Albumul mamelor si tatilor singuri (2)

anca_nicolae spune:

bau

ne-am intors de la mare. Suntem bine sanatosi, am avut noroc, alti bebei au facut febra mare, vomitat...

Pt dosita in mod aparte, dar si pt orice are placere sa citeasca, sa mai povestesc ceva :). Vara trecuta de ziua lui l-am sunat sa-i zic la multi ani, si a 2-a zi m-am trezit cu telefon de la prietena lui de atunci, povestea e la linkul: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=140235&whichpage=12.
Apoi, inainte de craciun, tot anul trecut, m-am hotarat sa-l anunt pe daddy, povestea e la: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=146753&whichpage=2.
Dupa ce citesti, iti mai scriu si scurta continuare :).
Pup.

Poze cu noi

Veronica-Elena 12 ani, Tudor-Iulian 9 ani, Robert-Adrian 1 anisor

alexa_bebe spune:

DOSITA esti tare curajoasa..intradevar un model pentru oricare femeie...bafta si fii mandra de tine!think pink

nicoll_mada spune:

Dosita felicitari!Esti un caracter puternic!Sa dea DD sa depasesti perioada grea cat mai repede,BB sa creasca sanatos si sarcina sa evolueze tot asa de bine ca si pana acum.

Desi nu am mai scris de ceva timp,atunci cand am nevoie sa-mi incarc bateriile,intru si recitesc.In mare suntem bine;ne luptam si noi cu problemele financiare,dar ii multumesc lui Dumnezeu ca am fetele sanatoase!
Va cu mult drag!

nicoll_mada Codruta Andreea ( 29.07.2005 ) si Alexandra Stefania ( 12.07.2007 }
http://community.webshots.com/user/nicoll_mada
MMN

alexa_bebe spune:

te rog eu frumos abtine-te sa mai spui DD in loc de Dumnezeu...E mare pacat sa folosesti astfel de prescurtari!si pe Iisus Hristos cum il botez IH?Doamne

Dosita spune:

Fetelor, va multumesc foarte mult pentru aprecieri sa stiti ca si eu am aceeasi apreciere fata de voi!
nicoll_mada, sa stii ca si eu la fel, aici imi incarc bateriile, din povestile altor mamici curajoase (povestea ta nu am gasit-o) imi adun puterea de a merge mai departe. Cu toate ca de ceva vreme m-a cuprins asa o liniste sufleteasca, parca am sentimentul ca mie nu mi se poate intampla nimic rau…Ma gandesc ca e ceva pe baza hormonala, in orice caz imi prinde bine.
anca_nicolae, ti-am citit povestirile, abia astept continuarea, este chiar ciudata reactia lui.. Intr- adevar nu poti spune ca viata ta ar fi plictisitoare. E bine ca ai o meserie care iti permite sa fi independenta din punct de vedere financiar.
Eu mai am un an de facultate, dupa care voi fi si eu inginer (in mecatronica). Cu toate ca nu imi va fi usor sa termin facultatea cu un bebe dupa mine (sunt la zi!), dar voi face tot posibilul sa o scot la capat, ca doar nu degeaba am facut trei ani de facultate, si inca cu medii peste 8!
A aparut si taticul, este foarte grijuliu, atent, interesat de evolutia sarcinii…Ce sa cred? Bineinteles ca nu a divortat (zice ca nu a avut timp). Nu stiu ce sa ma fac cu el. Deocamdata las lucrurile sa curga de la sine, nu am ce pierde, este totusi tatal copilului meu si eu as cam avea nevoie de ajutorul lui, cu toate ca nu stiu ce incredere mai pot avea in el… Vom vedea…Norocul lui ca sunt in starea asta de pace interioara.
Va pup pe toate, fiti optimiste, toate se rezolva pana la urma…Am sa mai revin.
Anca, sa nu uiti ca astept „episodul urmator”!


25+

anca_nicolae spune:

Dosita

ma bucur mult ca esti in armonie cu tine insati, si eu am avut aceeasi stare, de cand m-am hotarat sa pastrez pe bebisor, sept 2008, si in continuare si azi, simt la fel. Si ma bucur ca a aparut si taticul, crede-ma, nu e de rau, e de bine!!!! Chiar dc inca e casatorit, sunt momente in viata cand un gest, o privire, un zambet, o atingere in causul palmei sunt muuult mai importante decat niste acte!!! Uite, chiar si eu, l-am dat afara pe sotul meu [tatal lui v+t] in august 2004. Locuim de atunci in zone total diferite, vine strict in vizite pt copii, de 2 ori pe sapatmana, cateva ore. Nici vorba sa ne mai iubim noi doi, nu, dar discutam constructiv despre copii. Am reusit o relatie de dupa despartie la un level bun. Si desi nici vorba de vreo legatura intre noi 2, ca oameni adulti, totusi, nici pana azi nu am definitivat divortul, pt ca el mereu a zis ca nu-l deranjeaza dc in acte e insurat cu mine si daca vreu eu mortis nu amd ecat sa merg eu sa depun actele la tribunal. Eu fiind la firma particulara e greu sa ma invoiesc [chiar daca legea spune ca prezenta la tribunal trebuie sa fie acceptata ca invoire normala, in orice institutie/firma!!!], si in plus, nici pe mine nu m-au deranjat niste acte, atata timp cat nu eram cu nimeni altcineva cu care sa doresc sa ma casatoresc. Aaa, daca daddy lui bebisor ar fi ajuns sa ma iubeacsa suficient de mult incat sa treaca peste cei 10 ani, si s-ar fi pus probl casatoriei, da, atunci m-as fi deranjat cu divortul, dar asa... in viata de zi cu zi nu ma impiedic deloc de certif de casatorie. Asa ca, fiind si vara, deci vacanta judecatoreasca, nu e total de necrezut ca nu a avut timp sa divorteze. Eu zic sa te ghidezi mai mult dupa comportamentul lui fata de tine, el ca om/barbat, fata de tine ca om/iubita/mama copilului lui. Iti doresc sa regasitit iubirea si fericirea!!!!

Continuarea povestii mele nu are nici 10% din sansele voastre [de aia zic sa incerci sa te bucuri de revenirea taticului], este la:

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=154808&whichpage=10

Pup mult.

Poze cu noi

Veronica-Elena 12 ani, Tudor-Iulian 9 ani, Robert-Adrian 1 anisor

anca_nicolae spune:

Dosita

ce mai faceti VOI? Sper ca bine :)

Poze cu noi

Veronica-Elena 12 ani, Tudor-Iulian 9 ani, Robert-Adrian 1 anisor

Dosita spune:

Deci nu am disparut complet, dar nu am mai scris, asteptam sa se mai limpezeazca treburile pe-aici, dar vad ca asta nu se va intampla…Asa ca nici nu stiu ce sa va scriu…Taticul este in continuare prin zona, dar habar nu am ce este in capul lui. Intr-un fel il inteleg, are doi copii de care nu ar vrea sa se desparta, nici pe asta nu ar vrea sa-l lase, ma gandesc ca nu-i usor nici pentru el. Dar el ar vrea cumva si capra si varza, ceea ce pe termen lung nu merge. Isi petrece tot timpul liber cu mine, dar seara merge acasa, la copii lui…mie mi-se pare putin egoista solutia asta, asa nimeni nu poate conta intr-adevar pe el, el nu e nici cu noi, dar nici cu ei…si in plus nu cred ca e bine nici pentru el, omul nici nu mai stie unde locuieste. Eu i-am spus de nenumarate ori ca ar trebui sa ia o decizie, eu nu vreau sa-l tin aici cu forta, putem pastra o relatie civilizata si copilul nostru sa nu aiba de suferit, dar el va trebui sa aleaga la un moment dat, daca nu, voi fi nevoita sa aleg eu in locul lui.
Deci telenovela mea deocamdata stagneaza, eu mai astept, sa vedem ce se intampla dupa ce se naste bebe..
In rest noi suntem bine, probleme de sanatate nu am, burtica creste, saptamana viitoare incep cursurile la facultate, sper sa pot merge pana in ultima clipa, ca dupa ce se naste bebe habar nu am cum va fi, nu stiu cu cine voi putea sa-l las…v-am mai spus, eu nu am nici un fel de sprijin din partea familiei si nici din punct de vedere material nu voi sta atat de bine incat sa pot plati o bona. Dar eu sunt o optimista (incurabila) si tot sper ca pana la urma se vor rezolva toate..
anca_nicolae, multumesc pentru grija…sper ca si voi sunteti bine. Nu prea il inteleg eu nici pe tatal lui Robert, si el pare sa sufere din cauza situatiei (pe care de altfel el a creeat-o), vad ca nu pricepe ca tu defapt ii oferi ocazia sa fie tatic, daca doreste- si el defapt doreste- dar nu are curajul sa-si asume raspunderea. Si se tot macina omul in sinea lui, pana intr-o zi va fi deja prea tarziu. Iar in legatura cu cei 10 ani diferenta de varsta, mie nu mi se pare chiar o tragedie, am o prietena foarte buna al carui prieten este cu 12 ani mai tanar decat ea, locuiesc impreuna de 7 ani(!!!) si totul pare sa functioneze perfect. Deci se poate, ar trebui doar sa treaca peste „ce zice lumea”. Pentru ca ma gandesc ca despre asta este vorba. Dar lumea vorbeste vre-o trei zile, dupa care se obisnuesc cu situatia si isi cauta alt subiect de barfa.
Va pup pe toate, astept sa mai scrieti, promit sa va mai tin si eu la curent cu "telenovela" mea.


32+

Dosita spune:

Nu stiu daca mai citeste cineva subiectul asta, dar eu ma simt datoare sa va anunt ca in data de 12.11.2010 s-a nascut puiutul meu, ARON, cu 3,700 kg si 57 cm, nastere naturala. Este cel mai dulce bebelus din lume , merita orice sacrificiu.
Acum nu scriu mai multe, mi-e teama ca nu va mai citi nimeni. Daca totusi sunteti in zona, dati si voi un semn de viata!
Va pup pe toate, mamici curajoase!


Mami fericita de ARON (12.11.2010)

Dosita spune:

A, era sa uit! Poze:





Mami fericita de ARON (12.11.2010)