Cum ii spui copilului ca divortati?
Raspunsuri - Pagina 3
Elle_seb spune:
... asa. Si daca tot am monopolizat subiectul (scuze Iulian 
) zilele trecute a venit Sebi la mine si mi-a spus: "mami, vreau sa vina tati si sa nu mai plece" (uite ca ma apropii si de tema initiala a subiectului). Si mi-a picat cerul pe mine, ca are doar 3 ani. I-am spus ca o sa vina tati sa-l ia in parc si sa se joace impreuna. A acceptat ce i-am zis si nu m-a mai intrebat nimic. Am vrut sa elaborez discutia cu el, dar nu vreau sa-l bulversez asa ca am inghitit in sec si am schimbat discutia. Cred ca o sa astept sa mai creasca nitel desi... el intelege mai multe decat vreau eu sa cred.
Elle_seb
szivarvany spune:
Elle_seb - daaa, copiii stiu foarte multe, doar inca nu se stiu exprima.
Giulia a tras doua concluzii, dar am reusit sa-i scimb parerea: prima era k mami cand vb cu tati e trista; a doua m-a intrebat dc nu o iubeste tati al ei ... sa pice cerul pe mine ... astea acu vreo 2-3 luni. Atunci am schimbat tactica !
Daria & 
www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)
blackpanterro spune:
quote:
Originally posted by mamagiuliei
Acum, citindu-va, ma loveste un gand: nu ati vazut copii fericiti, chiar daca parintii lor sunt divortati ???
Eu sunt destul de optimista, nu vad divortul ca un capat de tara pt nimeni, nici pt mine, nici pt fetita mea.
Daria &
Ba da, eu am fost foarte fericita cand au divortzat ai mei.Eu am implorat-o pe mama sa divorteze sa nu mai primim bataie....eu si ea ca sora mea era bebe....
Asa ca foarte bine ca nu vezi divortul ca pe un capat de tara.Noi am avut tot ce ne-am dorit(in limita posibilitatilor) si mai ales liniste in casa.
Decat cu asa sot si tata mai bine fara....credeti-ma ca, calitatea vietii noastre s-a imbunatatit enorm dupa ce au divortat ai mei.Si nu am avut 2 vacante si nici multe cadouri la ziua mea,nici camera la taica-miu acasa nu am avut, l-a durut in cot de noi dupa ce a plecat...dar am fost fericite ca el nu mai era...
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
carla28 spune:
ii spui cu multa maturitate, sa il faci sa inteleaga ca divortul nu inseamna pierderea dragostei unui parinte, ca ii va fi mult mai bine daca mami si tati vor fi linistiti si fericiti chiar daca nu mai sunt impreuna, trebuie facuti sa inteleaga ca au venit pe lume din iubire si dragoste si ca acest lucru nu s-a schimbat.
in nici un caz nu trebuie gandit ca sunt copii si nu vor intelege, dimpotriva inteleg foarte multe si inca de la varste fragede
sub nici o forma nu trebuiesc folositi ca si arme unul importiva celulilat indiferent cui ii apartine culpa
din punctul meu de vedere cred ca mai greu este sa le explici, cand dupa divort,in cazul in care fiecare dintre parinti isi reface viata alaturi de altcineva si poate mai apara un fratior sau surioara...ca lui ii va fi bine in continuare, dar asta este alt subiect
Si off topic, admir curajul mamelor cu copii care divorteaza si isi asuma responsabilitatea cresterii lor, pentru ca adevarul este ca in cele mai multe cazuri greul cade pe umerii femeilor.
Toate cele bune,
Carla
iulian1969g spune:
quote:
Originally posted by Elle_seb
... asa. Si daca tot am monopolizat subiectul (scuze Iulian
Elle_seb
Crezi c-ar fi o idee buna sa-i sugerezi copilului sa-i puna tatalui o asemenea intrebare:
" - Tati, vreau sa vii la noi, si sa nu mai pleci, ce zici?"
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by iulian1969gquote:
Originally posted by Elle_seb
... asa. Si daca tot am monopolizat subiectul (scuze Iulian
Elle_seb
Crezi c-ar fi o idee buna sa-i sugerezi copilului sa-i puna tatalui o asemenea intrebare:
" - Tati, vreau sa vii la noi, si sa nu mai pleci, ce zici?"
I-am tras eu suficiente semnale de alarma la vremea cand inca mai eram impreuna, cand inca se mai putea face ceva. Am avut discutii lungi si interminabile cu el, i-am spus in nenumarate randuri sa-si asume responzabilitatea de tata. Nu a facut-o. A mai facut si alte nefacute intre timp, s-au strans destule la momentul cand am spus gata. Suntem despartiti de 5 luni, pentru el nu mai am nimic, de ce l-as pune pe Sebi sa-l intrebe asta?
Elle_seb
szivarvany spune:
Iulian
dc crezi tu ca asta ar fi solutia cea mai buna pt Elle_seb ???
Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)
iulian1969g spune:
quote:
Originally posted by mamagiuliei
Iulian
dc crezi tu ca asta ar fi solutia cea mai buna pt Elle_seb ???
Eu ma gandeam ca aceasta intrebare l-ar responsabiliza pe tata.
Stii, una este sa-i spuna ea:
"- Mai barbate, ai si tu grija de copil! sa creasca in conditii cat mai bune!"
Si altceva este pentru el sa-i spuna copilul:
"- Tati, imi place asa de mult cand esti cu mine! Ramai la noi, si sa nu mai pleci niciodata, ce zici? Te iubesc asa de mult! Nu-i asa ca tu vei avea grija de mine?"
Cu totul altfel ar primi tatal o astfel de propunere, venita chiar din partea copilului!
Nu stiu daca m-am facut inteles...
szivarvany spune:
Un tata insensibil NU poate fi sensibilizat/responsabilizat nicicum .
Vb din experienta 100% personala .
Un astfel de "tata" asa e el programat si i se pare normal sa se comporte asa . 
De asta ziceam, ca asta doare cel mai tare: indiferenta fata de copil. Restul le intelegem, explicam, admitem, inghitim ...
Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)
otilica74 spune:
Buna Dragelor, ma bag si eu la subiectul asta fiindca sunt pe aproape,parintii mei au divortat cand eu avea 3 ani, pana atunci eram fata tati, cand venea de la schimbul de noapte, eu, desi d-abia trezita adormeam din nou la el in brate unde cateodata mai scapam si un pipi,nu il deranja, eram nedespartiti.Dar a plecat...a suferit si el enorm, era un om cu familie cu sotie si 2 copii, si ajunsese pe strada, a avut o perioada grea in care a baut si a facut multe rele, dar s-a potolit si s-a recasatorit.Noi copii nu am inteles niciodata de ce nu venea tata la noi, se certase rau cu mama doar...dar pe noi nu ne mai iubea? Acum plang cand scriu...dupa divort aveam trei ani si stateam pe scaunelul meu in fata portii si il asteptam pe tata ca de obicei sa vina de la servici, am facut asta cateva luni de zile, a venit si tata si m-a furat de doua ori fiindca tribunalul ma lasase la mama(care ma iubea enorm), dar el nu putea sa stea fara mine, si totusi a trebuit sa ma dea inapoi mamei, ani au trecut el nu mai are alti copii,dar noi am devenit doi straini...unde e oare dragostea aia nebuna? Mama a fost blanda cu noi dar va spun SIGUR indiferent ce le ve-ti spune copiilor rana din sufletul lor micut nu se va vindeca, e rau ca atunci cand doi oameni decid sa aiba un copil nu se gandesc de doua,trei ori inainte sa divorteze, acum realizez ca si viata mamei ar fi fost,poate,un cosmar daca nu ar fi divortat...dar pe mine m-a marcat pentru toata viata si in toate deciziile importante pe care le-am luat.Eu nu l-am avut pe tata aproape...si doare... doare rau...pacat...