Dupa cat timp o sa scap de gol in stomac la volan?
Raspunsuri - Pagina 2
Kya spune:
quote:
Originally posted by simali
Niciodata. Eu nu am scapat nicioadata de teama la volan. Conduc ZILNIC de la 18 ani si de fiecare data cand ma urc in masina ma rog la Dumneazeu sa fie totul bine. Si nu-mi pare rau ca simt asa. Cred ca faptul ca sunt tot timpul constienta de pericolul in care ma aflu, de faptul ca masina mea poate ucide sau ma poate ucide, ma face un sofer prudent si vigilent.
Masina nu este o jucarie. Este ceva serios si ca sofer trebuie sa te comporti matur si responsabil.
Am vazut multe in cei 18 ani de soferie. Nu voi uita niciodata un om mort pe trecerea de pietoni si o domnisorica socata langa BMW-ul sau... Sandalele cu toc cui si unghiile lungi nu i-au fost un aliat atunci cand a trebuit sa franeze brusc la trecerea de pietoni...
Trebuie sa-ti fie frica. Pentru ca asta inseamna ca intelegi reponsabilitatea pe care o ai atunci cand te urci la volan.
alice
Alice
Masina intr-adevar nu este o jucarie si poate ar fi bine ca frica sa ne faca un pic mai responsabili!
A inceput o mare dragoste
Kya
---------------------------
God didn't bring me this far, to leave me here!
un-roman spune:
Simali ... excelent post !!!
am sa supar pe unii de aici dar tot afirm :
Oamenii nu sunt la fel !!! chiar de la nastere sunt diferiti !!! parintii lor le-au daruit din genele proprii si evident unii sunt norocosi sa descopere ca le-a mai dat si Dzeu cate ceva ...
deci ... nu putem fi toti soferi !!! asa cum nu putem fi toti aviatori, doctori, ingineri, boxeri, sahisti, someri, profesori, fotbalisti ...
daca ar gandi toti "soferii" si "mai putin soferii" ca Simali toate ar fi minunate ...
goldi spune:
Eu, recunosc, nu-mi place si nici nu mi-a placut vreodata sa sofez si de-aia a durat un an pana sa scap de frica de a conduce si de bataturile din palme de la cat de tare strangeam volanul.
Ce mai mult m-a ajutat sfatul unei prietene: draga, mergi incet, fii atenta si faci si tu ce face cel din fata ta!
ralucutza77 spune:
Buna, nu prea am mai dat pe aici din lipsa de timp. Au trecut 2 saptamani si o zi (le socotesc doar pe cele lucratoare) de cand merg cu masina zilnic sa iau fata de la gradinita. De golul in stomac nu am scapat, cand se apropie ora de plecat cu masina, incep sa ma ia tot felul de senzatii care mai de care mai ciudate. Dupa ce incep sa merg e ok. Ma rog, ma mai ia cu tremurici cand am de trecut o intersectie mai aglomerata, dar partea buna e ca pana acum m-am descurcat, nu am avut nici un incident. Da, legat de ce spunea un-roman sunt perfect de acord. Nici eu nu consider ca as avea calitati de sofer, dar la mine mersul cu masina e din necesitate, nu de moft. Merg doar cand e musai, ca nici nu pot sa spun ca imi place prea tare "sportul" asta.
Fiecare zi are doza ei de amaraciune. Nu iti amari si mai tare ziua de azi, gandindu-te si la amaraciunea zilei de maine.
tora97 spune:
eu conduc zilnic de 5 luni, recunosc si acum ma urc la volan cu o stringere de suflet. Pina acum am avut un acc usor, i am sters bara altuia, am evitat altele, am inghesuit un pomisor.Nu mi e teama decit sa nu lovesc vreun om. Altfel, totul se poate repara.
Im vad greselile si discut cu mine cind sint la volan, ceva de genul "redu viteza la curba ca poate i vreo masina ori vreun om dupa colt"... "e trecere.. atentia la pietoni" sau "nu porni cu viteza la stop, daca i vreun intirziat in intersectie?"
Apoi, ignor claxoanele celor grabiti si eu nu ma grabesc, chiar imi spun "nu te grabi, ca tot acolo ajungi", le ignor atit de bine incit am mers bine merci cu portbagajul ridicat (am un tico) de la fosta opereta pina la Sf Mina...
Consider ca i normal sa ti fie teama, desi este un sentiment al naibii de neplacut. Sotul meu spune ca primul an este greu... oricum ii dau cu sar na ca mi a luat masina inainte de a mi lua eu permisul si ca m a bagat in trafic. Altfel nu stiu cind mi as fi luat inima n dinti sa pornesc la drum. A da, si ca nu m a certat cind am avut accidentul (toata lumea, inclusiv politistul, ma intreba "si sotul v a certat rau?") a contat f mult pt psihicul meu...
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
teocezi spune:
Wow...wow...wow
De luni incep munca fratilor si va trebui sa conduc singura matizul din Berceni in Baneasa. Am permis de 9 ani dar nu am prea condus. Din iunie mi-a luat sotul masina si am condus cat n-am condus in restul, dar mai mult inafara. Simt de pe acum un gol in stomac cand ma gandesc la traficul din Bucuresti, mai ales la intoarcere, ca la ducere, plecand la 6.30 de acasa, sper sa nu fie traficul mare.
Ce ma fac fetelor?? sfaturi...sfaturi ...sfaturi...
Dahriana spune:
Eu conduc de 3 luni,dar stiu sa conduc de 1 an.
Dar pana am dat examenul am mai asteptat.
De 3 luni conduc aproape zilnic,de cand mi-am cumparat si masina.
La inceput a fost groaznicccccc !
Imi plac masinile mari,adica lungi ..
Cu toate ca,eu am condus cu instructorul o masina micuta.
Ei bine,cand am cumparat`o si m`am vazut in ea,imi venea sa ma dau cu capul de parbriz.
Lunga,lata,argintie.Si cea mai mica zgarietura se vede si eu plang de ciuda cand o zgarii.
O singura data am frecat`o de un zid si a ramas urat.De accidente m`a ferit D`zeu.
Primele 2 luni mergeau numai cu 60/h.Zici ca eram cu trabantul.Muream de frica.N-am condus singura in masina nici ziua nici seara vreo 2 luni.
Si prima data cand am mers singura,am avut asa emotii ca am frecat`o de primul zid !!!
Acum conduc si singura,dar pe distante mari prefer sa fiu cu cineva.
Am zis ca-mi cumpar un caine si il iau cu mine.Vreau decat sa stiu ca sufla ceva langa mine,ca nu-s singura.
Acum nu imi mai este frica,conduc si cu viteza si cand ma uit la ceas deja imi zic : Potoleste-te,doar nu vrei sa mori !
Si asa revin la stari mai normale.
Cristina_A spune:
quote:
Originally posted by simali
Masina nu este o jucarie. Este ceva serios si ca sofer trebuie sa te comporti matur si responsabil.
Abia implinisem 18 ani si incepusem scoala de soferi ca sa fiu "in trend" cu colegii de liceu si cu gasca de amice si amici de aceeasi varsta cu mine. Cu instructorul in masina, si acceleram ca nebuna si "ocoleam" pietonii pe trecere si faceam manevre si ma spargeam in figuri de nu mai stia omul ala cum sa ma potoleasca...La examen, examinatorul mi-a spus ca n-are curaj sa-mi dea carnetul. Cand am dat a doua oara examen, mi-a spus acelasi lucru. A treia oara la fel...
Si eu eram ofticata si plina de ciuda si spuneam "Ia uite mai, la toti le dau astia carnet, numa' mie nu ?!"
Mie groaaaaaza cand imi amintesc. Atunci eram plina de draci ca nu primeam carnetul, acum ii multumesc lui Dumnezeu ca nu mi l-au dat. Nu mi-am pierdut inca speranta ca voi conduce intr-o buna zi o masina personala, dar nici acum, la 20 de ani si jumatate nu ma simt inca pregatita sa incep iar scoala de soferi si sa ma urc iar la volan.
***********************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
Fotografii
************************
daniela_b spune:
Si eu cred ca putina teama, atit cit sa te tina alerta, prudenta, e sanatos sa ai. Din fericirea, teama aceea mare, insotita de "golul din stomac" dispare dupa ce exersezi cit mai mult condusul si ceea ce azi faci mecanic, concentrindu-te din rasputeri, va deveni firesc, un reflex.
Deci "cheia succesului" sta in exercitiu si in stapinirea de sine (iar cind vine vorba de sofat, putem spune ca stapinirea de sine inseamna si stapinirea masinii, tu si masina trebuie sa deveniti un tot unitar).
Trebuie sa intelegi ca masina este cea care se supune comenzilor tale si nu actioneaza de capul ei in trafic.
Nu da atentie celor ce te claxoneaza si nu intra in panica daca ti se opreste motorul la semafor. Tuturor li s-a intimplat asta la un moment dat, toti au trecut prin asta. E absolut normal sa gresesti, la inceput.
Curaj!
www.helpsonia.com
ileanna spune:
Dupa vreo ... 7 - 8 luni.
Mie imi vine greu sa cred ca iti poate trece teama dupa 2 saptamani. De ce? Pentru ca teama este indusa printre altele de lipsa de dexteritate pe care o ai la inceput. Si nu am vazut incepatori care sa aiba dexteritate si reflexe (poate doar potential). In orice lucru pe care il faci pt prima oara, iti este teama sa nu gresesti. Iar aici vb de un lucru care se poate solda cu daune pecuniare sau mai rau.
Acum sunt ... lejera, nu credeam sa ajung la clipa asta. Inca savurez (conduc de 2 ani zilnic prin aglomeratie, intersectii care se blocheaza, stradutze de pe care este infernal sa faci stanga 
).
Dar dupa 5 - 6 luni inca aveam dimineti in care ma uitam ingrozita pe geam si ziceam: neee ... azi ma duc cu taxiul.
Never say NEVER.
http://bd.lilypie.com/STIcp2.png