va arat poze si poate asa ii veti intelege!
http://www.flickr.com/photos/paula_tinta/sets
Paula & Alexa(13.12.2003) & Paul(03.01.2006)
Andrada spune:
Nimic nu dezbina mai mult ca un concurs de suferinte.
A
Un inceput ar fi sa incercam sa ne dam la o parte pe noi ca parinti (fiecare cu durerile lui)in subiectul de fata si sa ne concentram spre copil, in cazul de fata, fetitza cu SD.
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
columbiana spune:
quote:
Originally posted by Witchie
cu riscul sa va suparati pe mine:
daca pe copilul meu il doare ceva, durerea lui e mai putin importanta doar pt ca se intampla sa nu aiba nici o deficienta?
Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Imperfectul simplu
Witchie, e ca in topicul acela cu copilul meu si jobul tau...intotdeauna al meu e cel mai important, pentru ca altfel n-am fi oameni obisnuiti ci am fi Maica Tereza, martiri sau printesa Diana....; iar exceptiile se nasc destul de rar...
insa totul e cum pui problema, si nu-ti trebuie decit un strop de omenie/empatie/simtul masurii sa intelegi ca e mai bine sa nu te plingi intr-una ca plodul din dotare are muci sau s-a julit la un deget unei amice care tocmai a iesit sau intrat cu al ei intr-o alta spitalizare, care doar viseaza ca intr-o zi si al ei se va juli la un genunchi intr-o joaca normala, intre copii normali intr-un parc oarecare, sau ca si pentru ea necazul cel mai mare va fi cindva constipatia sau diareea copilului.....
http://www.floriinro.ro/
Loue à bon prix cet espace de signature, merci de me contacter en MP.
columbiana spune:
quote:
Originally posted by Adina Iulia
Cred ca problema s-ar pune cel mai corect la felul urmator: nimeni nu trebuie discriminat (nici copiii speciali, dar nici cei sanatosi).
Asta inseamna tratament absolut egal tuturor - indiferent daca sunt speciali sau nu.
Inclusiv evaluare si atitudine absolut nepartinitoare si nefavorizante pentru vreun copil.
Cand si daca functioneaza asa, toata lumea ar trebui sa fie multumita.
Toti trebuie sa aiba sanse egale din start. Ce urmeaza depinde doar de ei - sanatosi sau nu.
Violenta exista si la copiii sanatosi - aceeasi educatie care trebuie oferita unui astfel de copil se va aplica si la cei speciali, fara exceptii sau menajamente.
Atitudinea noastra fata de un copil special trebuie sa fie exact aceeasi ca in cazul in care copilul ar fi normal. Cred ca este bine si pentru copilul special in sine, este important sa vada ca altii il percep ca pe un copil normal.
Insa in cazul in care deficienta este mare, lucrurile se schimba si e greu de considerat ca poate fi integrat intr-un grup normal: pana la urma el nu poate face fata lumii reale, cu bunele si relele ei, el trebuie protejat.
Cred ca ar trebui sa existe o comisie de evaluare a lor - care sa avizeze intrarea copiilor in colectivitatea normala, sau dimpotriva, sustinerea lor prin programe speciale, adaptate nevoilor lor.
Adina + Olivia Q1.04
pe aici e tocmai pe dos: copilul special primeste ajutor/asistenta suplimentara tocmai pentru ca statutul nu e egal: capacitatile lui nu sunt egale cu ale celuilalt, si daca intr-adevar vrem sa-i dam o sansa, atunci in nici un caz nu aplicam atitudinea nepartinitoare care-l face perdant din start pe cel cu handicap;
iar cu sansele egale, imi vine sa zimbesc amar: pai ei deja nu mai au sanse egale din start, de la nastere; iar legea junglei, a supravieturii celui mai tare ar trebui sa se aplice doar in selectia naturala, pentru ca noi suntem oameni si constiinta ne deosebeste de animale...sau nu......
in felul asta nu le-am mai constri celor in carucior rampe speciale pentru scari, lifturi, autobuze, nu ar mai exista Braille pentru envazatori ca doar trebuie sa le oferim la toti aceeasi sansa, nu-i asa;
cu putin efort si compasiune, copii acestia pot fi integrati si recuperati...dar la noi mai e cale lunga......
http://www.floriinro.ro/
Loue à bon prix cet espace de signature, merci de me contacter en MP.
A_Iulia spune:
Ana, ma refeream la atitudinea noastra fata de copiii speciali - cu cat le vom sublinia ca au o problema, chiar si minora, cu atat nu vor putea fi egali cu copiii normali.
Nu ma pricep foarte bine la fiecare afectiune in parte. Aveam impresia (corecatati-ma daca gresesc) ca cei cu SD sunt perfect integrabili, si nu au nevoie de conditii speciale (rampe, si ce mai zici tu).
In plus, subiectul pornise de la ideea de agresivitate a unui copil special - si intrebarea cum reactionam relativ la acest lucru. Reactionam normal? Reactionam partinitor?
Mai mult decat atat, ma gandesc ca poate si unor copii speciali le este greu sa se integreze. Oare se doreste sa intre intr-un mediu competitiv pentru ei le face chiar bine? Parerea mea este ca o mama nu poate evalua acest lucru, ci doar specialistii.
De exemplu am auzit de programe speciale, in strainatate, pentru unii copii. Cu lectii de calarie, inot, notiuni predate dupa aptitudinile lor, rampe construite in casa de catre stat ca suport. Chiar cunosc o familie care a plecat din Romania pentru a-i putea asigura copilului o viata. Aici era imposibil.
Cred ca majoritatea dintre noi poate macar sa banuiasca ce e in sufletul unei mame cand copilul nu e la fel cu ceilalti. Ce nu stiu eu inca este cum v-ati dori sa fie atitudinea noastra si a copiilor nostri. Mereu ne simtim ca "tabara cealalta", fara sentimente si probleme. Cred ca mai util ar fi sa gasim o modalitate de dialog, prin care sa putem afla ce si cum trebuie reactionat in cazuri diferite (cum ar fi cel pe baza caruia s-a deschis subiectul).
Adina + Olivia Q1.04