Mamici de Martie-Aprilie 2008 (12)
Raspunsuri - Pagina 27
simonette spune:
Cristina, am citit jurnalul lui Vladutz! Emotionante sunt toate trairile unei mamici care da nastere! Abia astept sa traiesc si eu miracolul acesta! Mi-a placut mult povestea lui Vladic! Sa fie sanatos si sa va bucure inca 100 de ani de acum inainte!
Cine ne mai spune o poveste?
Simo,mami de 
Luca si 
16+ cu 
PozeLuca
BB2
CristinaGoji spune:
Va multumesc Cory si Simonette ca ati citit-o! 
Cum cine ma spune o poveste, Simonette? Ce intrebare? Tu, normal, ca-ti veni randul 
Mami 9+ si Vladic (17.10.2006)
Poze
www.totsites.com/tot/vladic" target="_blank">Paginuta mea
aproape major
barza
delphin spune:
Si fiindca Cory a dat startul si fiindca tot sunt singura acasa si cu amintiri ce au revenit...am sa incerc si eu sa transpun in cuvinte ce am simtit atunci....
Vara anului 1998...atunci l-am intalnit pe marel EL....si am ramas impreuna! Cateva luni apoi...teama ca am ramas insarcinata...el i-mi spune ca-si doreste un copil cu mine...iar eu ingrozita! Nici macar casatoriti, eu doar un copil...nici nu se pune problema!
Nu am ramas...eu fericita, el dezamagit...nu vreau copil!
a fost prima si ultima oara cand el mi-a vorbit de copil. A ramas sa ma decid eu cand...
Craciun 2001, il anunt ca anul viitor, adica in 2002 vom concepe un bb. Am hotarat ca e momentul, ca ne putem asuma aceasta decizie si ca voi putea sa ofer copilului tot ce va avea nevoie, maturitatea mea psihologica. Ma simteam pregatita sa fiu mama. dar nu oricum...nu am vrut sa asum riscuri inutile. Intotdeauna mi-am spus ca un copil nu cere sa vina pe lume. Un copil vine pt. ca noi am lasat" usa" deschisa!
Deci, anul 2002 a inceput cu prepararea, din partea mea, materiala si fizica. Analize peste analize, sa confirm ca sunt perfect sanatoasa....Mici probleme au facut sa intarziem putin...
M-am documentat....si am luat decizia de a incerca sa-i ofer sotului si mie un baietel! De ce un baietel? Ca sa fiu iubita si mai mult...si ca sa-i ofer posibilitatea sotului meu sa partajeze cu el tot ce ar fii dorit sa partajeze el cu tatal lui. Si pt. ca mereu am iubit bb-ii baieti.....
Am hotarat sa punem toate sansele de patea noastra...deci am urmarit ovulatia timp de 3 luni, am facut putin regim...abstinenta 5 zile inainte de ovulatie...si pe 17 septembrie 2002 Sebastien a fost conceput!
Au urmat 9 luni de vis. fiecare stare de greata, varsatura...era un semn ca sunt insarcinata, deci ma bucuram. Nu am avut burtica mare...si ma fortam si eu sa arat ceva cand ma plimbam mandra alaturi de sotul meu prin magazinele de bb.
Am facut escalada la 2 saptamani de sarcina...nu eram sigura ca sunt insarcinata, dar nu vroiam sa pierd ocazia de a ma catara!
M-am plimbat cu bicicleta la 2 luni de sarcina si la 37 de saptamani caci i-mi era dor...Am mers pe jos MUUUUUUUUlt ca sa fie inima bine oxigenata...dar eu luam in greutate(13 in total) dar bb, dupa spusele doctorei nu! Luna a 7 internata cu perfuzii si regim hypercaloric(portie dubla de carne si la micul dejun
). a trecut...intr-o saptamana a luat 180g. Foarte bine! rezultat....am voie acasa cu conditia sa stau in pat si sa vina zilnic moasa sa ma monitorizeze.
Ti-ai gasit! am stat eu ce am stat, dar apoi am plecat sa ma plimb....si am ajuns si la 11 zile inainte de termenul prevazut. Calculasem sa raman insarcinata ca sa nasc de ziua sotului...sa-i ofer cel mai frumos cadou din lume! Termenul era pe 17 iunie, sotul e nascut pe 15 iunie si aici in duminica cea mai aproape de aceasta data e ziua tatilor!
Cu doctora mea...din cauza unor pbm medicale am hotarat sa programam cezariana pe 5 iunie, in caz de nevoie...ziua de 5 a trecut fara probleme...deci urma sa nasc bormal...pe 6 seara nu-l simteam pe bb ca de obicei...i-am pus jucaria muzicala care stiam ca-l face sa fuga dintr-o parte in alta a burtii...papa i-a vorbit mult...in mod normal reactiona tare bine la vocea lui( am uitat sa precizez ca papa a fost tare prezent si tare atent si taare implicat pe toata durata sarcinii, iar cand doctora mi-a zis prima data ca se pare ca e un baietel el era pe un varf de munte la sky; la aflarea vestii a stigat cat de tare a putut ca va avea un baiat....)...nici asta nu a mers...stiam ca noaptea are obiceiul sa miste...am asteptat noaptea si nimic...dimineata la fel...
Pe 7 iunie, tocmai ma apucam sa pregatesc masa de pranz, cand dintr-o data, ca si cum cineva m-a trasnit, am lasat cutitul din mana, m-am spalat pe maini si am zis mergem la spital sa-l monitorizam, sa vedem ce face! Cum locuiam aproape de spital, am plecat asa cum eram, fara bagjul pregatit, fara nimic...era doar pt. in simplu monitoring....
Era ora 12h30....am stat pana la ora 18h30 sub monitorizare, timp in care inima lui bb a cazut de 2 ori de la 120 la 54...Era intr-o sambata...deci doctor de garda anuntat...venit, ecograf...bb taaare mic, internare!Mi-am zis inca un sfarsit de saptamana la spital, nu mai conteaza, mi-am trimis barbatul sa-mi aduca ceva de mancare caci evident nu mancasem, niste carti de citit si pijamale si papuci, caci deja ma asteptam la pauza la pat si perfuzii.
A plecat el...dar cand a venit a venit cu toate bagajele...doctorul il anuntase sa il va scoate pe bb caci e urgent, ca nu poate sa riste aparitia contractiilor...bla..bla...Eu evident ca nu stiam. a intrat in camera in acelasi timp cu asistentele care venisera sa ma pregateasca pt. blocul operator, nu apucase sa-mi spuna....
19h30 ma coboara in blocul operator echipa medicala, el ramane la usa...nu ne asteptam ca vom fii 3 seara cand am plecat la 12 de acasa. eu emotii...el emotii...
Rachianestezia prevazuta cu 2 zile inainte o am acum. I-mi imobilizeaza mainile, i-mi baga perfuzii...nu-mi mai simt picioarele, mi-e frig si frica in acelasi timp....
Gandul ca vom fii 3 in curand ma imbarbateza....nu trebuie sa lesin, trebuie sa-l vad....sa stie ca sunt aici...medici povestes bancuri in timp ce ma opereza...simt cum taie, dar nu simt durere...simt cum bb e scos si aud un scancet mic....URA! E el! Sunt aici pui mic! Moasa il aduce sa-l vas...plang...e atat de frumos....tremura, desi e invelit intr-un scutec...cer un mic pupic si ii spun moasei sa-l duca sa-l imbrace caci nu vreau sa-i fie frig, eu am o viata inainte sa ma bucur de el.
Eu raman in bloc la cusut....Api intr-o mica camera unde astept sa fiu urcata in camera. La 20h30 sunt in camera inapoi fara bb in burta. Unde sunt baietii mei, ma intreb.
Nu am terminat si usa se deschide, intra al meu sot cu un zambet pana la urechi, in brate purtand intr-o paturica blue o mogaldeata mica, roz, intr-o pijama galbena si blue cam mare... e printul meu! Doamne cat e de frumos! E sanatos tun, are 3 kg si 50 cm.
Cata usurare! si ce surpriza! la 30 min. inainte de cezariana, doctorul mi-a spus ca e micut, 2kg400 cel mult! El e voinic si luptator!
Ce a urmat apoi...nu vreau sa-mi amintesc....nu spun de cat ca i-mi doresc ca al doilea bb sa fie la fel de sanatos ca si primul, dar sa manance...e singura mea dorinta!
Am termminat! trimit asa cum este....nu corectez si nu recitesc caci sigur nu va mai ajunge!
si va multumesc ca mi-ati oferit ocazia sa retraiesc acele minunate clipe...intalnirea de gradul 3!
mai jos e poza cu intalnirea
http://good-times.webshots.com/photo/2416156130089135164tqjfnq
pozici
bb2
delphin spune:
fug sa citesc povestea lui Vladut....
Mama ce mesaj mare am scris
Edit ca sa scriu ca am citit poveste micutului Vladut! O alta minunata intalnire! Sa fiti fericite mamicilor!
pozici
bb2
CristinaGoji spune:
Emotionanta si povestea ta, Delphin! Cate griji, cate emotii dar macar rezultatul final e pe masura asteptarilor!
Mami 9+ si Vladic (17.10.2006)
Poze
www.totsites.com/tot/vladic" target="_blank">Paginuta mea
aproape major
barza
Simo27 spune:
Superbe amintirile voastre,Cristina,Delphin si Cory!!!Sunteti foarte bune povestitoare,multe bucurii,dar si durerii..dar,intr-adevar,uiti toate durerile nasterii atunci cand iti vezi puiutul!Felicitari ca ati avut curaj sa ne impartasiti si noua cea mai frumoasa clipa din viata voastra,aceea a Marii Intaniri cu bebelusul!
Simo 14+,mamica lui David
Simo27 spune:
nu mi-e somn deloc....ce sa fac?!vi s-a intamplat si voua?am baut si o cana de lapte cald,am stat in pat,degeaba
!!!nu pot adormi...
Simo14+,mamica lui David
sovietica spune:
Imi bag picioarele in ea de greata, si de cosmare, si de migrena!!!
sovi 7+
sovietica spune:
Scuzati va rog iesirea de mai devreme. Ma simt parca am viata dubla ziua vesela, noaptea trista. Ma duc sa citesc povestirile Delphinei si ale Cristinei, sa ma emotionez si sa ma motivez.
sovi 7+
sovietica spune:
Ahhhh superbe si emotionante povesti! Multumesc ca le-ati impartasit si cu noi. Ma duc sa bag cornul in perna acum, ca m-am motivat sa indur.
va
sovi 7+