Iubire neconsumata... Voi ati trecut prin asa ceva

mikipreda spune:

Draga Clau,

pari o fiinta extrem de rationala dupa modul in care povestesti ce ti s-a intamplat si dupa modul in care ceri o solutie. Problema descrisa de tine a fost insa mai degraba generata de instinct,(probabil ca in trecut apropierea de el a fost una mai degraba bazata pe instinct, pe afinitati si gusturi comune ) si tocmai de aceea ti-ai fi dorit sa se intample ceva mai mult. Intrucatva e normal ca in momentul in care o persoana rationala se confrunta cu o problema care nu e intocmai logica sa se gaseasca in impas, si e foarte bine ca ti-ai deschis sufletul.

Eu nu pot decat sa iti spun care e parerea mea , e numai decizia ta daca vrei sau nu sa o treci prin filtrul ratiunii tale si sa vezi daca poti sa alegi ceva care sa te ajute.

O sa incep chiar cu intrebarea din ta , si o sa iti spun ca DA, poate cele mai multe din noi trec printr-o situatie similara. Intalnesc un barbat, relatia de prietenie excelenta, am avut prietene care descriau relatia asta ca fiind una de "fratie". Partea cea rea este ca de cele mai multe ori lucrurile nu se opresc aici, relatia de prietenie/fratie/f buni amici de cele mai multe ori se transforma intr-o relatie. Ce pot sa iti zic tot din ce am constatat eu e ca majoritatea relatiilor astora nu prea merg. Transformarea "big brother"/"boyfriend esueaza lamentabil de cele mai multe ori. Dupa o astfel de relatie esuata , crede-ma de foarte putine ori mai e lloc de prietenie/amicitie.

La tine lucrurile nu au ajuns pana la faza de relatie, desi inteleg ca intr-un fel tanjeai dupa asta. E mai bine, believe me. Eu , personal sper pentru binele tau, dupa cum te descrii-sa nici nu se intample asta. Ai o familie -un sotz si un bebe-pe langa tine vor suferi si ei.

E foarte bine ca ai puterea sa admiti ca este o OBSESIE, insa trebuie sa mergi mai departe si sa o inlaturi. Din ce scrii aici mi se pare ca o hranesti, la un moment dat obsesia va ajunge sa te domine.

Incearca sa te gandesti in perspectiva, mergand pe ideea ca ajungeti sa aveti o relatie, si sa vezi daca asta te-ar face mai fericita. Incearca sa proiectezi in mintea ta un scenariu in care tu chiar ajungi in acel punct cu EL, vezi daca asta te face sa te simti bine. Incearca sa iti imaginezi consecintele asupra: vietii tale de cuplu, vietii lui de cuplu, vietii voastre sociale-ca inteleg ca aveti amici comuni.

Incearca sa asculti vocea ratiunii si nu pe cea a instinctului, multe din lucrurile pe care ti le imaginezi despre el exista doar in mintea ta. Si, pe de alta parte gandeste-te ca e posibil ca EL cel real, EL-cel care urmeaza sa se casatoreasca- s-ar putea sa nu mai semene deloc cu persoana pe care ai cunoscut-o in urma cu ceva ani si care ti-a ramas in suflet.

Spuneai intr-unul din mesajele tale ca intre voi doi au fost si "faze naspa...pe care creierul meu le-a uitat rapid , concentrandu-se pe ce era frumos " . Incearca sa produci efectul invers: incearca sa rememorezi acele faze nashpa, in detaliu, sa iti aduci aminte fiecare amanunt, fiecare gest, sa incerci sa simti din nou dezamagirea pe care ai simtit-o daca el te-a ranit. Incetul cu incetul , "naluca " - cum ii spui tu, se va indeparta...

cmiha spune:

Multumesc pentru raspunsuri, si please... nu va opriti aici!

Sigur ca vreau sa scap de chestia asta, asa ca o sa incerc sugestiile voastre, daca as putea sa-mi scot chestia asta din cap cu picamerul, chiar ca as incerca!

Pe de alta parte, stiu si eu hranesc aceasta obsesie. Lucrurile se mai potolisera, eu am facut to ce am putut sa nu-l mai sun deloc, sa nu ma mai gandesc la el, dar o iau razna cand ma suna el... De aceea v-am spus ca el nu stia de mine, pentru ca au fost perioade si 1-2 ani cand nu am vorbit deloc. Pe urma, el ma suna... acum vreo 4-5 ani m-a sunat chiar in seara de Craciun sa-mi ureze Craciun fericit (la vremea aia eram singura, va dati seama ce s-a intamplat in sufletul meu)...

Nebunia a inceput din nou de cateva luni cand m-a sunat cateva zile la rand sa ne intalnim intr-o problema, am iesit impreuna in oras la suc, am vorbit ca-n vremurile bune... Ce-a fost in capul meu in momentul ala ?! Dincolo de discutiile rationale, vedeam in fata mea un barbat pe care "l-am iubit odata". Credeti-ma ca ma uitam la el si ma intrebam..."ce mi-o fi placut la el ?!", timpul trece peste oameni si la randul lui si el era putin imbatranit, plictisit, nu mai era asa fermecator ca in urma cu 5-10 ani... Ma gandeam ca sotul meu pe care chiar il iubesc este "peste" el la multe chestii...

Ok, am gandit toate lucrurile astea atunci face-to-face, si ulterior a trecut 1-2 saptamani... si nebunia asta a revenit in capul meu... chiar daca fac eforturi rationale sa o inlatur, nu reusesc... nu stiu cum....

Sotul meu ma intreaba uneori 'la ce te gandesti?' cand ma vede asa usor abatuta, cred ca stie ca se intampla ceva cu mine, dar va dati seama ca e ultimul lucru din lume pe care i l-as putea spune...


thx
Clau

cmiha spune:

Alta treaba... innebunesc ca nu o cunosc... si ma gandesc in continuu.... cu ce o fi mai buna ca mine, o fi mai frumoasa, mai desteapta, poate mai simpatica...

Sigur ca o sa am ocazia sa o vad intr-o buna zi, insa acum intrebarile astea ma chinuie, ma macina de nu se poate.

Clau

Miluna spune:

Draga Clau, te inteleg foarte bine. Si eu aveam tendinta sa visez la altii in momentele cind ma simteam singura si relatia actuala nu mergea prea bine. Visam la prima mea iubire, cu care am inceput o relatie dar am intrerupt-o din cauza distantei (traia in alta tara), visam la alte posibile relatii... Dar adevarul e ca toate visele si obsesiile astea nu aveau prea mult de a face cu persoanele in sine, care erau muuuult supraevaluate, ci nu faceau decit sa reflecte golul din relatia actuala.
Deci in loc sa te tot intrebi cum ar fii fost cu prietenul asta, mai bine te-ai concentra pe ce nu merge bine cu sotul tau. Sunt sigura ca daca ai avea o relatie implinita cu sotul tau, nu te-ai mai gindi la el. Stiu ca e usor de spus dar greu de facut, din moment ce tu acum ai aceasta obsesie. Si cred ca cea mai buna cale de a scapa de ea este sa iei taurul de coarne. Adica sa-l intilnesti pe om, sa discuti cu el, sa vezi cum e el in realitate acuma, sa-l mai cobori de pe piedestal. Si da, ar fii bine sa o cunosti si pe ea, sa-i vezi cu ochii tai impreuna. Sigur va fii dureros, dar iti garantez ca dupa un timp va trece si vei scapa si de obsesie. Si atunci te vei putea ocupa mai atent de relatia cu sotul tau.
Parerea mea.

roxanal spune:

Clau, parerea mea este ca au ramas neste lucruri nespuse intre voi, lucruri care-au marit ciudatenia "relatiei" dintre voi...voi practic ati avut ceva si n-ati avut si eu cred ca incerci o parere de rau la ceva ce nici nu sti ca s-ar fi intamplat vreodata..eu zic sa te lamuresti foarte bine, pe tine, ce ai fi vrut..e pacat ca dintr-o chestie de-asta sa-ti strici viata..sa-ti traiasca puiul si mult noroc

Elise spune:

quote:

---

cum ma simt de cand am aflat? destul de nasol... simt ca l-am pierdut de tot... si da, mi-e teama ca relatia asta nu se va "consuma" niciodata... nu stiu sincer ce as face daca as avea vreodata ocazia
(ma gandesc ca totusi as merge inainte), insa pe moment iti dai seama ca nici nu se pune problema... doar n-o sa ma duc la el in prag de insuratoare si sa-i spun... stii, eu te iubesc de ani de zile!!! ce-ar putea sa zica in afara de faptul ca sunt putin nebuna ?!

---

Ce ar putea sa zica?
Ar putea sa zica DA.
Esti sigura ca asta vrei? Asta iti doresti?

Sa zicem ca te-ai duce intr-adevar la el la usa, in prag de nunta.
Si sa zicem ca ar fi de acord sa "consumati" in sfarsit relatia (ce urit suna...)
Cum crezi ca ar fi?
In realitate, nu in visele tale romantice?
Crezi ca sa dea de doua ori din fund ar merita tot timpul pe care i-l aloci tu acum?
Toate importanta pe care i-o dai, toti anii in care ai visat la el?
Si ar merita si dimineata de dupa - pentru ca, trist dar adevarat, va urma si o dimineata de dupa? Dimineata in care isi va lua sosetele si se va duce sa se insoare, linistit ca si-a reglat conturile?

Eu cred ca ai pica de sus... n-ar fi decit o imensa dezamagire.

Elise & BBLisa

Principesa spune:

Da, sunt din Bucuresti.
Nimeni nu te poate face sa iti schimbi conceptiile pe care nu vrei sa le schimbi. Nu acesta este rolul unui psihoterapeut. Un psihoterapeut nu te poate face sa faci ce nu vrei. Ci te poate ghida si sustine sa te orientezi catre ceea ce vrei printr definirea unui obiectiv consensual.
Pentru "obsesia" ta deci, important este ce obiectiv ai intr-o terapie. Pentru ca acum nu pari sa doresti cu adevarat sa renunti la fantasmele legate de acel barbat sau nu cu toate partile tale. Si atunci, chiar daca o parte isi doreste asta, exista riscul ca alte parti sa saboteze un demers terapeutic in acest sens.
In cazul aceste, as recomanda o terapie care sa inceapa cu obiective mai putin grandioase. De tipul "hai sa vedem la ce nevoie raspunde aceasta obsesie". Si apoi sa iti urmaresti obiectivele pas cu pas.


Nu este niciodata prea tarziu sa ai o copilarie fericita

roz6 spune:

************

diana2004 spune:

Eu am trecut printr-o situatie asemanatoare ,totul a fost bine cit am fost amici ,ne simteam bine impreuna numai ca la un moment dat eu am vrut mai mult pt ca nu mai suportam o situatie incerta .Am devenit iubiti si a fost o catastrofa ,el nu era pregatit pt o relatie serioasa ,eu am devenit geloasa asa ca el in scurt timp mi-a spus ca vrea sa fim din nou doar amici .Am suferit ca un ciine si mi-am vazut de drum .A fost greu pt ca eram colegi si ne vedeam zilnic dar nu am mai privit inapoi ,ce rost avea ?
Apoi am inceput sa ies cu sotul meu ,si el se despartise de curind de prietena lui si practic amindoi incercam sa ne consolam :a fost marele nostru noroc ,sintem casatoriti de 11 ani si il iubesc din ce in ce mai mult .
Nu stiu de ce amicul meu nu a vrut sa raminem impreuna dar ma bucur ca ne-am despartit .Am cunoscut-o pe sotia lui ,nu imi e cu nimic superioara ,dimpotriva as spune daca as fi rea ...
Cred ca la tine e de fapt o nostalgie dupa vremurile cind erati mai tineri si nu aveati greutati si toata lumea era a ta ...ehei...

cmiha spune:

Diana,
si chiar asa... sa fie o nostalgie dupa vremurile fara griji... si cum scapam de ea ?!

Grijile m-au dat peste cap in ultima vreme, copil mic, cu sotul nu mai e... cum era cand eram doar noi doi, sigur ca ne-am si indepartat in ultima vreme si nu stiu cum as putea sa reiau legatura aia de suflet... nici profesional nu suntem chiar impliniti amandoi dar asta e o alta problema...

pe curand
Clau