Cand trecutul iti distruge casnicia...
Raspunsuri - Pagina 5
oocristina spune:
Alessia, 
Cred ca esti o femeie rationala, trecuta prin viata si ultrarealista. Noi inca ne "balacim" in filosofii ideatice si asteptam ca zi de zi sa ni se spuna ca suntem iubite. Il loc sa asteptam un gest, o actiune. Ne multumim cu vorbe, nu cu fapte.
Eu, cel putin pina acum, am preferat vorbele, pentru ca erau singurele frumoase. Faptele lui fata de mine erau prea dureroase si am ales vrajeala vorbelor.
Andreea, Alessia are dreptate. Si sfaturile ei cred ca sunt foarte rezonabile.
Waw, Alessia, mi-a placut mult asta cu "ea ma ameninta ca vine si ma da afara si eu o astept, si o astept, si o astept". Jos palaria!
alessia105 spune:
Mik
..e ffffff adevarat ceea ce spui tu ..dar vorbele capata valoare de "bici" atunci cand li se da o valoare muuuult mai mare decat o merita ... crede-ma ca o stiu pe pielea mea ...mama din vorbe ma facea sa ma simt ultimuuuul om din lume ...ajunsesem sa cred asta despre mine ..ajunsesem sa ma plafonez ...ma dureau vorbele ei ca un bici ..aveam sufletul varza de la aceste vorbe ...
Am fugit de ea la miii si mii de km ....am invatat multe despre mine ...m-am schimbat ..mama in schimb NUUU ...si acum da cu "biciul" ei ascutit numit limba ... dar vorbele ei nu au valoare ....nu ma mai dor ...pentru ca stiu ca nu sunt adevarate ...pentru ca stiu cine sunt ...stiu ce pot face ...stiu ceea ce este adevarat , faptic , palpabil ..nu ceea ce isi imagineaza ea ..sau ce vrea sa ma faca sa cred despre mine .
O sa zici da mama e mama sotul e sot ... e adevarat,dar e acelasi procedeu ...de a dezgropa mortii de acu sute de ani si a ti arunca in fata greselile trecutului ...am iubit-o pe mama mai mult decat orice ..am renuntat la fffff multe , inclusiv la omul iubit ( pe vremea aia) ...nu aveam ce sa ii reprosez omului aceluia dar dee...de dragul ei , pentru ca am ascultat-o ..deci tot din iubire i-am inghitit toate mizeriile .. mereu ma intreb cum au putut sa ma "inrobeasca" cuvintele ei ...si tot eu imi raspund pentru ca le-am dat importanta ..pentru ca am plecat capul jos , gandindu-ma ca sunt vinovata ... pentru ca niciodata nu m-am ridicat sa spun "ASTA SUNT ...iti convine bine ...nu iti convine ... asta e ..poti trai cu mine asa cum sunt cu bune si cu rele ...bine ..nu m a poti accepta ..asta e "...I-am spus asta acum 1 luna ...cand imi tot reprosa ca nu am vila ca x ..ca nu am superr masina ca Y ..ca sunt un om obisnuit....ca io nu is in stare ..ca am facu si am dres acu sute de ani ...am lasat-o sa debiteze tot stiam exact fiecare cuvant pe care uma sa il spuna ...si apoi i-am spus ca sunt eu ..ma accepta asa cum is bine ..nu ma accepta ...asta e ...eu o voi iubi si respecta asa cum e ...apoi i-am spus TOT ce aveam pe suflet ...bineintele a inceput cu de toate ..m-a facut inclusiv nemernica , mama denaturata ,nebuna de legat ,ca tre sa ma duc sa ma controlez la 9...etc etc ..cuvinte care in alta situatie m-ar fi omorat putin cate putin ...si care acum nu au mai avut nici o importanta pentru mine ..absolut nici una .. pentru ca sunt vorbe ...vorbe spuse TOCMAI sa doara ... cu cat nu le voi da importanta cu atat vor durea mai putin ..si vor ajunge sa nu doara DELOC....cu toate vorbele ei ascutite ...nu pot spune ca mama nu ma iubeste ...sau ca nu trebuie sa ii port respectul cuvenit ... mi-a demonstrat asta cu fapte ..fapte care au ramas in schimb vorbele au trecut ...am invatat sa traiesc cu ele ....ii poti nega cuiva faptele in schimbul unor vorbe ?? El banuiesc ca isi intretie familia ....banuiesc ca munceste pentru familia asa ..ca a facut ceva la viata lui pentru relatia asta ..pentru sotia lui pentru copilul lui ..chiar ea spune ca daca nu era un om deosebit nu ar fi dat o sansa casniciei lor .
cate din vorbele spuse de sotul vostru intr-o cearta acum 5-6 ani va mai amintiti??? Dar de o fapta de a sotului de acu 7 ani ?? Sunt sigura ca multe veti spune ..pai nu imi mai aduc aminte de ce mi-a spus el acu 6 ani..stiu ca ne-am certat dar ce am spus numai stiu ..si mai stiu ca acu 7 ani ...a spalat vasele ..sau mi-a pregatit o surpiza ... Faptele raman ...vorbele se duc ..chiar daca acu sunt bici ACUM ...peste 1 an nici nu vor mai fi acolo ..pe cand faptul ca el a acu 1 an vorbea cu aia le telefon va ramane ...
Suntem oameni ,poate multee din voi ( ca si mine ) care la nervi spuneti lucruri care mai apoi le regretati ..si pe care nu le luati inapoi din mandrie , din orgoliu ..din mai stiu eu ce n cauze ..de ce nu ar fi asa si in cazul barbatilor ??in cazul exeplarului masculin "inculpat" in aceasta cauza ... el vede ca o dor ..si va lovi mereu in felul asta ...daca va vedea ca numai au efect vorbele lui se va gandi .."mai pe undeva fac ceva gresit ..oare ce????"...dar asa ...el o ataca cu vorbe ..ea il ataca cu vorbe ..intrebari etc ...si gata scandalul ..gata razboiul rece din casa ..NU spun ca trebuie sa ii inghita orice supusa ...spun doar ca sunt alteeee solutii in a ii da lui peste nas ..subtil si cu diplomatie ...si care il vor durea mai tareee
andrusca13 ..nu am spus ca nu te va durea sau ca nu va trebui sa lupti cu tine in primul rand ...daca il vrei ...trebuie in primul rand sa lupti cu tine ..sa te schimbi pe tine , sa te intelegi pe tine , sa te dezvinovatesti pe tine si apoi vei putea sa il schimbi pe el , sa il intelegi pe el ..etc etc tec ... daca nu il vrei sau iti e imposibil sa ierti ( nu si sa uiti) ti-am mai spus ..spune la revedere ...texte cu sa pleci, dar fetita ramane la el, nu merg ... esti mama ei .. ai drepturi asupra ei ... ba chiar te-as sfatui( in ambele cazuri ) sa te duci la Protectia Copilului de care apartii si sa spui acolo pin ceea ce treci si ca daca vei claca vei merge cu copilul la parintii tai ..si in plus de asta cred ca ei ar putea sa va ajute cu ceva consiliere gratuita ..atat pentru tine cat si pentru voi ...daca vrei sa pleci ..fa-o fara sa stie ...is atatea solutii... nu ai motiv sa spui ...raman cu el ca nu ma lasa sa iau fetitza ..asta e doar o scuza in fata ta .
De ce nu ii spune ca este insarcinata?? Simplu ..crezi ca ea ar mai continua stiindu-te insarcinata ?? Daca ar sti ca nu ar conata ptr ea sigur i-ar spune ..Pe al tau il afecteaza discutiile cu ea tocmai din cauza situatiei voastre din casa ..vorba cu ea este oaza lui de liniste , el crede ca numai ea il intelege si il sprijina ..vezi asta e avantajul ei in fata lui ...si cu cat "razboiul rece" se va adancii cu atat placerea de a discuta cu ea a lui se va mari ...
daca vezi ..totul se rezuma la "razbiul rece " de la voi din casa ...din cauza lui tu suferi ..din cauza lui el se refugiaza in discutiile cu alta ....uite vezi deja ai gasit o cauza a stresului ... mai cauta ..pentru ca tu stii situatia exacta ... gaseste cauza acestui "razboi rece" ..gasete de unde vin frustrarile lui ..frustrarile tale ...
Nu e usor drumul spre pace ..dar daca este vointa si dorinta ...sunt sigura ca veti putea face ceva ... mai vorbeste odata cu el ..spune-i ca ai inteles unde ai gresit ..ai inteles unde a gresit ...roaga-l sa te ajute sa gasiti drumul ...sa va regasiti ...si asta o faci pentru ca il iubesti , iti iubesti familia mai mult ca orice ..si ca in fond asta e fapta care ramane ... restul e trecut ...
----------------------------------------------------
Alessia
,Dezbracatu'
si Spiderman 
Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu
O parte din mine
Brigit spune:
Alessia, draga mea-parca ai fi sor'mea! Dupa mama cel putin ...
Bravo tie pentru puterea de a te fi "vindecat" de ranile pe care ti le lasa cu limba ei ascutita. Eu inca sunt in perioada in care sufar ca o proasta la orice remarca de-a-ndoaselea pe care o face.
E perfect adevarat ce spui. Oamenii pe care ii iubim ne ranesc cel mai tare. Ne ranesc tocmai pentru ca ne pasa, altfel nu ar reusi. Ne ranesc in toate felurile-si cu vorba , si mai ales cu fapta.
Asadar Andrusca draga, da-i un IGNORE sotului tau pentru o vreme, linisteste-te, cauta-ti alinarea in fetitza voastra si in copilashul nenascut, in prietenii pe care o sa ti-i faci cu siguranta aici, pe DC.
APRIL
Mik spune:
Alessia, sper din suflet pentru Andreea ca tu sa fii ceea care are dreptate.
(fundamental, eu poti sa-ti spun ceeea ce mi s-a spus acum 20 de ani, deci suntem fundamental diferite si ca violentele verbale le vad sistematic ca un preludiu la ceea ce a evocat Babyblue).
Inca o data sper sa nu am dreptate !
alessia105 spune:
Mik ..nu sustin ca am dreptate ...poate chiar gresesc fff tare ...vezi tu noi ne postam aici parerea stricta si personala ...asa cum ai zis si tu ..suntem diferite ....povestile noastre chiar daca asemanatoare sunt complet diferite ..noi ne postam parerea ..restul ramane strict la latitudinea celui care ne cere sfatul prin topic ...nu noi ii putem impune "fa asa " sau "fa asa" ...chiar daca avem sau nu dreptate .Ea si numai ea poate decide drumul care trebuie urmat ...asa cum crede ea ca e bine ,pentru ea , pentru cuplu din care face parte ,pentru familia ei ... noi doar ii putem oferi ocazia sa vada lucrurile si prin alta prisma ...acum ce vede , cum aplica sau cum indreapta ceea ce vede e strict la latitudinea ei.
----------------------------------------------------
Alessia,Dezbracatu' si Spiderman
Si ei au dreptul la viata...semneaza si tu
O parte din mine
aiuras spune:
De ce nu bagi tu un sms cu anuntul lui bb2? Apoi ignore pe toata linia si lui si ei si focus pe voi 3.
Cu siguranta nu iti poate lua copilul minor in caz de divort asa ca vb spuse ca sa te sperie si intimideze si energie consumata.
dora78 spune:
Da, chiar, vorba aia..."asta-i fata, nu iti place? Alta mama nu mai face!!"
Andreea, tu ai grija de tine, de bb si de Mariuca si musca-ti limba cand iti mai vine sa-i reprosezi ceva, daca deschide discutia spune-i ca veti lamuri problema cu mare placere dupa ce nasti, pana atunci ai un singur tel si anume ca bebe sa fie sanatos si lipsit de stres.
Ai grija sa nu-i mai trezesti vreo suspiciune (ca gelozia e boala grea), iar lucrul asta iti va asigura partial linistea. Trebuie sa fii tu cea matura si responsabila, te cred ca-i greu, dar in orice faci trebuie sa te bazezi in primul rand pe tine.
Si dupa ce nasi si iti revii cat de cat, vei vedea si incotro merge relatia lui cu individa.
Aia n-are barbat? Barbatul ei nu poate afla de ce se tine nevasta-sa? Vezi, poate afla si o stapaneste el...
Auziti, am o ciuda pe ia o pauzarile astea care flirteaza numa' asa, aiurea, fara sa tina cont cat rau fac...
La un preot cu har mult ai incercat sa mergi? Poate ar fi bine...
Dora, mami de 
Ami -- 7 ani - 12 februarie 2007
Quod non potest diabolus, mulier vincit!
mariamunteanu spune:
Alessia, il recunosc in mama ta pe tatal meu si de aceea te intreb: nu ai ajuns sa ai inima putin impietrita din cauza suferintei pe care ti-a cauzat-o ? Eu cam asa ma simt, nu-i mai dau importanta (s-a mai potolit, trebuie sa recunosc) dar nici nu mai tin asa de mult la el. Vorbele m-au durut ani la rand, am suferit si m-am indepartat sufleteste de el.
Maria
andrusca13 spune:
Alessia, da, el munceste pentru a ne intretine face multe pentru a ne fi noua bine financiar, chiar daca eu acum nu lucrez consider ca fac multe pentru familia noastra. Tu ai foarte mare dreptate in multe privinte si chiar incerc sa-ti urmez sfaturile, crede-ma.
Poate intr-o zi voi reusi si eu sa nu mai pun pret pe vorbe, dar pana atunci... Gandul, ca tot pe mine ma banuieste de niste lucruri injositoare, ma ucide putin cate putin. Poate daca as fi fost vinovata cu ceva nu m-ar fi durut atat. Acum suntem amandoi foarte tacuti, isi vede fiecare de treaba lui. De cateva zile este liniste totala, dar stiti vorba aceea "este linistea dinaintea razboiului" sper sa nu fie asa. Imi musc limba de fiecare data cand imi vine sa vorbesc cu el despre subiectul "fosta".
Spunea aiuras sa o anunt de sarcina. Sa stii ca nu ar conta pentru ea, am putea avea si 10 copii. Ea l-a asteptat 10 ani pentru a o cauta din nou, pentru a-l vedea, de ce nu ar mai astepta pana va fi al ei? Asa spunea in unul din mesajele date lui, ba spunea si ca sotul ei stie de situatie. Deci nu conteaza cati copii are el sau ea, este o femeie fara scrupule dupa parerea mea. Il vrea si cu asta basta.
dora78 nu am incercat sa vorbesc cu un preot nu stiu daca m-ar putea ajuta cu ceva in cazul asta, dar am gasit calea spre liniste rugandu-ma la Dumnezeu. Ma rog de cate ori am ocazia si ma simt mai bine.
Andreea 
32 si Mariuca
andrusca13 spune:
Va scriu din nou, dupa ce dimineata spuneam ca suntem linistiti si va spuneam de "linistea dinaintea razboiului" se pare ca am avut dreptate si instinctul nu m-a inselat.
Am pergatit masa de pranz, sotul a zis ca se duce 10 minute pana la un prieten, l-am asteptat doua ore dupa care eu si fetita am mancat iar farfuria lui am lasat-o pe masa,va dati seama ca l-am asteptat si cu masa pusa. A venit si el dupa inca o ora si era 
bine. Am incercat sa-l evit cand l-am vazut asa si bineinteles ca a inceput din nou cu vorbe grele. Ca s-a saturat de casa asta, ca ce am cu el(dar eu nu scosesem nici un cuvant) si multe altele... Am plecat cu cea mica pentru al lasa sa doarma, sa-si limpezeasca creierii. Cand ne-am intors m-a intrebat de ce sunt suparata pe el ca nu a facut nimic, oare chiar sa nu mai stie ce a spus? pentru ca asa a dat de inteles. Nu stiu ce sa mai fac si cum sa mai procedez, cred ca au dreptate fetele care spun ca nu mai este cale ca el vrea sa ne despartim si vrea sa fac eu pasul. Imi este o teama groaznica, simt ca nu sunt in stare acum sa reactionez vreau sa am liniste macar pana nasc, oare-i cer prea mult?
L-am rugat mereu sa mai iasa si el cu cea mica, am inteles ca in cursul saptamanii munceste toata ziua si nu poate, dar... sambata prefera sa bea, duminica este mahmur si uite asa s-a dus saptamana. Nu pot spune ca asa decurge fiecare weekend dar majoritatea da. Mie imi este tot mai greu sa fac toate treburile in casa si sa ies si cu cea mica in parc zi de zi. Sarcina o am foarte jos si doctorita mi-a zis ca datorita stresului pot naste oricand (adica prematur). I-am spus lucrul acesta, zice ca mine si face ca el adica il doare undeva...
V-am stresat si pe voi cu aceste mesaje, dar am observat ca dupa ce scriu ma calmez ma simt putin mai bine. Va multumesc ca aveti rabdare sa cititi.32 sapt + Mariuca