Nazdravani de aug - sept 2003
Raspunsuri - Pagina 9
mihaela_s spune:
Fetelor, uite ca dau si eu de veste...abia de azi am internet acasa, pana acum am fost de 3 ori la biblioteca, dar am stat putin si n-am avut timp sa citesc si sa scriu nimic.
Multumim mult pentru urari, ziua Silviei am sarbatorit-o aici, a fost o petrecere in 4, dar a fost o zi minunata. Suntem bine cu totii, Diana a inceput scoala, Silvia gradinita, eu stau cu ea in primele 2 sau 3 saptamani, asa ca am ocupatie :))...deocamdata a trecut doar o saptamana.
Va pup acum , am sa citesc din urma si am sa revin cu vesti despre noi. 
pentru toti piusorii de septembrie pe care i-am "ratat" la aniversare!!!!
Mihaela si fetele mele
acina spune:
Scuze pt interventie fetele. Dana Ene
Anca mami de Buburuz Andrei
(13.02.2006)
Pozele Noastre
Povestea Nasterii
http://www.copaculdehartie.ro/
Sisi spune:
Salutare fetele!
Mama mia cate pagini s-au strans de cand nu am mai trecut pe aici... ce sa zic, uneori imi e si ciuda ca ma apuc sa scriu si pe moment uit ce ar mai fi de povestit.
Stiti si voi cum e, copiii nostri ne rezerva surprize in fiecare zi asa ca nici nu stii de unde sa incepi. In plus eu raman cu frustrarea ca stau prea putin cu Petra si am deseori senzatia ca nu am nimic de povestit... 
Saptamana trecuta am fost intr-o mica excursie: am plecat prin Cheia pana la Tusnad unde am dormit si la intorcere am luat-o pe Siriu, Buzau... adica pe unde sunt serpentinele mai frumoase. De ce pe acolo? Pentru ca am mers in formula mea favorita, cu niste prieteni care au si ei o fetita si .. motor. Adica eu si prietenul nostru pe motor 
ne-am dat voiosi pe serpentine iar restul familiilor ne-au urmat in masina 
.
Chiar daca fetita lor e mult mai mare ca Petra (are 9 ani) culmea e ca se inteleg foarte bine, se joaca, sa harjonesc, vorbesc ele acolo de nu iti vine sa crezi si asa mai departe. Asta mica a noastra normal ca e inebunita dupa cea mai mare, ma bucur doar ca fetita are destula rabdare cu un copil asa de mic, probabil ca instinctul matern functioneaza mai bine la varste fragede .
Vremea a fost minunata, am ajuns si la Lacul Sfanta Ana unde m-am bucurat sa NU vad tarabe si mizerie. Nu mi-a venit sa cred ca s-a putut in Romania proteja ceva si ca nu au invadat inca locul cu sucuri, sticle si hartii.
In rest noi continuam gradinita, nu am facut de loc pauza pe timpul verii. Diferenta a aparut doar la dulapul unde punem hainele: acum suntem la grupa mijlocie. Am inscris-o din nou la tenis, sa ma fi vazut cum alergam prin mall cu juma de ora inainte de inchidere sa ii caut adidasi si trening pentru cele vechi nu ii mai veneau...
Sper ca anul acesta sa se si prinda ceva de ea, nu doar mandria ca "merge cu bus-ul la tenis". Si chiar daca nu, macar sa alerge si ea pe acolo, sa mai faca putina miscare.
Am inceput si germana la gradi.... cred ca va trebui sa ne miscam repede si sa invatam si noi, pana cand nu ne baga in ceata. Ce invata in engleza e ok, chiar admiram faptul ca ne canta in engleza si intelegeam tot ce spune si mai interesant e ca nu doar pronuntia e bunicica, ci ca intelege si ea ce spune. Am intrebat-o odata ce inseamna un vers dintr-un cantecel si imediat mi-a tradus corect. Asta cred ca m-a bucurat cel mai mult, aveam senzatia ca invata doar prin imitatia sunetelor dar ea chiar intelege ce spune. Inca o dovada clara a dat-o cand eram la Tusnad, cealalta fetita a spus in engleza ceva cu "my father" iar fi-mea a inteles imediat ca e vorba de ceva cu tati...
Ii place la nebunie sa cante si sa se dea in "pestacol" ... cand incepe greu o poti opri, are un "repertoriu" de vreo 4-5 cantecele pe care le repeta, le repeta...
Ii plac si povestile si pe cele favorite te pune sa i le citesti pana le invata si apoi ti le "citeste" ea. Mai nou are o prietena la gradi cu care face schimb de carti si DVD-uri... ce sa mai zici, te tavalesti cat de importante sunt ele cand isi aduc cartile inapoi...
Incercam de cateva saptamani sa ne lasam de supt degetul: vestea buna este ca de data aceasta avem si dorinta ei de partea noastra. A tot promis ca atunci cand va face 4 ani nu o sa mai bage "gegetul" in gura si acum chiar incearca. In plus am mai profitat si de dorinta ei de a primi o trotineta si i-am spus ca daca nu o sa il mai bage si reusim sa stragem 10 stelute (una pe zi) o sa ii cumparam obiectul... problema e ca s-au cam strans, mai avem una pe care teotetic trebuia sa i-o punem de dimineata dar ne-am facut ca uitam... trebuie sa gasim trotineta acum Initial reusea sa se abtina in timpul zilei si la culcare dar dimineata o gaseam abandonata total... ii spuneam si se supara dar ce sa facem... in ultima vreme totusi nu am mai gasit-o nici dimineata si cred ca reusim... IN SFARSIT!!!
In rest smecheriile sunt la ordinea zilei... chestii de genul ca nu vrea sa faca kk asa ca se duce pe buda, sta putin, ne da afara din baie ca sa se "concenteze" apoi trage apa si zice ca a facut .... noroc ca noi stim cum "nu miroase" minciuna.... distractiv e ca stie deja sa minta si inventeaza la greu. Tot incercam sa o educam ca e urat sa minti asa cum incercam sa o invatam ca trebuie sa asculte... nu sa joace rolul surdului atunci cand nu ii convine ce aude. Este incredibila, e in stare de niste scenete tragice atunci cand nu ii dai ce vrea pe moment, noi nu cedam dar ea tot incearca pana in panzele albe sa obtina cine stie ce prostie ii tuna... Nici nu mai stim cum sa ii explicam si cum sa o convingem.
Uite ca ziceam ca nu stiu ce sa scriu si am umplut deja o pagina... mai las si pentru alta data, va doresc week-end placut!
http://community.webshots.com/user/sisi03
mihaela_s spune:
Am revenit, sa va spun cate ceva despre noi...
Drumul pana in Suedia a fost lung...am plecat marti dimineata, in 4 septembrie cu 2 ore in tarziere fata de ora stabilita. Desi dusesem bagajele mari(portbagajul de deasupra masinii plin cu saci cu haine, 2 valize mari in portbagajul din spate) cu o seara inainte, maruntisurile ramase si aranjarea lor a durat mai mult decat credeam...am lasat si asa acasa lucruri pe care le pregatisem sa le iau cu mine si n-au mai incaput...s-a facut ora 10 dimineata cand am plecat. Aveam de facut 600 de km pana in Lodz, in Polonia, unde aveam sa innoptam. Drumul il stiam, pana in Cracovia, fusesem acolo in primavara...dar din Cracovia mai aveam aproape 300 de km. In fine, am ajuns destul de tarziu, era deja ora 23 la noi dar am gasit usor hotelul si am ajuns in camera, frumoasa si curata, incalzita, pentru ca afara erau 9 grade(in Ro fusesera 23 de grade cand am plecat). Dimineata am mancat si am plecat din nou la drum. Am ajuns fara probleme in Gdansk, de unde urma sa ne imbarcam pe feribotul care ne ducea in Suedia. Totul a decurs fara probleme, la ora 18 a plecat vaporul...am mancat la restaurantul vaporului, eram flamanzi, nu mai oprisem nicaieri sa mancam de dimineata, am mai ciugulit niste cozonac si cereale pe drum, dar acum eram lihniti. Am urcat apoi pe punte ca sa vedem apusul soarelui, iar apoi ne-am culcat. Cabina era mare, cu 3 paturi si o baie incapatoare, totul curat. In ziua urmatoare asteptam cu nerabdare sa vedem pamantul Suediei. Sentimentul e greu de descris...eram in noua noasta tara, oare ce ne asteapta? Am coborat de pe vas, ne-au intampinat oameni draguti si amabili...primul l-a pus pe Ovi sa sufle in alcooltest, apoi ne-au fost verificate pasapoartele, iar la urma ne-au intreabt unde mergem, daca suntem turisti sau mergem sa muncim. Ovi le spune ca el are contract de munca, il intreaba ce meserie are, Ovi le spune si ne ureaza succes. Gata, plecam spre Stockholm, portul e in Nynäshamn, la 45 de km de capitala. Stockholm-ul e un oras superb, noi am avut la dispozitie doar cateva ore sa-l vedem, dar am ajuns intr-un loc care mi-a taiat rasuflarea...Sergelstorg e un loc pe care il vedeam zilnic pe webcam live din SM, l-am vazut si pe Ovi cand a fost singur aici, la interviu...iar acum eram si eu acolo...parca visam. La ora 18 am plecat inapoi spre port, urma sa ne imbarcam intr-un alt ferry care sa ne duca spre insula fericirii. :)
Copiii aici sunt crescuti cu totul altfel decat la noi, sunt liberi sa faca ce vor, nu striga nimeni la ei, sunt doar supravegheati si pot sa se joace cu ce vor. Am fost toata saptamana cu Silvia la camin, aici asa e regula, mai ales ca e si copil strain. Luni am stat o ora, marti,miercuri si joi 2 ore, timp in care Silvia s-a jucat...la inceput afara, apoi inauntru, ca sa se familiarizeze pe rand cu toate. A fost intrebata de educatoarea care se ocupa de noi in fiecare dimineata unde vrea, inauntru sau afara si i-au respectat dorinta. Caminul in interior e ca o casa pentru copii, cu multe incaperi in care au loc diferite activitati...au o sala mica de teatru plina cu costume si cu care copiii se pot juca. Au o sala amenajata ca o bucatarie, cu mobilier la nivelul lor, unde se joaca de-a gatitul si de-a ingrijitul copiilor, au bebelusi papusi si carucioare. Apoi au o sala cu o canapea si alaturi carticele unde stau si citesc povesti, iar in apropiere e sala unde coloreaza. Sala principala e plina de jucarii, de jocuri de inteligenta si de memorie, puzzle-uri, etc. Salile de care v-am vorbit acum sunt doar in grupa Silviei. Aaa si mai au o sala de dormit, cu saltelute pe jos, unde dorm copiii mai mici. Apoi au o sala de pictura si modelaj, o sala de intalniri(aici au intalnire vineri dimineata toti copiii din camin, canta cantecele pe diverse teme, o educatoare ii acompaniaza la chitara, iar miercuri are loc intalnirea grupei in care e Silvia) si o sala unde copiii se pot juca cu apa.
Vineri am stat pana dupa pranz, cand Silvia a mancat pentru prima data cu copiii. Si-a dorit atat de mult asta de la inceput, incat plecam cu lacrimi in primele zile, nu intelegea de ce ea nu poate ramane sa manance. Saptamana viitoare vom sta luni la fel ca vineri, marti mergem la teatru de papusi, apoi va manca iar la camin, miercuri o voi lasa singura cele 3 ore(de la 9 la 12), joi vom sta pana la 13.30, iar vineri va sta program complet, de la 9 la 15. Mi-au spus ca daca va fi nevoie, pot sa stau chiar si o luna cu ea, sa vedem cum va reactiona cat va sta singura, cum va putea comunica cu ei...
Cel mai fain e ca nu se cumpara rechizite, nimic absolut...nu se plateste teatrul...doar taxa lunara care e in functie de venitul pe familie. Copiii sunt 24 in grupa Silviei, sunt intre 3-5 ani si au 4 educatoare. Mai sunt 3 grupe, inca una mai micuta cu 16 copii, tot intre 3-5 ani, iar celelalte 2 grupe sunt cu copii intre 1-3 ani.
Clima e cu 4 anotimpuri, e cea mai placuta clima din Suedia aici pe insula. Cei care traiesc aici de ceva vreme ne-au spus ca toamna e foarte frumoasa, poate dura pana in noiembrie cu temperaturi placute. Apoi iarna nu e foarte friguroasa, teoretic, temperatura nu coboara sub -2 grade, dar sufla vantul care e rece, te patrunde...
Primavara e racoroasa, tot din cauza vantului rece, spuneau ca aici marea face clima, de aceea toamna e placuta, pentru ca marea e calda, dar apoi se raceste iarna si primavara va fi rece. Dar din aprilie-mai incepe sa se incalzeasca. Vara e superba, insula e plina de turisti...in jur de 1 milion pe an. E plin de plaje, de locuri de hoinarit prin paduri, e foarte frumos. Temperatura maxima a fost vara asta 30 grade. Noi am inceput sa descoperim locurile astea, e inca placut afara si am fost in fiecare we undeva. Sunt rezervatii naturale, plin de pasari, azi am vazut rate si lebede pe mare, ne-am plimbat vreo 2 ore printr-o rezervatie prin padure si apoi pe malul marii.
De cand am venit noi temperatura maxima ziua a fost 18 grade, azi au fost 17, dar e foarte placut, caldut, se poate umbla in bluza si chiar in tricou daca nu esti friguros. cel mai rece a fost cred 12 grade, intr-o zi ploioasa si cu vant, dar inca nu ne-am luat mai mult de o geaca peste o bluza...fara nimic la gat, fara caciula...desi pe copilasii suedezi i-am vazut purtand deja asa ceva...Noaptea sunt 10-9 grade, deci o diferenta mica de temperatura intre zi si noapte, e tare fain ca nu trebuie sa te ingrijesti sa mai iei ceva de imbracat cu tine, daca te apuca noaptea afara.
Ok, hai ca am scris o gramada, mai las pe alta data...
Mihaela si fetele mele
cristinamh spune:
incepem cu pupaturile... Andra, Mihai, Gabitza, Crina, Craita, Andreea, Alexandru si Alexandra! , !
sa cresteti mari si frumosi!
si poate vedem si poze!
noi suntem binisor, adica avem copii cu febra, copii nervosi, copii rasfatati... nu avem tati, ca si-a luat o "vacanta" de 2 saptamani (ah, n-oi pleca si eu odata, sa vad el cum se descurca!!
) deci, e in "delegatie", eu am chemat-o urgent pe soacra-mea, caci era crima si pedeapsa singura... nu zic ca nu ma descurcam pana la urma, dar mi se zbarleste parul cand ma gandesc cum...
andrei inca are febra... ma incapatanez sa nu-i dau antibioticul (dat de rezerva de dr, in caz ca se ingroasa gluma cu febra) si ne mentinem pe la 38. bine ca macar acum are cu cine sta acasa daca e sa se inrautateasca treaba.
noutati de la noi: am inceput sa ne uitam la desene animate, a facut o pasiune pt lady&tramp si timon si pumba(=lion king 3). iris... zapacita mare
Cristina 
Andrei-Razvan(2.08.2003) si Iris-Sabina(17.11.2005)
www.andreirazvan.home.ro" target="_blank">Andrei si www.iris-sabina.home.ro" target="_blank">Iris
www.nazdravani.ro" target="_blank">Nazdravani de august-septembrie 2003
tonsis spune:
buna fetele!
ce faceti? nu am mai apucat sa scriu, o tot tinem in aniversari pe la copii...am inceput orele de gimnastica (toni merge de 3 ani,sisi de 1 an) si vreau nu vreau de 2 ori pe saptamana sunt cu ele acolo....
va pup pe toate!
dana
Sisi spune:
Oau Mihaela... iar am sentimentul ala ciudat ca imi irosesc anii incercand sa fac ceva aici... aici unde nici sa circuli pe strada nu poti fara sa risti sa mori, ce sa mai zic de gradul de civilizatie si de felul in care sunt educati copiii..
Cristina, sanatate multa la Andreiutz si putere... stiu prin ce treci
Sa va zic acum care e culmea iubirii de mama? Sa te prinda ora 10 noaptea la birou, sa vrei sa pleci dar sa mai amani pana la 11 ca sa nu deranjezi copilul care tocmai adoarme la ora aia si se va da complet peste cap daca vii...
http://community.webshots.com/user/sisi03
mihaela_s spune:
Am observat ca nu se vedeau pozele din "poveste", le-am refacut.
cristina, sanatate lui Andrei, cat despre Iris...trebuie sa fie cineva mai nazdravan in familie :)).
sisi, 
ce pacat sa trebuiasca sa stai atata la serviciu...nu pot decat sa-mi imaginez sentimentul. Dar tot e bine ca iesiti mult in timpul liber, in vacante si in we.
Azi a fost putin mai greu cu Silvia, a trebuit sa o las singura la masa de pranz si s-a lasat cu plansete, din cauza ca nu intelege defel ce i se spune si e pierduta daca nu sunt langa ea sa-i traduc...eu am ramas alaturi intr-o sala. A plecat foarte entuziasmata si peste cateva secunde am auzit-o plangand si a fugit repede la mine...ce s-a intamplat: copiii stau la mese pe varste...cei de 5 ani, cei de 4 si cei de trei, in incaperi diferite. Silvia mancase vineri in sala mare, acolo au fost toti copiii pentru ca a fost ultima zi din septembrie si a fost o masa mare, de sarbatoare pentru copiii nascuti in septembrie, a fost si Silvia printre ei. Iar acum nu stia ca trebuie sa mearga in alta sala, a vrut sa stea tot in sala mare, dar acolo sunt copiii de 5 ani. Educatoarea n-a lasat-o, i-o fi explicat ea ca cei de 4 ani stau in alta sala, dar Silvia n-a inteles si a inceput sa planga, venind la mine, a inteles doar ca educatoarea n-o lasa sa stea unde vrea ea. Ei, am linistit-o, i-am explicat frumos cum sta treaba, unde e locul ei, apoi am mers cu ea si s-a linistit, a ramas singura sa manance, eu am plecat iar in alta sala si am asteptat-o sa termine de mancat. Poate e si bine, poate e si rau ca stau acolo, voi incepe incet-incet sa mai plec, sa o mai las singura. Cat sunt acolo vorbeste doar cu mine, nu vrea sa asculte de nimeni si nu cred ca e foarte bine. O sa mai vedem, educatoarea e foarte cooperanta si intelegatoare, ea mi-a spus ca daca nu am ce face acasa, pot sta si o luna cu ea la camin, insa nu stiu cat e de bine, se va obisnui Silvia ca eu stau cu ea si ii va fi greu cand nu voi mai sta...plus ca vorbeste numai romaneste, nu vrea sa comunice cu nimeni.
Va pup, uite ca mai avem si momente mai grele...
Aaaa, am uitat sa va soun ca in we iar am explorat insula, am fost intr-o rezervatie naturala facuta de un englez, se numeste Brucebo(satul lui Bruce), apoi ieri am fost sa vedem caii salbatici de pe insula, iar apoi un loc istoric unde se afla o coliba refacuta dupa un model de pe vreamea Epocii Fierului...brrr, cum puteau trai oamenii aceia! Am facut si poze.
Mihaela si fetele mele
danat spune:
Mihaela_s am admirat pozele superbe. Deosebite! Verdele ala e asa verde si albastrul chiar atit de intens??? Zici ca esti pe alte planete....Silvia e dulcica si expresiva :-)
Sper ca se va adapta cat de curand, cred ca trebuie luati cu rabdare si faptul ca educatoarea e ok o va ajuta. Acolo au o aplecare reala catre psihologia copilului si nu-l trateaza doar ca pe un animalutz care trebuie sa stie sa deseneze, sa spuna poezii si sa stea la comanda cu manutzele la spate. Chiar sunt curioasa sa ne mai povestesti. Cred ca si Raducu ar reactiona cam la fel in astfel de conditii. Poate ca ea inregistreaza acum tot ce-i nou si va reproduce mai incolo de o sa va mirati ce mica suedeza aveti acasa :-)
Eu as vrea sa-l dau pe Radu la un sport, am incercat la innot dar nu-i primeste inainte de 5 ani, si as fi vrut un sport de colectivitate, sa se mai invete cu copilasii. Aveti vreo idee?
"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"
Dana 
mama lu'Radu Stefan (Fecioras de 2003)
Radu mamii (intre 0-2 ani) si Raduc de la 2 anisori :-)
mihaela_s spune:
Da, azi a fost mai bine la camin, Am dus ieri munca de lamurire ca trebuie sa mai aiba rabdare si va invata limba dar impreuna cu copiii si sa incerce sa se joace cu ei. Azi am fost la teatru de papusi, o doamna care e si ventriloc, dupa ce si-a facut numarul cu o maimutica de m-a intrebat si Silvia daca e adevarata, doamnei nu i se misca deloc gura cand vorbea in locul maimutei, a trecut la teatrul in sine. O poveste cu animalute care si-au facut casuta intr-o manusa in padure si au devenit prieteni. N-am inteles prea mult din dialoguri, copiii in jur radeau si vorbeau, era si interactiv, animalutele puneau intrebari, copiii radeau si raspundeau. Silvia n-a fost foarte incantata, poate si pentru ca n-a inteles. Ei i-a placut in schimb drumul, foarte mult, a fost in mare parte pe alei pe langa zidul orasului vechi, prin orasul vechi prin parc, asa ca au alergat in voie, au facut sa ploua cu frunze :)) si apoi ne-am opri intr-un loc de joaca si copiii s-au jucat putin, am admirat cu totii ratele si pescarusii care convietuiesc in parcul si pe lacul de langa locul de joaca. Mai venea lume si le dadeau de mancare si atunci se adunau gramada...apoi se duceau iar sa inoate. De pe tot drumul se vedea marea, era un vapor pe apa si copiii au fost tare incantati. Apoi a fost iar adunarea de dinaintea mesei de pranz, Silvia deja au inceput sa-i placa cantecelele pe care le canta copiii si azi a fost mai activa, i-a placut. A mers singurica la masa, a stat singura si a mancat, apoi a inceput sa se joace, m-a lasat singura in sala unde o asteptam :)). Educatoarea mi-a spus ca a intrebat-o daca nu vrea la mama si ea a spus ca nu :)).
Maine am sa o las singurica, sa vedem ce iese...
danat, noi suntem inca uimiti de verdele cel verde :)), cateodata spunem ca or fi vopsit astia iarba ca sa dea bine la peisaj :)). Marea e asa albastra cand e senin. Daca e innorat e gri verzuie. Pomii incep acum sa ia culorile toamnei, cad frunzele si e tare frumos.
Mihaela si fetele mele