Ajutor... vreau sa imi salvez relatia

Buna tuturor,

Povestea mea am prezentat-o in alt subiect ''Dragoste si suferinta'' si am fost sfatuita sa o transfer la Consultatii psihologice ptr a primii sfatul principesei.
Sunt casatorita de 3 ani, dupa o prietenie fff frumosa de 4 ani.Inainte de casatorie am avut o relatie ff frumosa si linistita cu sotul meu. Eram amandoi impreuna tot timpul,colegi de facultate, foarte posesivi amandoi pe atunci si cu gandul la casatorie inca din primele luni dar am asteptat pana la finalizarea studiilor.
Pe parcusrul acestor 4 ani, nu am stat niciodata certati mai mult de o ora, discutiile au aparut mai mult in momentul apropierii nuntii ptr ca parintii lui nu erau de acord considerand ca el este mic si a existat un singur incident in care la o cearta el mi-a strans ff tare mana, aproape ca mi-a luxat-o.
Insa dupa ce ne-am casatorit au aparut momente destul de urate alternate cu altele foarte frumoase.La inceput am considerat ca adaptarea si lipsa experientei la amandoi este baza discutiilor scapate de sub control.
Ptr multe din discutii, nu mai cunosc motivele, important este ca din replici taioase , am ajuns la jigniri si imbranciri, distrugeri de obiecte, strangeri de brate pana la invinetire din partea sotului meu.Dupa acele certuri ingrozitoare el isi cerea iertare, imi spunea cat ma iubeste, imi promitea ca incearca sa se controleze si ca nu vrea sa semene cu tatal lui care a fost ff violent cu el si mama lui ( si continua sa fie cu mama lui).
De atunci pana in prezent lucrurile se repeta, uneori se abtine mai mult, alteori revine la miscari violente , strangeri, trantiri, dar niciodata pumni sau palme, si imi reproseaza ca atunci cand il vad asa sa nu mai fiu orgolioasa si dura in cuvinte cu el. Trebuie sa recunosc ca in certuri nu pot sa cedez, sa tac, sa nu fiu acida,sa nu ii raspund la provocari si nu pot sa ma apropii de el sau sa stau la el in brate (asa cum ar dori in urmatoarele 5 min de la ''rafuiala'' plin de parere de rau) si iar se enerveaza si o luam de la capat si imi spune cat de neintelegatoare, ciudata, si a dracu' sunt. In final cedez, il primesc cu greu langa mine si incerc sa uit. Din momentul acela se poarta minunat (ca la inceput). Nu imi lipsesc alintarile, rasfaturile, florile, complimentele ptr 3 luni, 1 luna ... pana intr-o zi sau un sir de 2-3 zile de calvar. Daca aceste momente nu ar exista as putea spune ca avem o casnicie f fericita, ne intelegem bine, ne iubim, ne plimbam.Eu am incredere in el si nu mai sunt asa posesiva ca la inceput, el a ramas posesiv si gelos desi imi spune ca are incredere deplina in mine.
El stie ca nu procedeaza bine, ca se pierde cu firea si promite si incearca sa se schimbe, ia vitamene cu B6 si Mg, evita condimentele dar momentele reapar.
Mentionez ca nu avem copii si imi dau seama ca nu trebuie sa apara momentan ptr ca nu avem un mediu familial stabil.
Il iubesc si stiu ca ma iubeste dar nu reusim sa ne rezolvam problema.
Inca sper in schimbarea care mi-a promis ca o va face. Ceea ce nu v-am spus este faptul ca ne pregatim sa plecam din tara peste cateva luni, in SUA, ptr o perioada lunga sau definitiva de timp.Il voi avea acolo pe fratele meu dar nu voi mai fi inconjurata de toti ceilalti care ma iubesc.
As dori sa apelam la terapie de cuplu, desi nu stiu cum sa caut un psiholog bun care sa ma ajute nu sa imi ia doar banii.
Noi locuim intr-o localitae intre Ploiesti si Bucuresti si mi-ar fi aproape sa ajungem intr-unul din cele 2 orase. Daca puteti sa imi recomandati pe cineva va rog din suflet sa o faceti.
Si inca ceva, voi sunteti singurele persoane carora le-am impartasit tristetea si problema mea. Nu am putut sa discut cu parintii mei, cu care am o relatie foarte buna ptr ca nu am vrut sa ii intristez si nici o prietena careia sa pot sa ii spun ce simt nu am.

Astept un sfat,

betiana spune:

Parerea mea este ca va cunoasteti destul de bine dupa 7 ani, dar ceva il framanta pe sotul tau.Poate nu-si doreste plecareasau este nelinistit din cauza acesteia.Incearca sa-i spui lucrurile care te dor cu calm,fara sa fii caustica.Doar va iubiti inca.Cand este nervos sau agitat lasa-l in apele lui pana ii trece si doar cand il simti relaxat discutati despre problemele existentiale.Gasiti-va timp pentru plimbari si prieteni.Ascultati muzica relaxanta.Scrieti-va intr-un carnetel gandurile de peste zi si apoi faceti schimb de carnetele saptamanal.Veti vedea astfel ce il macina pe fiecare.

tuluz82 spune:

Da ne cunostem bine dupa 7 ani , problemele au aparut dupa casatorie, deci de 3 ani, la o luna dupa ce ne-am mutat impreuna.
Comunicam perfect si ne simtim compatibili, exceptie facand momentele de criza.
Discutam deschis orice problema, avem aceleasi gusturi, ne ascultam dar ..... cand se enerveaza foarte tare nu isi mai stapaneste nervii si ajungem la aceste situatii delicate, momente in care chiar il urasc.

maru spune:

rezolvati inainte de a pleca in state, indiferent daca e doar pentru un contract, ori definitiv. Emigrarea poate sparge sau intari un cuplu. Daca plecati cu fisuri, va va fi f dificil

Doamne'ajuta!