Solutii, va rog !

Sunt mamica de baietei asa cum bine stiti. Din pacate, am inceput sa am probleme cu cel mare ( vorba vine, mare, ca are doar 2 ani si 11 luni . De felul meu sunt o persoana foarte calda, mai ales cu copilasii mei, toata ziua ii pup, ii imbratisez, ii mangai, le spun ca ii iubesc... Asta sunt eu si nu ma pot schimba....Rares doarme cu mine de cand avea 5 luni. A avut momente cand era tare lipicios, cam pe la 1 an si jumatate dar acuma nu prea mai sta la imbratisari si pupaturi, e mai independent. Cu toate astea nu vrea sa doarma fara mine, daca il pune taica-sau sa doarma singur in pat si el doarme in patul alaturat, suspina intruna "mami, hai si tu sa dormim". Si de cele mai multe ori eu cedez - inima de mama...Acum cateva zile am inceput sa mergem la gradi, e un calvar pentru el. Am mai vazut copilasi plangand dar ce face al meu nu face nimeni. Urla efectiv fara incetare cat timp sta acolo ( si e la program prelungit ). E deja ragusit de atata plans. Cam dupa 2 zile de gradi s-a trezit intr-o noapte si a inceput sa urle ca nu vrea la gradi, tremura tot si striga intruna "unde-i mami ? dar eu o vreau pe mami ! unde s-a dus ? Mi-e dor de mami". Cand l-am vazut in ce hal era am plans in hohote langa el, imi curg lacrimile si acum numai cand imi aduc aminte... Pur si simplu degeaba ii ziceam ca "aici sunt, mami, langa tine". Ca si cum nu realiza ca de fapt visase, ii repetam incontinuu ca sunt cu el si el continua sa ma intrebe "unde-i mami? mi-e dor de mami?". A si fugit catre usa sa plece sa ma caute... Groaznic...Ce sa fac ? Mi-e frica sa nu se imbolnaveasca de nervi... Taica-sau ma acuza ca e prea mamos, ca azi dimineata de ex. dupa urlaturile de rigoare a inceput sa traga toate doamnele care-si aduceau copiii la gradi sa-l ia de acolo ( el se uita de pe geam ).Zice ca nu-mi dau seama ce-i fac copilului... De ce trage numai de femei, nu si de vreun tatic de pe acolo ? Sunt constienta ca am si eu o parte de vina dar cum as putea indrepta situatia ? V-ati confruntat, mamicile de baieti cu asa ceva ? Si cum ati rezolvat problema ? Nu-mi doresc sa stea copilul acasa cu mine, vreau sa socializeze, sa fie cu copiii de varsta lui. El tot timpul imi zice dupa ce vine de la gradi "nu ma mai duc la gradi. stau acasa cu mami". Ce fac ??? Sfatuiti-ma, va rog !

Mamica de nazdravan Rares si Mihnea

[url=http://www.flickr.com/photos/Giulia_20[/url]

Good things last forever.

Ana68 spune:

Iuliana,imi pare rau de problema pe care o ai cu Rares...si nu stiu cum te-as putea sfatui,eu nu am trecut prin asa ceva...la noi a fost clasic,o luna de plangaceala si pe urma uita sa ma si pupe la plecare si vorbesc si de Alex si de Luana...
Din ce am mai auzit si vazut la alte mamici in situatii asemanatoare cu a ta...solutia a fost intreruperea gradinitei pentru o perioada mai scurta sau mai lunga de timp.O colega de a mea,care are fetita mult mai mare ca Rares,adica la 4 anisori,a patit ca tine si au tot schimbat gradinitele,alternand cu statul acasa si intr-un final au gasit o gradinita unde fetita s-a acomodat foarte repede si nu a mai facut crize de plans....si este tot cu orar prelungit.
iti doresc sa reusisti sa gasesti solutia optima atat pentru tine si sotul tau,dar mai ales pentru Rares.

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

Theodora spune:

Te inteleg ca ai remuscari si ti-e greu sa il lasi acolo in urlete...dar te asigur ca asa va face si la anu' si nu se va schimba nimic...Tind sa fiu de acord cu sotul tau,dar sa iti partea in acelas timp...stiu ce simti si ce bine e sa il ai langa tine in pat,sa ii simti respiratia,caldura...dar eu oricat de mult mi-am dorit-o,nu am facut-o niciodata...chiar si cand erau bolnavi,erau la ei in pat...Trebuie intr-un fel sa se dezlipeasca de tine...oricat de greu ii este si iti este,trebuie gasita o cale de mijloc,asta pt binele lui!
Sa ma ierti,ca nici nu ma cunosti si poate par mai dura...dar e datoria noastra de parinti sa ii calauzim pe un drum drept si sa ne mai si calcam pe inima cateodata,chiar daca ccc copilul pare ca sufera...
Sigur se va obisnui...are doar nevoie de mai mult timp si trebuie doar sa ii gasiti "butonul"!
Mult succes si sa ma ierti daca te-am ofensat cu ceva! Nu e in intentia mea sa o fac!

akella spune:

Of, tare-i greu cu santajul sentimental! Am vazut si eu filmul asta... Am stat 3 ani cu Daria acasa, eram nedespartite, doar ca nu dormeam impreuna. Apoi am dus-o la gradi: nu a fost chip s-o las pana la 16:30, pentru ca nu putea inchide nimeni un ochi - urla non-stop din momentul in care intram cu ea acolo si pana ma intorceam s-o iau. Aproape saptamanal facea rosu in gat... A fost crunt. I-au trebuit cateva luni de zile sa se obisnuiasca virgula cu ideea ca eu trebuie sa merg la serviciul de oameni mari, iar ea la serviciul de copii mici...

akella spune:

Stai ca am uitat sa scriu ce era mai important: nu ceda santajului piticesc. Fie ca incerci sa-i gasesti o alta gradi unde sa se acomodeze mai repede si mai bine - cum sugera cineva mai sus, fie ca-l convingi ca face o treaba importanta, de oameni mari, ducandu-se la serviciul de copii... Fiecare mama stie mai bine ce "butoane" sa apese la propriul copil.

CristinaT spune:

quote:

---

Initial creeata de pisimuky
Taica-sau ma acuza ca e prea mamos, ca azi dimineata de ex. dupa urlaturile de rigoare a inceput sa traga toate doamnele care-si aduceau copiii la gradi sa-l ia de acolo ( el se uita de pe geam ).Zice ca nu-mi dau seama ce-i fac copilului... De ce trage numai de femei, nu si de vreun tatic de pe acolo ? Sunt constienta ca am si eu o parte de vina dar cum as putea indrepta situatia ?Mamica de nazdravan Rares si Mihnea

[url=http://www.flickr.com/photos/Giulia_20[/url]

Good things last forever.

---

Nu cred ca ai vreo vina, ce vina sa ai ca ai facut copilul sa se simta iubit ? nu cred ca are dreptate sotul tau, ce-i faci copilului. Sunt firi diferite copii, nu ii faci nimic. Fa o pauza cu gradi si incearca din nou. Sau incearca sa ii maresti treptat perioada in care sta la gradi: de la un sfert de ora... la cateva ore. Normal ca vrei sa stea in societate, dar poate nu este pregatit copilul. Poate este gelos ca tu ramai acasa cu cel mic. Sa-ti traisca baietii si nu te consuma.
Daca ai posibilitatea mai tine-l acasa un an, e atat de mic. parerea mea.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 7 ani si ...

roxy spune:

buna, este foarte adevarata faza cu gasitul unei gradinite unde sa mearga cu lacere copilul.Noi acum am intrat in clasa intai si trebuie sa mergem doar la o scoala anume, dar la gradinita puteti merge impreuna cu copilul la mai multe gradinite pentru a testa reactia lui.Noi asa am patit, am mers pe rand la mai multe gradinite si au fost unde nu vroia nici sa traca de usa, iar aici unde a mers pana anul acesta, a intrat din prima, s-a dus la educatoare, a luat-o de mana si i-a zis sa vina sa se joace cu el.I-a placut de educatoare si de cum ii vorbea.Chiar mi-a zis ca el nu merge la alta gradiita.Acum aveam noi emotii ca aceea gradinita nu mai avea locuri libere, dar un copil din grupa s-a retras , parintii s-au mutatsi au schimbat gradinita si asa a mers al meu baiat acolo unde a vrut, fara nici o zi de plans.E bine daca ai putea sa mai mergi la o gradinita cu el, sa vezi cum reactioneaza.Si inca ceva ,vezi daca ii place de o educatoare,atunci ea il poate face sa accepte sa vina la gradi, chiar si pentru a fi cu ea,asta pana se acomodeaza. Mi-a spus mie mama ca eu stateam doar in brate la educatoare , atat, da cica eram la gradinita...

roxy mamica lui Alex (17 august 2007)si Cristi (05 iunie 2000)



http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=366&page=1

http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=roxy

mamica dulce spune:

pisimucky,MArc face 5 ani in decembrie si eu tot dorm cu el si asa am facut de la inceput,deci nu cred ca in asta e problema.Puiul meu e in al treilea an de gradinita,program intreg,de la 9 la 4.30 si nu are probleme.La inceput,cand avea 2 ani jumate si l-am dus la gradi a miorlait putin,a fost 6 luni doar pana la pranz,apoi intreg si nu a simtit diferenta. Chiar daca doarme cu mine si il albesc de pupat toata ziua..e destul de independent,se descurca singur si nu sta dupa coada mea.E intr-adevar foarte alintat si chiar impertinent, dar intelege sa stea fara mine,daca ii spun plec si ma intorc inapoi.
Aseara a fost prima data cand l-am culcat singur..ne-am jucat de-a doctorul,am citit o poveste si apoi i-am zis sa doarma ca ma duc sa fac curat. M-a strigat de cateva ori sa vin in pat i-am zis ca trebuie sa strang dupa el ,i-am lasat becul apins si a adormit(era si tarziu si obosit,altfel nu stiu cat ma toca la cap)
Incearca sa faci si tu asa,poate intr-o luna adoarme singur.Poveste,pupat,becul (veioza aprinsa,usa deschisa si mai intrebi daca e bine..pana adoarme.
Desi,repet,nu cred ca are de a face cu plansul de la gradinita.

Noi n-am avut problema voastra,dar din cate am tot citit pe forum poate e bine sa-l mai tii acasa cateva luni,poate pana in ianuarie,e inca mic,nici 3 ani nu are si MAJORITATEA copiilor plang la varsta asta...nevoia de socializare se dezvolta foarte tare pe la 3 ani abia,pana atunci vor la mama.
DAca-ti spune cineva ca e prea mamos copilul....lasa-i sa vorbeasca, bucura-te ca ai o relatie frumoasa cu baiatul,de criticat se gaseste intotdeauna,sa fiu sincera pe mine ma doare ca fi-meu nu sta dupa fusta mea si cand are crize de mamosenie ma topesc toata de bucurie.
Copilul creste,intr-o jumatate de an-un an o sa fie baiat mare si n-o sa mai planga....acum e la varsta sa fie mamos! Sigur ca e extenuant si ti se rupe inima sa-l vezi plangand dupa tine,dar ..trece si asta!!Mai tine-l acasa cu fratiorul lui cateva luni,mergeti la grupe de joaca,cheama tu copii acasa,lasa-l la prieteni (la inceput stai si tu,apoi dispari la bucatarie sau la piata) dar INTOTDEAUNA sa-i spui unde te duci si cand te intorci.Eu asa am procedat si a inteles copilul...de cand era mic ca al tau...ma duc in boxa la rufe sau ma duc la alimentara sa iau lapte..ce vrei sa-ti aduc? si tot asa.
Eu am vrut musai sa-l dau la gradi ca am avut (avem) probleme de vorbire si am zis sa-si dea drumul cu copiii,dar vad ca al tau vorbeste super bine pentru varsta lui...mai tine-l acasa si bucurati-va de perioada asta.Trece mai repede decat te astepti!
Anca

Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Anca
carnaval
Marc

mama lui Jonika spune:

Buna. Am si eu un copil cam de aceeasi varsta cu al tau, adica 2,6 ani. Merge la gradinita din iunie si nu am avut probleme de adaptare. Ce vreau eu sa spun este o intimplare de la gradi. Vin intr-o zi sa iau copilul de la gradi, si inca din parcarea din fata gradinitei aud niste plansete f. mari.Am intrat cu inima stransa in gradinita, nestiind la ce sa ma astept pt. ca cu cat ma apropiam cu atat plansetele parea racnete. Un copil adus de dimineata, care nu mancase nimic toata ziua, plangea de sarea camasa de pe el. De atata plans nu mai avea lacrimi ci scotea niste racnete asa, ceva de mi s-a ridicat parul maciuca. Toti copii se uitau speriati, educatoarele erau mai mult decat exasperate. Am incercat si eu sa il calmez, l-am mangaiat, am incercat sa stau de vorba cu el.. dar nu era chip de linistire. Era asa o disperare in copilul ala de m-am infiorat toata. Daca vorbesti de plansete toata ziua, de neadaptare la program, parerea mea este ca nu se va obisnui, ci se va resemna.
Nu mi se pare normal, nici pt. copil nici pt. educatori.... era inumana suferinta asta. Toata ziua am fost impresionata de intamplarea asta..copilul suferea atat de tare....
Daca voi credeti ca asta e o solutie, sa il lasi sa se obisnuiasca la gradinita, in aceste conditii.. eu ma declar total depasita.

mpopescu

Cristina_C spune:

Contrar opiniei generale sa nu cedezi in fata copilului, sa-l lasi plangand, etc, eu am procedat altfel si nu mi-a parut rau.
Spunea Theodora ca e sigura ca la anul va face la fel, ei, bine, nu neaparat, o zic din proprie experienta. Si eu am fost in aceeasi situatie cu al meu, nici in ruptul capului nu vroia sa se desprinda de mine la 3 ani, iar la gradinita si acasa se comporta exact ca si al tau - urlete, cosmaruri, chiar inapetenta, parca nu mai era el, asa se schimbase.... M-am gandit bine si am luat o pauza de 4 luni (din iarna pana-n primavara - am putut sa stau acasa cu el) dupa care a stat la aceeasi gradinita de bunavoie si nesilit de nimeni. Pur si simplu a acceptat ideea, a inteles ca este normal sa mearga acolo in fiecare dimineata (el sta cu program scurt). La noi a functionat asa, am intrerupt temporar dupa care am incercat iar si crede-ma ca n-am avut nici o problema la 3 ani si 4 luni cand l-am dus a doua oara, practic nici timp de acomodare nu i-a mai trebuit, s-a mirat si educatoarea.
Succes, oricum vei hotari!

annablue spune:

Eu vin si spun ca intr-adevar e foarte traumatizant si pt copi dar si pt mama adaptarea la gradi.
Mai ales daca exista un fratior care sta acasa cu mama in timp ce cel mare trebuie sa plece la gradi...
Depinde si de copil si de mama (mai mult de mama, dupa parerea mea) ca sa treaca cat mai usor peste acest pas.
Indiferent cand se produce socializarea (la cresa, gradi sau scoala) pentru copil e dificil sa accepte. Dar, mama sau parintii amandoi trebuie sa-i faciliteze celui mic obisnuirea.
Adi al meu a fost la cresa la 2 ani fara 2 luni si s-au crucit educatoarele ca n-a plans si nu s-a jelit (desi era asa de mic). Dar, noi am pregatit intens momentul, de cu vreo 2 luni inainte i-am povestit cum va fi si ce va face. Cu fiecare saptamana ii aminteam ca mai sunt X zile pana va merge si el la "serviciu" si va fi baiat mare. A plans in prima zi 5 minute si dupa aia gata.
Ce a fost foarte important: i-am repetat de n ori ca voi veni sa-l iau, iar seara (ca statea pana la 16.30) i-am aratat ca am venit dupa el asa cum i-am spus. Si el a avut incredere si nu s-a speriat. Un rol f important il au si educatoarele, ele l-au cooptat imediat si m-au ajutat mult.
Este bine sa vedeti la inceput care din educatoare (daca sunt mai multe) il atrage mai mult pe pusti si sa-i cereti ei ajutorul sa se apropie de copil. Spun sa vedeti mai intai ce educatoare prefera, ca sa nu aveti surpirza ca incercati cu persoana mai greu de acceptat de catre pui.
Cam astea ar fi sfaturile mele, ca mama de baiat care s-a acomodat perfect in doua locuri diferite cu educatoare total diferite (ne-am mutat la cresa si de la o grupa la alta la un moment dat).
Va tin pumnii tuturor mamicilor care sunt "incercate" de dificultatile acomodarii.

Ana

PS Inca ceva f important: Puiul simte cand voi nu sunteti hotarate... Asa ca daca va propuneti sa-l duceti la gradi, fiti decise si mergeti pe aceeasi directie, ca altfel va fi mult mai greu.
Copilul nu trebuie fortat inuman, dar incercati o perioada sa nu dati inapoi, ca el va simte si incearca "marea cu sare"... Cel putin asa a fost la noi.

Annablue si Adita(1.11.2002)
"De noi depinde sa avem o viata frumoasa..."