este nevoie de divort???
Raspunsuri - Pagina 3
Brotacel spune:
Draga Claudia,
Incerc sa te īnteleg. Sufletul īti este rupt īn doua.
Pe de-o parte este vorba de dragostea fata de parintii tai, iar pe de alta parte este vorba despre dragostea pentru sotul tau.
Gīndul divortului te rog sa īl alungi pur si simplu din mintea ta.
Daca esti sigura ca īti iubesti sotul vei reusi sa treci peste conflictele provocate de nemultumirile mamei tale.
Si eu sīnt mama si īmi doresc tot binele din lume pentru copii mei.
Vezi tu, foarte multe probleme īn viata sīnt determinate de lipsa banilor.
Pe burta goala nu prea poti iubi.
Mama ta nu cred ca are ceva īn mod deosebit īmpotriva sotului tau ca om. Este doar nemultumita pentru faptul ca si-ar fi dorit ca tu sa o duci mai bine.
Mamele au īn general un al saptelea simt si nu se prea īnseala īn privinta prietenilor sau al sotilor nostri.
Parerea mea este ca va trebui sa gasesti o metoda īn care sa nu īti ranesti nici mama (caruia īi esti datore ca ti-a dat viata si te-a crescut drept si esti sanatoasa) si nici sotul.
O despartire este o batalie pierduta, īncearca īntīi orice īti sta īn putinta sa nu clachezi.
Exista īntotdeauna o solutie.
Pentru ati salva dragostea nu este nici un compromis prea mare.
Nu uita ca viata este unica si viata este frumoasa nu te da batuta si lupta pentru casnicia ta daca esti sigura ca īntr-adevar īti iubesti sotul.
O despartire, dupa parerea mea nu rezolva conflictul.
Viata ta va fi un calvar daca te vei desparti din cauza neīntelegerilor cu parintii tai.
Locul tau este līnga sotul tau.
Cauta si discuta cu el, cu prietenii vostrii(dar sa fie preteni adevarati!!!!) si nu īn ultimul rīnd cu parintii tai si eventual ai sotului tau.
Iti doresc din suflet toate cele bune, si nu uita dupa ploaie si furtuna va rasari si soarele.
Cu bine,
Brotacel
dienuca spune:
Claudia, nu, dicortul nu este o solutie. Inteleg pozitia ta pentru ca si eu m-am simtit o perioada la fel. Eu sunt foarte atatsata de parintii mei, din foarte multe motive: sunt niste oameni extraordinari, cum rar mai intalnesti. Mama mea este o doamna iar tata este ultimul samaritean. Sunt cea mai mica dintre fratii si i-am vazut ce greu le-a fost cand au plecat cei 2 mai mari de acasa. Parintii mei sunt destul de in varsta. Stiu ca nu vor mai trai mult si incerc sa fac din fiecare zi, saptamana, luna o amintire de neuitat, ca sa nu am ce sa-mi reprosez dupa. Mama a spus ca ea nu va sta cu nici unul dintre copii ca vrea sa fie o soacra rea. Ea poate fi destul de nasoala, daca vrea. Asa ca si eu am plecat la casa mea, mai treptat ce-i drept. Dar cand ne-am casatorit, totusi a fost un soc. Noi stam cu chirie. Asta este pretul pe care-l platim sa fim linistiti. Nici eu nici sotul nu vrem sa stam cu ai mei. Mai iesi in fundul gol din dus, sau stai in chiloti ... asa ceva nu poti face cu ai tai in casa. Ca sa nu mai vorbim de discutiile de la bani. Stam la 3 minute distanta, ne vizitam cat putem de des, iar vizita mamei la mine este o bucurie de fiecare data pentru sot (stie ca gateste bine si ca ma ajuta). Mama se mai ia de el, dar imi spune mie: ca de ce ma lasa singura la piata, sta la calulator toata ziua, etc. Ii raspund simplu: te rog sa tii cont ca vorbesti despre sotul meu, iar daca mai continui ma vad nevoita sa plec. Mai bombane un pic, dar schimbam subiectul.
Asa ca, te sfatuiesc sa-ti asculti sotul si sa va gasiti ceva aproape de parintii tai, ca sa o poti ajuta si pe ea, dar seara sa te duci la casa ta si la familia ta, pentru ca el este familia ta acum (adu-ti aminte de slujba religioasa). Mama ta nu-l place in primul rand ca te ia de langa ea, este un instinct matern. Este bolnava si de aia este mai egoista. El reactioneaza asa pentru ca nu mai poate rezista stresului. Incearca sa vorbesti si cu tatal tau, sa te mai ajute si el cand poate.
Succes si intelepciune
Diana
maudi spune:
mai, Claudia, dar sotul tau chiar e o raritate, sa accepte sa stea la ai tai si sa suporte atitea. eu ma mir de ce te-ai casatorit, daca nu voiai sa parasesti casa parinteasca? sotul tau te iubeste pe tine, dar asta nu inseamna ca trebuie sa se si sacrifice pentru tine. s-a insurat sa aiba o familie, nu sa fie chinuit, bietul...eu il plang pe el, zau. si imi cer scuze. si mama mea a fost bolnava, dar nu asa dictatoriala! saraca, nu cerea nici un capat de atza, daramine alte chestii mai importante...boala te face mai bun...
eu zic ca e cazul sa te maturizezi, sa clarifici lucrurile si cu mama si cu sotul. ti-ai asumat o responsabilitate cind te-ai casatorit, la asta te-ai gandit? daca era si mama lui bolnava la pat ce faceati? ;) acuma aveti o familie, nu iti zice nimeni sa iti neglijezi mama, dar de ce ti-ai neglija sotul totusi? eu asta nu pricep...in fine, bafta si minte multa :)
Ana71 spune:
Daca va permiteti din punct de vedere material, sfatul meu este sa angajezi o femeie care sa stea ziua cu mama ta, iar voi sa va mutati de acolo. Sotul tau cred ca exagereaza pentru ca a ajuns la saturatie. Daca reusiti sa va mutati si, la inceput, tu o vei mai ajuta pe mama ta fara sa-l implici pe el, cred ca cu timpul va fi mai intelegator. Obiectiv vorbind, nu stiu cati barbati ar accepta sa locuiasca impreuna cu parintii tai, avand in vedere circumstantele. Deci nu te grabi tu divortul, daca il iubesti. Dupa parerea mea el a dat dovada de multa rabdare, mai ales ca mama ta nu prea l-a acceptat. Te inteleg ca esti intre ciocan si nicovala, dar viitorul tau (desi suna egoist) este langa cel pe care-l iubesti.
Steffi spune:
--------------------------------------------------------------------------------
Da, gresesti foarte mult. Nu te supara pe mine, dar trebuie sa fim realisti si cred ca itzi dai si tu seama ca mama ta nu va trai vesnic si nu e corect ca tu sa itzi distrugi viatza. Trebuie sa o ajutzi, dar nu sa stai cu ea. O vizitezi, ii faci cumparaturi, o ajutzi la treaba, vii pe la ea, dar te intorci acasa la tine. Cand ea nu va mai fi, gandeste-te, ai vrea sa ramai singura pe lume, fara o familie a ta. Familia ta e sotzul tau, parintzii sunt importantzi, dar sunt pe planul doi.
Si eu te-as sfatui, ca si celelalte fete, sa va mutatzi. Mama ta va protesta, dar ii va trece, pentru ca are nevoie de tine, cum spui. Se va obisnui cu situatzia. Nu e corect sa profite de tine si sa itzi strice viatza.
Pana la urma hotararea este a ta, tu decizi ce e mai important pentru tine.
Acesta cred ca este cel mai potrivit raspuns. Voi trebuie sa aveti viata VOASTRA si sa traiti cum vreti voi. Mama ta nu trebuie sa-l judece pe sotul tau, cu studii, fara studii, este omul langa care TU ai decis sa traiesti. Din respect pt familia ta trebuie sa accepte ca voi aveti viata voastra, si dauneaza comentariile ei... Fara suparare.
ochinegri spune:
Imi pare tare rau, cred ca treci prin momente fff grele.
Curaj ! Daca ar fi bani v-ati lua o casa si ati mai vedea dupa aceea.
Nu e bine sa hotarasti presat de imprejurari.
Un om patit.
camelia-daniela spune:
quote:
Originally posted by Ana71
Daca va permiteti din punct de vedere material, sfatul meu este sa angajezi o femeie care sa stea ziua cu mama ta, iar voi sa va mutati de acolo. Sotul tau cred ca exagereaza pentru ca a ajuns la saturatie. Daca reusiti sa va mutati si, la inceput, tu o vei mai ajuta pe mama ta fara sa-l implici pe el, cred ca cu timpul va fi mai intelegator. Obiectiv vorbind, nu stiu cati barbati ar accepta sa locuiasca impreuna cu parintii tai, avand in vedere circumstantele. Deci nu te grabi tu divortul, daca il iubesti. Dupa parerea mea el a dat dovada de multa rabdare, mai ales ca mama ta nu prea l-a acceptat. Te inteleg ca esti intre ciocan si nicovala, dar viitorul tau (desi suna egoist) este langa cel pe care-l iubesti.
Subscriu....dar vreau s-o contrazic un pic pe maudi...dragostea include si sacrificiu!...si eu sint convinsä cä el a fäcut destule sacrificii pt. Claudia, datoritä faptului cä o iubeste, dar, pe de altä parte, sacrificii la infinit, nu poate face NIMENI!!!...oricit de mult ai iubi pe cineva!!!...acum este timpul sä facä si ea la rindul ei, sacrificii....
Pupici,
Cami.
loremari2000 spune:
Draga Claudia,
La noi situatia a fost invers, stateam la socrii mei, mama sotului meu avand un handicap locomotor deci deplasandu-se foarte greu.Cand au aparut discutiile singura solutie care mi s-a parut rezonabila a fost sa ne mutam.In doua zile eram mutati intr-un apartament cu chirie, singuri si ne era si ne este tare bine asa.Pana nu faci pasul asta n-ai de unde sa sti cum va fi.Si gandeste-te ca merita sa faci incercarea asta, daca nu va merge usa casei mamei tale iti va fi mereu deschisa.Si cred ca mama ta trebuie sa inteleaga ca mai trebuie si tu sa-tivezi de viata.
claudia77 spune:
Va multumesc tuturor pentru raspunsurile date. Sunt constienta ca trebuie sa ne mutam dar credeti-ma sunt prea slaba si poate ma sperie intr-un fel acest gand. Situatia s-a inrautatit, certurile au luat amploare, mama mea striga in gura mare ca nu-l suporta, nu scapa nici un moment sa nu ii tranteasca vorbe grele, el deja nu o mai suporta nici el si imi tot zice lucruri ingrozitoare despre ea ca este asa....ca asa.....
Sunt intr-o situatie in care pshihic nu cred ca mai rezist mult, plang intr-una. Vorbesc cu mama imi arunca tot felul de vorbe, vorbesc cu sotul meu si el la fel. Nu mai pot. Incerc tot timpul sa-i impac dar nu am cum. In ochii mamei mele eu sunt vinovata caci am luat o persoana cu care ei ii este rusine, caci eu am facut facultatea adica "m-a tinut in facultate" si am invatat bine si el este un ratat cu care ii este rusine. Evita sa vorbeasca despre el cu alta persoana. Iar in ochii lui sunt vinovata ca nu am luat masuri cand trebuia si ca mereu il las pe el pe locul doi pentru mama.
Stiu ca sunt vinovata si sunt prea slaba sa i-au masuri.
Dar sper sa rezolv aceasta problema. Poate ca doar mutatul ne mai poate salva.
Claudia.
cl spune:
Daca-l iubesti cu adevarat, mutati-va urgent!
Claudia