Sa ai copil/copii = sacrificiu?
Raspunsuri - Pagina 6
Porumbita spune:
J G, ce curajoasa esti sa te arunci asa in gura lupilor...
fosta mea sefa a venit odata de la o reuniune a 15 ani de la terminarea liceului si printre altele ne-a zis o chestie ca din punctul ei de vedere cei care zic "cea mai mare realizare a mea e copilul/copii mei" alte realizari efectiv nu au...
a, si ca sa nu o acuzati de lipsa de sentimente materne ea are o fetita a ei si un baietel adoptat...
Elle_seb spune:
J G, cred ca ai pus punctul pe I, cum se zice 
.
Da, te implineste maternitatea ca femeie, da, te umple de bucurie zambetul copilului tau... dar totusi parca prea este dusa la extrem dscutia asta. Fericirea de a avea un copil vine odata cu noptile nedormite, odata cu schimbarea radicala a stilului de viata, pe care, tre' sa recunosc, le-am resimtit, ca m-am adaptat din mers, da, m-am adaptat, am invatat... iar sentimentele materne pot sa zic ca au crescut in intensitate odata cu trecerea timpului. Iar adaptarea mea la noul rol, acela de mama s-a facut treptat... nu din prima zi in care am venit cu copilul acasa.
Sebi este cel mai important lucru din viata mea, dar nu as vrea sa fie si singurul lucru important pentru mine.
Elle_seb
liliana27 spune:
J G si Elle_seb, mi-a mai venit inima la loc dupa ce v-am citit. Deja incepusem sa cred ca sunt mama denaturata.
Lemoni spune:
Elle Seb le zice ca pt sufletul meu, eu sunt veterana ai mei sunt marisori acum , cu cativa ani in urma cand le vedeam fetisoarele alea dulci si frumusele poate ma certam tare de tot cu voi pe teama asta acum cand sunt mari si acrisori sutn pe baricada cealanta.
espiritu spune:
subiectul a alunecat usurel de la "copil=sacrificiu" la "copil=the most important in my life" fiind doua subiecte sensibil diferite.
parerea mea!
espiritu
Elle_seb spune:
Nu stiu daca sunt doua subiecte complet diferite.
Vorbim despre copil si despre cat de mult ne schimba viata venirea lui pe lume.
Ca iti vezi actiunile urmatoare ca pe un sacrificiu, mie imi pare ca aici tine si de bagajul emotional si afectiv al fiecaruia, de tinichelele emotionale pe care le tarai dupa tine, de dispozitia afectiva pentru copilul tau, de o anumita tendinta a multor femei de a se victimiza.
Personal, nu am simtit niciodata ca am facut vreun sacrificiu pentru copilul meu pentru ca tot ce am simtit ca trebuie sa fac pentru el mi s-a parut firesc. El nu mi-a cerut nici un sacrificiu, nici macar nu mi-a cerut sa-l aduc pe lume. De ce as vedea eu tot ceea ce fac pentru el ca pe un sacrificiu?
Insa da, mi-a schimbat viata radical si pe alocuri modul de a privi lucrurile.
Si da, viata mea, proprie si personala, este mai mult decat faptul ca-mi cresc copilul.
Mie sincer mi s-ar parea extrem de daunator pentru relatia dintre mine si copilul meu si ulterior pentru dezvoltarea lui emotionala, sa-mi concentrez totul asupra lui: vise, asteptari, cerinte, nevoi samd. O mama care traieste numai si pentru si prin copilul ei este o mama care din punctul meu de vedere, nu a fost in stare sa-si traiasca propria ei viata, nu are prea multe asteptari personale si acum o traieste pe cea a copilului ei.
De asta zic ca mi se par exagerate unele postari de la subiectul asta.
Sper ca m-am facut inteleasa, acuma stau cam prost la capitolul sinteza.
Elle_seb
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by liliana27
J G si Elle_seb, mi-a mai venit inima la loc dupa ce v-am citit. Deja incepusem sa cred ca sunt mama denaturata.
Yup. Me too
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
Bee spune:
Janina, "daca la 30 de ani va fi un om fericit, realizat profesional, bun, inteligent, aia va fi cea mai mare realizare"....... ai ei, nu?
EU am oroare de urari de genul " Sa va traiasca copilul, sa fie sanatos si sa-si bucure parintii!" Brrrrrrrr. Pai de aia ii facem? Sa ne bucure neaparat pe noi? Daca nu ne bucura, nu-s cuminti si nu o sa ne mai deschida usa cand vor fi mari inseamna ca i-am facut degeaba sau ca nu mai sunt ai nostri? Eu una imi repet zilnic, sa fiu pregatita pentru ce ma asteapta la batranete, ca e posibil ca fii-mea sa nu ma mai vrea aproape de ea pe la 30 de ani. Asta este. Poate ca o voi merita. Important e sa fie ei, copiii nostri, sanatosi si fericiti, iar noi la fel. Fiecare cum poate.
Si hai sa va spun eu una vis a vis de "cea mai mare realizare". PAna acum cea mai mare realizare a mea este barbatul meu! Faptul ca l-am gasit. Pai cu cine mai faceam copiii care sunt o alta mare realizare a mea? DAr eu una recunosc ca m-ash uita ciudat la un om care ar zice: "Cele mai mari realizari ale mele sunt: doctoratul, faptul ca-s mare director, presendinte, etc, averea pe care am acumulat-o si copiii" . Dar cati dintre oamenii pentru care ordinea e cu adevarat cea de mai sus, au si curajul sa-si expuna punctul de vedere pe fata, fara teama de a fi judecati de "societate".
si Ana Teodora (22.12.2005)
http://www.dropshots.com/dochia
Elise spune:
eu vad copiii drept "cea mai mare realizare" din alta prisma.... Copiii sint urmatoarea generatie. Este cea mai durabila "investitie". Un copil e un om nou. Un om nou care la rindul lui poate realiza orice "maretie" ai realizat tu ("director de banca", nspe masterate") sau poate chiar mai mult. Poate fi tot ce esti tu sau te poate depasi. Intr-un fel, dai mai departe, toate sansele pe care ti le-a dat tie viata. Sansa de a trai, de a acumula, de a construi. Asiguri o continuitate. Altfel... te nasti, cresti, imbatrinesti si mori. Si ramine...ce? Ce lasi dupa tine? O casa care va intra in paragina, o cariera de care nu-si va aminti nimeni? Care e contributia si sensul faptului ca ai trait la un moment dat?
Elise & BBLisa
espiritu spune:
quote:
Originally posted by Elise
eu vad copiii drept "cea mai mare realizare" din alta prisma.... Copiii sint urmatoarea generatie. Este cea mai durabila "investitie". Un copil e un om nou. Un om nou care la rindul lui poate realiza orice "maretie" ai realizat tu ("director de banca", nspe masterate") sau poate chiar mai mult. Poate fi tot ce esti tu sau te poate depasi. Intr-un fel, dai mai departe, toate sansele pe care ti le-a dat tie viata. Sansa de a trai, de a acumula, de a construi. Asiguri o continuitate. Altfel... te nasti, cresti, imbatrinesti si mori. Si ramine...ce? Ce lasi dupa tine? O casa care va intra in paragina, o cariera de care nu-si va aminti nimeni? Care e contributia si sensul faptului ca ai trait la un moment dat?
Elise & BBLisa
mai trebuia sa spui ceva de pacea mondiala si era complet.no offence,nu m-am putut abtine.
espiritu