Mamici de septembrie - octombrie 2007 (84)

Roxali spune:

Dantje bine ai venit ...in privinta greutati in minus in sarcina cred ca Sabina ar putea sa-ti raspunda.

Nana santem in week end.

Ali35si Enrico 7ani
poze

alehiam spune:

Si eu ma prezint la schimbul de noapte... Bubul meu imi ocupa toata ziua si asa ca doar sa va citesc mai am timp.
Nana imi pare rau ca bubul tau sta asa mult in cutiuta. Cat de mult te inteleg, doar si al meu a depasit cu 3 zile termenul. Oare i se trage de la faptul ca ma gandeam sa-i pun al doilea nume Andrei . Poate ca totusi azi vine si Andreiutul tau.
adimercedes sa stii ca eu am avut streptococ b si am nascut natural. Mie mi-au facut antibiotic in timpul travaliului si vreo 2 zile dupa, iar lui Robert i-au luat sange si i-au facut vreo 2 analize (proteina C reactiva si inca ceva) care din fericire au iesit negative si asa ca nu i-au facut nici un tratament.

Am vazut poze de bebei si bebeline superfrumosi.
Noi cu ce ne laudam: bebe e un mare fomist, nu se intelege nimeni cu el daca nu primeste papa cand i se face foame. Miercuri si joi nu se mai satura saracu de papat... cred ca avusese un puseu de crestere, asa ca ajunsesem cu sanii fleasca, iar ieri curgeau prea tare pentru el si se enerva . S-a invatat sa doarma pe burtica noastra cand il supara cate ceva. Nu-i place sa fie patutul rece, asa ca am inaugurat incalzirea cu o sticla cu apa calda inainte sa-l punem in pat . Inca nu avem nici un program ziua, iar noaptea se trezeste la 1-2 si apoi la 5-6. In principiu, stam binisor. Sotiorul meu mai sta si saptamana viitoare cu noi, ca si-a luat concediu paternal (5 zile + 10 zile ca a avut atestat de curs de puericultura). Cred ca nu rezistam daca nu statea si tati cu noi.
Gata, merg si eu la nani ca trebuie sa ma odihnesc pentru cand se trezeste micutul iar.
Va pup si sa stiti ca va urmaresc din umbra

---

Mad, mamica de www.flickr.com/photos/9465085@N07/?saved=1" target="_blank"> Robert Stefan (09.09.2007)

Mada28 spune:

Fetelor am si eu doua intrebari:
- care e procedeul pentru nasterea naturala indusa si daca voi ati facut, cum a decurs?
- pentru fetele care au nascut la Elias , in ziua in care ati nascut cine a stat cu voi, ce regim de vizite se practica in spital?
Eu am dpn pe 25 sept si daca nu apare bebe pana atunci merg sa-mi induca nasterea.
Va pup si multumesc

39+ Luca Mihai

Roxali spune:

Am primit si eu si m-am gandit ca v-ar face placere si voua sa cititi aceasta:

Atentie, sunt pe punctul de a ma naste!

Nici unul din noi, din pacate, nu e in masura sa-si aduca aminte de propria nastere, dar putem sa incercam sa ne imaginam ceea ce am trait in acel moment. Acest parcurs ne permite sa intelegem in profunzime nasterea propriilor nostri fii si in acelasi timp sa incercam sa retraim propria noastra nastere.

Stim ca a sta in burtica mamei scufundati in lichidul amniotic ne da posibilitatea de a nu simti forta gravitatiei si deci, de a sta comozi chiar si cu capul in jos. Lichidul care ne inconjoara reuseste sa reduca stimulii luminosi si sa-i atenueze pe cei sonori, putem sa simtim bine zgomotele produse de intestinele mamei si mai putin bine sunetul bataiilor inimii si a respiratiei sale. In realitate nu suntem niciodata in liniste si nu suntem niciodata cu adevarat imobili. Chiar si cand mama doarme, miscarea ritmica a respiratiei sale (prin intermediul diafragmei) reuseste sa ne legene. Peretii uterului ne ating si ne mangaie in continuu in special in ultimile saptamani ale sarcinii cand spatiul devine cu adevarat mic (in momentul in care mama umbla masajul uterului este o adevarata placere).

Cand e ora de a ma naste creierul nostru incepe sa stabileasca o stransa legatura cu cel al mamei, ne trimitem reciproc diferite mesaje sub forma hormonilor pentru a ne pune de acord asupra modului de a o face.

Placenta se activeaza pentru a organiza evenimentul si uterul incepe sa lucreze pentru a ne pregati calea de iesire. Contractiile au tocmai aceasta functie preparatorie precisa si asta provoaca o reducere a fluxului sanguin si a oxigenului. Dar sa nu va fie frica, deoarece noi, nou-nascutii in mod fericit suntem cu totii pregatiti, chiar natura cunoscund bine dificultatea nasterii ne-a dat un sange special pentru a suporta carentele de oxigen. Avem intr-adevar hematocritul asemanator unor atleti de mare performanta (noi eritropoietina nu o cumparam de la magazin, ne-o procuram singuri!). De fapt suntem deja obisnuiti a sta cu putin oxigen, mama nu reuseste sa respire pentru amandoi si uite asa ne-am obisnuit sa traim ca si alpinistii a 7000-8000 metri altitudine.

Rezistenta noastra la aceasta carenta de oxigen ne va fi foarte pretioasa imediat dupa la nastere pentru a rezista cateva minute daca aerul nu ajunge imediat in plamani si in sange. Pentru aceasta suntem mult mai rezistenti decat adultii si putem sa suportam chiar si cateva minute hipoxia, fara a risca daune creierului.

Pentru a reusi sa trecem fara daune prin canalul vaginal, pentru inca o data, natura ne-a inzestrat cu multe capacitati speciale, oasele craniunului nostru nu sunt unite intre ele, iar aceasta le da calitatea de a fi elastice (daca e necesar putem sa reducem circumferinta craniunului pana la 2 cm). Chiar si celelalte oase si articulatii ale corpului nostru sunt foarte elastice si rezistente la tractiune.

Si cand ne gandim ca adultii ne considera slabi si delicati, in realitate ar fi chiar ei cei care nu ar suporta fara daune trauma nasterii.

Cand in sfarsit reusim sa iesim cu capul sau cu spatele stim ca efortul nostru e aproape terminat. Dar, imediat dupa, ne dam seama ca ceea ce am trait pana in acel moment a fost complet miscator si ca noile senzatii sunt atat de diverse incat ni se pare ca suntem pe punctul de a muri. Simtim imediat ca, cadem datorita unei forte ce ne atrage in jos, dupa care suntem loviti de lumini violente si zgomote, fara filtru procurat de lichidul amniotic ne fac rau, chiar daca in camera e cald simtim frigul pentru ca suntem uzi (se aseamana un pic iesirii de sub un dus foarte cald). Nu cadem pentru ca maini sigure ne sustin, dar sa fi atins si manevrat in acel mod e inspaimantator, unde a disparut acel masaj dulce al uterului?

Tot acest proces are in schimb o certa utilitate: creierul nostru inregistrand toate aceste senzatii intelege ca s-a schimbat totul intr-un ritm alert si incepe sa trimita instructiuni precise organelor pe care le controleaza. Atentioneaza cutia toracica si plamanii incep sa faca intrare aerului, dar inca alveolele fac un efort pentru a se deschide deoarece trebuie sa invinga rezistenta elastica initiala. (acelasi efort care se face in momentul in care trebuie sa umfli pentru prima oara un balon, dupa primul efort e mult mai usor sa umfli acel balon) Pentru a face aceasta, a respira eficient suntem obisnuiti sa plangem, iar aceasta mareste capacitatea noastra de a respira, dupa care avem multe motive pentru a ne lamenta!

In acelasi timp sangele cordonului nostru ombilical care inainte se ducea la placenta acum se intoarce la inima noastra si e disponibil plamanilor. In uter plamanii nostri nu trebuiau sa functioneze si era inutil ca sa primeasca sange, acum, continand aer au nevoie de sange pentru a transporta oxigenul organismului. In cateva secunde deci, inima noastra trebuie sa-si schimbe circulatia, dar natura stia aceasta si a prevazut pentru inca o data totul. In timp ce in uter sangele venos si arterial puteau sa se amestece, acum in cateva minute s-a realizat separarea inimii in ventricolul drept si ventricolul stang. Asa s-a format circulatia pulmonara si cea sistemica ce ne va insoti pentru tot restul vietii noastre.

Aproape fara sa ne dam seama ne gasim in situatia de a respira singuri si de a sti sa oxigenam automat organele noastre interne, si nimeni nu ne-a invatat!

Imediat dupa nastere, la 2-3 minute daca cineva ne usuca si ne imbratiseaza reusim sa ne relaxam si sa incetam sa ne lamentam, atunci putem sa deschidem ochii si sa privim linistiti in jurul nostru satisfacuti. In putine minute, cu toate ca, totul in jurul nostru s-a schimbat, organismul nostru a modificat toate functiile sale si ne simtim bine, adaptati situatiei noi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat: probabil acesta este miracolul nasterii, miracol pe care probabil nici un om de stiinta nu va fi capabil sa-l explice vreodata.

Acum ca suntem linistiti in bratele mamei (cat e de frumoasa vazuta si de afara!) expresia fetei noastre e relaxata si pare sa exprime toata increderea noastra in viitor.

Intelegem ca se prepara doi saculeti apetisanti cu lapte si ne impingem fetisoara tot mai in sus in cautarea fetei mamei noastre obosite, dar aproape mult mai fericite decat a noastra. Daca suntem atenti si daca in jurul nostru nu e prea mare confuzie ne dam seama ca e prezenta si o alta persoana la fel de emotionata, pana azi am percepit-o de departe, dar nu am cunoscut-o bine. Trebuie acum sa-i atingem pielea si sa-i simtim mirosul, speram ca cineva sa ne poarte in bratele sale. Nimeni nu ne-a zis niciodata ca acela este tatal nostru, dar fiecare din noi la nastere are deja zece miliarde de celule in creierul sau si inauntrul fiecareia dintre aceste celule sunt prezenti 46 de cromozomi, jumatate din acestia erau ai sai…

Alessandro Volta, medic pediatru Italia


( nota traducatorului: practic ventricolele existau si inainte de nastere, doar ca erau comunicante, acum aceasta comunicare s-a intrerupt )







Ali35si Enrico 7ani
poze

Taby spune:

Fetelor am nascut si eu,pe data de 17 septembrie;la 41 de saptamini natural pe baby meu Nathan de 3,900Kg un scum pe copil....suntem bine,si incercam sa ne obisnuim unul cu celalalt....multi Va rog sa ma treceti si pe mine in listuta ....ca am scapat de burtica..:)




felicitari si refacere rapida pt toate mamicile care au nascut pina acum!


avem 4 zile de viata

Joahnna spune:

quote:

---

Originally posted by carpatina

cat trebuie sa "dureze" o contractie ca sa zici ca e contractie?

37+ cu Ioana

---

Ce faci carpatina? E intoarsa Ioana.. fixata pe pozitie ? La curs mi s-a spus ca dureaza 45 de sec o contractie...cat ai respira de 6 ori (la inspiratie umpli burtica de aer) cica e si metoda de relax..ai ce face pe parcursul contractiei.... numeri :)))
37+

Joahnna spune:

Taby felicitari pentru Nathan sa fiti sanatosi ... bebe mic sa fie papacios si sa va aduca numai bucurii!
37+

Yaia spune:

quote:

---

Originally posted by danielle02

sotului de Yaia !!!

---

Multumim mult!


Irina 37+

Yaia spune:

quote:

---

Originally posted by carpatina

Yaiaaaaa.... ce mai faci? Cum a fost la spital? Ati venit acasa sau a trebuit sa ramaneti acolo? Nu de alta, dar daca procedura de intoarcere s-a preschimbat in travaliu.. sa ne mobilizam sa-ti terminam bucatele... ca prea te-ai straduit sa le faci.. nuuu???

---

Carpatino, sa stii ca bucate mai avem, ca am facut prea multe. :)) Deci va astept pe la mine.
La spital a fost bine, bebe e ok, tot in pelviana si nu au mai incercat sa-l intoarca. Daca o sa vrea el...si o sa poata, ar fi minunat. Daca nu, pelvisul meu e suficient de mare dupa cum arata radiografiile si bebe nu e super mare (3 kg ieri), asa incat, dupa consultatii cu al doilea medic, parerea e aceeasi: incercat nastere vaginala, iar la cel mai mic semn de distres, taiat burtica. Tipele astea de la spital par ca stiu ce vorbesc, ele au zis ca rareori sunt probleme la nasterile pelviene aici, probleme care apar uneori si la nasterile normale.
Scuze ca ieri nu am mai intrat dupa ce ne-am intors de la spital, dar trebuiau pregatite toate ca soseau musafirii.

Irina 37+

miaunici spune:

Pupici burticutelor si noilor mamici,
sa stiti ca noi nu v-am uitat dar ne-au coplesit problemele si micile necazuri. Niste complicatii cu un saculet de puroi la mine, care a trebuit incizat pe viu, in fine a trecut, bebe nu a fost in pericol in acest rastimp asa ca nu am de ce sa ma plang. Tati ai are niste necazuri cu o afurisita de pietricica la rinichi pe care nu reuseste sa o elimine si care-i da dureri destul de mari in ciuda tratamentului luat. Speram sa nu-l apuce si pe el "nasterea" odata cu mine.
Am apucat sa va citesc pe diagonala, dar uite ca la partea cu scrisul stau mai prost.
Sunt un pic necajita, se pare ca trebuie sa facem cezariana, bebe este mare si bazinul meu este stramt, asa ca dragul meu de doctor a fost ferm in decizia lui. Luni mergem la control si este foarte posibil sa fie cezariana programata pentru saptamana viitoare. Noi suntem acum in saptamana 38, deci saptamana viitoare am fi in 39. Tomasa se pare ca o sa ne luam de manuta, avem cam aceleasi perspective (cezariana) si cam acelasi numar de saptamani.

Felicit si eu toate mamicutele care s-au adunat la noi la odisee si tin pumnii stransi pentru nasteri usoare (ca a Annisiei daca se poate) pentru restul.

Nana, mult curaj am impresia ca tu urmezi.

Roxana si Annisia ma bucur ca ati scapat de probleme si lucrurile incep sa se linisteasca pentru voi.

Avem niste bebei super draguti la odiseea noastra, sper sa nu strice al meu peisajul (puiul mamei, abia astept sa-l tin in brate).

Alinus ma bucur ca ai reusit sa ajungi la 37 de saptamani. Gata acum poti spune ca ai scapat de griji, totul o sa fie bine .

Noi in week endul asta trebuie sa facem o gramada de treaba, inclusiv bagajul de spital. Nu cred ca mai este cineva in situatia mea, cu perspectiva ca saptamana viitoare naste si cu bagajul nefacut. In fine, asta sa ne fie toata problema.

toate gravidutele si mamicutele,
Iulia (sapt 38+) si bebe Andrei