Jurnal de gradinita

Astazi Irina a inceput gradinita. Are doi ani si opt luni si doua zile si de azi, merge cu mami la serviciu. Amandoua la serviciu: mami la birou, Irina la gradinita. Plecam dis-de-dimineata, Irina ii explica lui tati ca se duce sa vada un castel mai frumos (mai frumos decat ea stie ce) si apoi tranteste un bye-bye relaxat. Pe drum, canta. In autobuz se pisiceste. Povesteste oricui vrea sa o asculte ca se duce la gradi si acolo o sa se dea in leaganul rosu. A mai fost la gradi in vizita. Ajungem devreme, suntem doar noi si inca vreo trei-patru copii.
Dupa vreo jumatate de ora de leganat si topait, vine si educatoarea. Carolina... E draguta, o ia in brate si Irina incepe instant sa o mangaie pe par asa cum ma mangaie si pe mine cand strabat strazile orasului cu ea ghemuita in brate, ditamai copiloiul... La ora mesei, imi sopteste complice "mami, hai sa plecam de-aici", doar-doar oi pricepe ca s-a terminat distractia si e cazul sa ne lasam de bancuri, sa mergem in parc, la lebede, la tobogan si la celelalte placeri obisnuite. Dar nu putem sa plecam de-aici asa ca se aseaza cuminte si incepe sa guste din cheerios
Plec repede, candva intre a doua si a cincisprezecea lingurita, nu inainte de a-i recita iar litania: "te joci putin si la 12.30 vine mama sa te ia acasa, sa papi si sa dormi in patutul tau".
Stau cu ochii pe ceas, imi vine sa ma duc tot timpul sa o iau de-acolo, dau telefon, nu raspunde nimeni, intru in panica, in sfarsit ma suna directoarea gradinitei: buna ziua, sunt mama Irinei, ce face? urla? Nu urla, dar nici nu sare intr-un picior...
la 12.15 zbor pe strazi...
O gasesc trista, spunandu-si ei si celor dispusi sa o asculte:
"n-a venit mami!". Un alt copil incepe sa planga, semn ca e ora de plans si brusc toti isi amintesc ca n-a venit mami si plang pe cinci voci, a mea cu capsorul usor lasat intr-o parte, doua degete in gura si canuta de apa stransa la piept.
O iau in brate, gata, gata a venit mama! Hai sa mergem acasa, spune la revedere, ne vedem maine.
Spune, dar nu e convinsa.
- Ti-a placut la gradi?
- Da.
- Mai vii?
- Nu.
- De ce sa nu mai vii? Mi-a spus doamna ca ai desenat frumos.
- N-a desenat Ina!
- Ei cum nu... Si ca ai modelat plastelina.
- Nu.
- Da' ce-ai facut?
- Am asteptat-o pe mami!
... Si-a fost ziua-ntai...

pisimuky spune:

Witchie, sa-ti traiasca mamarutza ! Azi-maine voi ajunge si eu sa postez ceva de gen, parca vad... Taare m-am emotionat cand am citit ce ai scris... Cum ti se strange inima, parinte fiind, cand stii ca puiul tau incepe o noua etapa a vietii sale de piticel, nu-i asa ? Cum te gandesti, tot la 5 minute, ca oare ce face, da' plange, da' nu i-o fi dor de mami si alte si alte intrebari... Si cand or fi mari, noi tot asa ne-om gandi la ei...Si Rares al meu trebuie sa mearga la gradi peste aprox. o luna, parca vad ce surpriza voi avea, dupa ce m-a innebunit ca vrea la gradi, ca va plange dupa mama...Va doresc toate cele bune si o acomodare rapida cu gradinita !

Mamica de nazdravan Rares si Mihnea




Good things last forever.

Witchie spune:

da, povestea e la cam la fel de fiecare data difera strict replica de final:)

andre_ea spune:

Hai mai Anda, mi s-au umplut ochii de lacrimi si-s la serviciu! Pup dulce Irinuca mica, sa se obisnuiasca repede cu gradinita!

---

Andreea, mami de Tudor- 10.08.2005
Delu Prichindelu'

mara03 spune:

irinuca dulce.
pentru mami, sa-i mai aline stresul...

sa ne povestesti in fiecare zi ce face irinuca, da?

Witchie spune:

Da,da, povestesc, da nu acu, trebe intai sa ma opresc din bocitul de dimineata.

Witchie spune:

Ieri a fost rau. Dar azi e mai bine. Ieri am mers la pediatru pentru exudat si tot drumul Irina s-a vaitat ca vrea acasa, nu la doctor ca-i face injectie, nu la gradi, acasa cu mama, acasa la mami, sau macar acasa la buni Gabi, oriunde dar numai acolo nu.
-Nu mai plange ca n-ai de ce, nu-ti face nimeni injectie, i-am zis, si daca vrea doamna doctor sa iti faca injectie, mami te ia in brate si fugim.
- Daca vlea sa faca ijectie, mami te ia in blate si fugiiim, repeta ea cu buza tremurandu-i a plans.
- Dar eu nici nu stiu sa fac injectii, i-a zis senina doamna doctor.
- Nici vaccin? a intrebat Irina, cu jumatate de gura.
- Nici vaccin.
Cu chiu, cu vai am facut-o sa deschida gura, promitandu-i cate in luna si in stele, bomboane si jucarii - n-a fost chip, doar cand a prins-o pediatra de nas a catadicsit sa deschida gura laaarg, ca un peste scos din apa. apoi, tot drumul s-a rugat de mine sa mergem acasa nu la gradi, ca e cuminte si se joaca frumos in camera ei.
- Nu se poate, mami trebuie sa mearga la serviciu, tu trebuie sa mergi la gradi.
- Nu la gradi! Acasa la mami!
- Si cine sta cu tine?
- Mami!
- Si la serviciu cine se duce?
- Ina!Lucleaza ina un pic, un pic...
- Nu mai bine mergem impreuna pana la gradi si tu ramai la copii si mami merge la birou?
- Nu la copii!
Cand s-a vazut din nou in mica sala de mese, a inceput sa planga. Mai intai a plans Sara, apoi a plans Irina. E de-ajuns sa lacrimeze unul si apoi corul bocitoarelor se extinde, vaietele sunt duplicate la nesfarsit, pe cateva voci subtirele, toate incantand aceleasi cuvinte: unde e mamaaaaaa?
- Nu ramanem aici, mami. Plecam de aici, suspina infanta invartindu-si prosopelul intre degetele.
I-am sters lacrimile. I-am spus: mama se intoarce. Si-am plecat cu sufletul rupt, fara sa ma mai uit inapoi, cu toata vina in carca. Dar nu m-am uitat inapoi. La 12.20 eram din nou la poarta, dar spre ghinionul meu, bona deja o luase, erau pe drumul spre casa.
A mai plans, mi-au zis. Dar nu tot timpul. Si o sa se obisnuiasca, peste vreo doua saptamani... Desigur sunt si unii care si la 4 ani jumate plang. Dar se vede ca Irina e un copil linistit si nu are de ce sa nu se adapteze. A colorat, a mancat tot. S-a luminat la fata cand a vazut-o pe bona. Acasa s-a trezit tarziu, am patrulat prin fata usii ei dimpreuna cu pisica mai bine de jumatate de ora tot asteptand sa se trezeasca: eu inainte, pisica dupa mine, fluturandu-si coada si mieunand a jale...
- Ai vazut ca ai gasit-o acasa pe mami cand te trezesti? am auzit-o spunandu-si, ei insisi dupa vreo trei sferturi de ora de la trezire.
Nu-i plac copiii. Nu se joaca. Nu deseneaza, nu modeleaza... Asta daca e sa te iei dupa ea. Educatoarele spun altceva. Ieri, Irina s-a dat in leagan si a cantat bine, merci, in vreme ce muma-sa statea ghemuita pe un fotoliu, in mijlocul unui urias proces de constiinta, spunandu-si ca mai bine se lasa de serviciu si sta acasa sa pazeasca plodul.
Dar azi dimineata ne-am trezit la timp, Irina a vrut sa manance acasa la mami, s-a bucurat de periuta noua de dinti si de pasta de dinti cumparate pentru gradi, i-am povestit de Mos Craciun care o sa vina si la gradinita cu cadouri si acolo chiar o sa poata sa-l vada... I-am povestit cum era cand mergeam eu cu mama mea la gradinita, i-am facut capul calendar. Am mintit-o ca educatoarea Carolina cam seamana cu mami, are parul la fel de lung si de negru ca si mami si daca te uiti bine la ea, parca o vezi pe mami, nu-i asa? Apoi ne-am dat amandoua cu acelasi parfum ("si daca ti-e dor de mami mirosi manuta si stii ca mami e aproape") si si-a luat la revedere de la tati, ceva mai linistita. "Pa tati, Ina pleaca la gladinita!".
Sigur ca iar a inceput sa planga cand am intrat pe strada cu gradinita:
- Nu la gradi, mami, nu la gradi...
- Ba la gradi, mami! Fix la gradi! Nu mai plange. Tu stii de ce plang copiii la gradinita? Pentru ca nu inteleg de ce sunt acolo. Dar tu esti mare si intelegi: mamicile trebuie sa mearga la serviciu, copiii la gradinita. Dar intotdeauna copiii se intorc acasa la ei, la jucariile lor, in fiecare zi. Tu daca vezi vreun copil plangand, sa te duci la el si sa-i spui: nu mai plange, ca se intoarce mamica ta, mi-a zis mie mamica mea...

In ciuda speech-ului, in ciuda tonului meu optimist, in ciuda faptului ca am lasat-o in leaganul rosu care ii place atat de mult, tot in lacrimi am lasat-o. Pentru ca Sara a plans, si daca Sara plange, si Irina plange. Dar am plecat cu inima mai usoara. Ioana, cea de-a doua educatoare mi-a spus ca ieri, cand s-a dat in leagan, Irina a cantat. Si cand Irina canta, inseamna ca-i e bine. Pentru ca Irina nu stie sa se prefaca.

crisflo34 spune:

Pupici multi pentru Irinuca, marea domnisorica!!
Imi inchipui ce e in sufletul lui mami!
Sa stii Irinuca ca si Sabi vrea sa mearga la gradi, sa se joace cu copii multi si jucarii!
Va tinem pumnii printeselor!

Cristina, mama Sabinei

http://sabinac.netfirms.com/

locca spune:

Acomodare usoara amandurora!

PS Matei inca o iubeste pe Lala

Ruxandra, mama lu' Matei (13 sep. 2005)

Simonna spune:

Anda, asa cu ochii in lacrimi, tare frumos povestesti tu...
N-o sa fie usor sa accepte ca asta-i treaba ei, dar, din cite-am citit, stii foarte bine ce sa-i spui si, treptat, o sa inteleaga.
Probabil ca nici n-ai nevoie, am vazut ca i-ai povestit de tine, cum te ducea mama ta la gradi, dar o sa-ti spun doar ca noi, luni in sir, literalmente, i-am spui lui Radu, sera de seara, povesti cu tati si mami la gradinita. Evident, faceam numai bazaconii placute, de preferinta cele care ii placeau si lui, mincam doar bunatati si primeam o gramada de recompense. Dar absolut toate povestile se terminau cu: "si, la ora cinci si jumatate FIX, mama intra pe usa sa ma ia acasa".
O vreme a intrebat: "Sigur?", noi spuneam sigur si repetam propozitia magica. Eu cred ca l-a ajutat sa inteleaga ca nu-l abandonam.
Avea doi ani si jumatate, pe urma trei... Acum are 8 si e plecat in vacata SINGUR. Fara noi, adica, e in siguranta, vorbim la telefon, dar tot fara noi se cheama ca e. Sau noi fara el? Tine jurnalul asta, o sa-l citesti cu mare drag cind Irina o sa plece singura in vacante!
Pupici,
Simonna

ana maria spune:

Vai Anda, tare mi-au mai dat lacrimile la povestea ta.. de ce oare trebuie sa-i trimitem de langa noi? Pentru ca vrem sa fie independenti? Dar peste cateva luni va vrea sa mearga la gradi si va fi fericita acolo pentru ca obisnuita e a doua natura.