Comportament total diferit la gradi fata de acasa

Comportament total diferit la gradi fata de acasa | Autor: danat

Link direct la acest mesaj

Pe scurt ce ma ingrijoreaza: baietelul meu (4 ani) merge de o luna la o gradinita noua. Pina acum, in viata lui, a mai fost doar o luna si putin la alta gradi in aprilie, a racit rrrau, a stat aproape o luna acasa, iar apoi inca 2 saptamani si s-a terminat gradinita, a venit vacanta. De la 1 septembrie este la o noua gradinita, in grupa mijlocie (chiar daca el nu a facut efectiv o grupa mica, dar dupa varsta a fost incadrat in aceasta grupa) ii place la gradi, se duce cu elan dimineata si-i simte lipsa in week-end. De povestit nu prea spune nimic, decat frinturi, nu stim daca se joaca, picteaza, invata ceva poezioare, sau nici macar daca a mincat caci nu zice clar ceva, scoatem greu de la el declaratii.
Problema noastra e alta: ieri educatoarea ne-a intrebat daca copilul nostru se joaca in parc cu alti copii, daca STIE sa se joace?!?! Ni s-a plins ca nu este cuminte, ca incearca sa-i disturbe pe ceilalti copilasi, ca nu sta locului mai mult de 5-10 min si apoi se joaca cu altceva, nu face aceleasi activitati ca restul grupei.
Mentionez (f important!) ca, acest comportament imi este total strain! Nu il recunosc pe copilul meu in descrierea aceasta! Cu noi, in parc, sau cu copiii prietenilor nostri, este cuminte, ocrotitor cu cei mai mici, admirativ fata de cei mai mari, se joaca fara nici o problema, cu masinute, cu galetusa la nisip, fotbal cu copiii mai mari, se plimba cu bicicleta si o imprumuta si altora care nu au.
Sigur, are ca toti copiii momente de energie, cand se suie pe canapea, pe ce prinde, se agita, dar astea sunt rare si tin putin.
De aceea, eu sunt foarte mihnita si surprinsa de ceea ce mi-a spus educatoarea despre comportamtnul lui la gradi si tototdata, ma intreb ce face ea ca sa contracareze/ corecteze acel comportament care deranjeaza.
Noi i-am facut aseara observatie baietelului ca am auzit ca nu e cuminte la gradi, ca ar trebui sa faca si el ca toti copilasii ce le spune doamna educatoare. Parea ca a priceput. Iar astazi, dupa masa de prinz, cand l-a luat bona, educatoarea i-a spus ca a fost si mai rau ca in alte zile, ca a trecut pe la cativa copilasi si nu-i lasa sa manince
Nu stiu daca are legatura cu faptul ca i-am facut observatie asupra comporamentului lui de acolo...ma gandesc, oare e ceva acolo care il face sa se simta stingher? (majoritatea copiilor sunt de un an in gradinita, dar mai sunt 2-3 ca el, noi). Sau de ce se comporta total ciudat (pt noi care nu-l stim asa), e vreo frustrare? E vreo rabufnire? Ce-o fi? Si ce as putea sa fac?

Aveti exemple similare? Stiti cum as putea gasi o rezolvare??? Chiar m-a intristat ca mi s-a pus problema ca si cum NOI parintii ar trebui sa gasim o rezolvare (dar cu noi nu are asemenea comportament!).


"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Dana mama lu'Radu Stefan (Fecioras de 2003)

Radu mamii (intre 0-2 ani) si Raduc de la 2 anisori :-)

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Tu cand i-ai facut observatie pentru ceea ce ti-a spus educatoarea ai pornit de la premiza ca ea are dreptate 100%? I-ai spus direct ca el acasa nu este niciodata asa si ai intrebat-o care crede ea ca sunt motivele pentru care el se manifesta asa la gradinita? Ia fa-o sa simta ca EA e responsabila pentru cum este el in prezenta ei, cu atat mai mult cu cat el cu voi este altfel, deci voi nu vedeti nici o problema in comportamentul lui.

Ce-ar fi de exemplu sa vorbesti mai bine cu el, si asta la modul pozitiv (ca sa coopereze, fiindca la observatii nici adultii nu reactioneaza bine!), sa-l intrebi ce face la gradinita, cu cine se joaca, ce anume ii place cel mai mult acolo, daca exista copii cu care nu se prea intelege si de ce, ce parere are el de doamna educatoare, ce activitati il intereseaza etc. Incearca sa ti-l apropii, nu sa-i transmiti niste verdicte date (poate cu prea multa usurinta) de o educatoare care probabil isi doreste copii mai mutulici, fara energie, ca sa nu aiba ea bataie de cap.

Eu pana la proba contrarie pornesc intotdeauna de la premiza ca nu copilul e vinovat.


Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danat spune:

Felicia si eu gandesc cam la fel. Insa m-a blocat si speriat putin ceea ce mi-a spus si pentru ca si eu stiu "problema" cu lipsa de concentrare (de ex.si acasa stam sa pictam de si se plictiseste in 10 min, nu se concentreaza la ce-i desenez, il implic dar face tot cum vrea el...). M-am gandit ca gradinita il va "disciplina" in acest sens si tocmai ii va modela partea de concentrare, de executare a unei sarcini date...Asteptarile mele sunt altele de la o educatoare. Se pare insa ca, coincid cu ce asteapta educatoarele de la noi parintii

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Dana mama lu'Radu Stefan (Fecioras de 2003)

Radu mamii (intre 0-2 ani) si Raduc de la 2 anisori :-)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alina spune:

Dana,
Ca mamica cu oarece experienta de gradinita pot sa-ti zic ca in situatia asta,adevarul e oarecum pe la mijloc in sensul ca poate si doamna educatoare exagereaza putin,trebuie sa fie mai cooperanta si intelegatoare cu el pt ca nu a fost in colectivitate(gen cresa,grupa de joaca) si nu si-a insusit inca"regulile"colectivitatii.
Faza cu ora de masa imi suna oarecum cunoscuta.El nefiind obisnuit cu ora de masa cind papa toti si probabil nefiindu-i foame la ora aia,cred ca a vrut sa-i ia la joaca si pe ceilalti.Trebuie sa-i explice frumos,de mai multe ori si argumentat cum e treaba si sa-l duca la locul lui,eventual sa-l ajute sa-si deskida cutiuta cu mincare.
Acum ca nu colaboreaza la jocurile comune...cred ca-i mult prea devreme sa traga o concluzie.Dureaza ceva pina isi formeaza el un program in cap:la ora asta ne jucam cu ce vrem noi,la ora urmatoare facem proiectele cu educatoarea,apoi mincam,apoi plec acasa,etc.
Si faptul ca ii spune bonei..nu stiu,mi se pare incorect,sa nu te superi pe mine.Chestiile astea de disciplina,atentie,vorbire,concentrare si ce o mai fi,trebuiesc notate in caietul personal al copilului si stabilit un contact cu parintii,o ora in care dupa ce ti se prezinta neajunsurile,iti sunt date si tips-uri despre cum ai putea ajuta la bunul mers.

Succes si rabdare!


Alina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danat spune:

Alina exact asta ne-a deranjat si pe noi mult: faptul ca i se plinge in primul rand bonei, cand au numerele noastre de telefon si ne pot contacta oricand, iar tatalui (care il duce zilnic dimineata la gradi) nu i se spune nimic despre copil.


"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Dana mama lu'Radu Stefan (Fecioras de 2003)

Radu mamii (intre 0-2 ani) si Raduc de la 2 anisori :-)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Poi daaa, ca la 3-4 ani toti trebuie sa stea ca`n armata si sa execute toti aceleasi comenzi
Giulia la gradinita vorbeste, coopereaza, face ordine, acasa face ce vrea ea. Eu am spus ca educatoarea exagereaza si cupilu` nu e atat de comunicativ, dar cica asa e. Giulia nu vorbeste mult, adica aproape deloc, nu se prea baga in seama, insa la gradinita cica le danseaza in mijlocul clasei fara nicio problema, ii cheama pe ceilalti la colorat sau jucarii ...


Daria & GIULIA(2004 08 16)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Parerea mea este ca prea usor invinovatiti educatoarea.
Ati fi preferat sa nu va spuna?
Era posibil si asa. Sa se faca ca ploua, il tempera ea cumva in clasa, ca n-o fi nici primul nici ultimul copil mai zvapaiat pe care l-a intalnit, si gata.

Eu ma gandesc ca foarte bine ca v-a spus, pentru ca voi impreuna trebuie sa gasiti solutia.
Daca bona nu vi se pare un mesager potrivit (la mine de multe ori duce mama mea fetita la gradinita si la fel, ce e de spus i se comunica ei, si nu vad personal nici o problema in asta) ar fi bine sa mergeti sa discutati ce e de facut.

Poate ca asta ar trebui sa faci, Dana. Sa mergi, sa stai mai mult de vorba cu educatoarea, si sa gasiti solutii comune.

Nu as crede ca educatoarea spune minciuni. Este absolut normal ce se intampla. Copilul nu a trait in colectivitate si nu stie regulile ei. Nu-i nici o problema, astea se invata. Insa are dreptate educatoarea ca si parintii trebuie sa se implice in asta.

Adina + Olivia Q1.04

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roserb spune:

Si eu am ceva vechime in ale gradinitei, fetita mea merge acum al 4-lea (si ultimul!) an, si de anul acesta, si mezinul de 3 ani cu ea in grupa (ca sa evitam plansete si drame).
So, parerea mea este ca problema este in maaare parte la educatoare: daca ea nu stie sa-i captiveze pe copii, sa ii atraga in diverse activitati, sa dezvolte activitati in grup care sa duca la afinitati intre copii, apoi cum poti tu, de acasa , sa rezolvi problma? Cumva mi se pare ca ea arunca pisica in ograda ta si se absolva de toate problemele. Bianca mea, in primul an ,a avut vreo 2 saptamani la inceput in care plangea cand o duceam , dar nu mai mult decat 10 minute (eu ascultam pe sub geamuri), apoi doamna reusea fara probleme sa o atraga in activitate si sa-i distraga atentia de la plecarea mea. Noi avem insa o educatoare deosebita cu adevarat, care nu ridica tonul niciodata la ei, dar reusese sa se impuna cu blandete si explicatii, toti o iubesc neconditionat.
Ma gandesc ca nu ar trebui sa-l certati acasa ca urmare a ce va spune educatoarea, mai degraba, cum spunea si cineva mai sus, sa-l provocati la o discutie relaxata si care sa nu sune ca un interogatoriu, despre ce se intampla acolo, cu cine si cum se joaca, ce le spune doamna, etc.Fata mea la inceput nu spunea nimic-nimic de la gradi, abia pe seara daca aduceam discutia pe ocolite, imi spunea si poezii de acolo si "mici barfe". In timp s-a schimbat si imi face capul calendar!
Adina, totusi , in grupa , educatoarea reprezinta "autoritatea" ca sa zic asa, deci ea, fiind pregatita in acest sens trebuie sa-i faca si pe copiii noi sa se adapteze , sa le arate regulile de comportament, etc.

Roxana

POZE CU PITICII

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Roxana, sunt de acord, insa fara cooperarea parintilor mi se pare munca in zadar. Educatia se face din ambele parti. Nu a spus nimeni sa iei copilul de motz, ci sa ajuti la rezolvarea problemei.

Ori am prins noi niste oameni super acolo la gradinita, ori e fii-mea exact cum zic si ei: un copil deosebit de cuminte, ori...

Noi n-am avut nici o problema cu integrarea. N-a plans nici macar un minut. S-a dus cu placere la gradi din prima zi.

Fata de faptele unui copil trebuie sa reactionezi, pozitiv sau negativ, altfel nu are de unde sa stie daca ceea ce face face bine sau nu.


Adina + Olivia Q1.04

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns roserb spune:

Adina, acasa putem sa le explicam cu calm si liniste cam care sunt regulile la gradinita, si norme generale de comportament, insa e absolut necesar ca educatoarea sa ne faca cunoscut si sa le explice si lor cam ce se asteapta de la ei , ca sa actionam unitar.
Totusi, acolo , daca educatoarea vede ca un copilas este mai retras, sau, din contra, mai zburdalnic, trebuie sa aiba ceva mertode ca sa se faca inteleasa si sa-l faca si pe el sa se integreze, ca degeaba ii spun eu acasa: "nu mai sta izolat" daca de exemplu ceilalti copii au un grup al lor (care am observat ca poate fi destul de exclusivist la un moment dat)si el simte ca nu e primit cu caldura (e doar un exemplu)- ei, aici trebuie sa intervina educatoare un pic si sa-l faca sa se simta bine alaturi de ceilalti, nu?

Roxana

POZE CU PITICII

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Sigur ca da, Roxana. Inseamna ca vorbim amandoua de exact acelasi lucru.
M-as fi mirat sa consideri ca este absolut problema educatoarei cum sa se ocupe de copil...
Mie mi s-a parut educatoarea Danei bine intentionata prin intrebarile pe care le-a pus: daca stie copilul cum sa se joace, ce face acasa, cum se comporta de obicei - tocmai ca sa-si poata forma si ea o reactie potrivita.
Sau cel putin asa am inteles eu din postare.
Ca "ad momentum" probabil ca reactioneaza asa cum ar reactiona toti, indiferent de studii, varsta si abilitati: ii arata copilului cumva ca ceea ce face nu este de laudat.
Dar pentru ca trebuie de actionat mai specific si nu asa general, cere ajutorul parintilor.

Asa ca foarte bine daca Dana ii comunica educatoarei cum este Radu de fapt. Este o informatie foarte importanta. Si Dana stie exact care sunt mijloacele la care Radu reactioneaza. De asta e bine ca legatura intre persoanele ce se ocupa de un copil sa fie stransa. Afli si oferi informatii necesare celuilalt in procesul educational.

Adina + Olivia Q1.04

Mergi la inceput