Cand incep viata sexuala copii?

Amnesty spune:

amyarabella
Viata sexuala si-o vor incepe cand se vor simti pregatiti. Da, stiu e trist ca chestia asta se intampla din ce in ce mai devreme. Dar depinde de o combinatie de factori: anturaj+fire. Eu am 18 ani, si daca ma crezi de abia daca am tinut de mana un baiat..Ideea e ca nici nu sunt genul hormonal care sa o ia la fuga dupa baieti, asta depinde si de la o persoana la alta. Toti avem firi diferite. Eu una sunt f introvertita si nu ma mandresc cu asta, am multi amici baieti dar totul a mers pana la prietenie. Pana acum nu am simtit vreo acuta nevoie sa ma pup la colt de strada cu vreunul, doar asa de dragul experientei. Stiu ca va veni si un moment cand ma voi simti pregatita si pt asta. De flirtat flirtez..pana acum insa nu am intalnit pe nimeni pt care sa simt vreo "chemistry"...oi fi eu mai pretentioasa.
Sa-ti zic o chestie...eu una ii compatimesc pe cei care trec prin furtuna hormonala, i-am simtit si eu efectele (dar la o scara mult mai mica). Deja dragostea nu mai joaca un rol important; da, il plac , ma place, hai sa ne punem pe chestii mai serioase!
Prietenele mele sustineau sus si tare pe la 13-14 ani ca ele sunt indragostite ...si apoi mi-am pus eu intrebarea: o fi dragoste sau obsesie? cum iti dai seama? Cam asta a ramas dilema vietii mele...

Pe de alta parte, educatia sexuala o consider o chestie extraordinara. Da, a venit la noi la liceu un grup de consilieri care au discutat cu noi despre multe chestii, ne-au invatat despre metode de contraceptie...etc, etc. Intr-adevar, nu au distribuit prezervative. Daca multi tot isi incept viata sexuala, mai bine sa o faca "safe", decat sa ajunga copii cu copii, sau sa ucida copii nenascuti. (ca sa nu mai mentionam pericolul bolilor cu transmisie sexuala)

If all pulled in one direction, the world would keel over.

amyarabella spune:

Amnesty
U ai o gandire foarte matura si sunt de acord cu tine ,educatia sexuala este foarte buna nu cred ca daca faci educatie sexuala in scolo indemni copii la asta.
Eu sunt sigura ca sora mea nu este pregatita pt asa ceva ,eu am fost mirata ca ia trecut prin cap asa ceva ...sper sa ma inteleg cu ea si sa vb deschis despre cum si ce. Dar eu nu stiu cum sa fac asata sa o invat sa se fereasca sa nu faca asa ceva sau sa o invat sa se protejeze cand va face ....offffffffff ....ma ia cu fiori ,cred ca exagerez eu un pic nu cred ca se gandesc ele la asta probabil este doar un fel de a vb ...Nu stiu ce sa mai cred


mami Amy si bebe Stefan

Amnesty spune:

Merci, amyarabella
Deci, precum am spus depinde ce fel de temperament are surioara. Fetele la varsta ei sunt usor influentabile in sensul ca isi doresc nespus sa fie populare sau "cool". Stand in preajma colegelor ei care au "iubitei", automat si ei vrand nevrand i se pare o chestie normala, si poate usor sa intre in turma (asa numitul instinct gregar). Ia multa tarie de caracter sa faci alegerea cea mai rationala. Din pacate nu-ti pot da nici un sfat cu privire la ce fel de discutii trebuie sa ai cu ea, pt ca niciodata nu a fost nevoie sa mi se "deschida" ochii.

Ea pe cine recunoaste ca figura "matura" si autoritara in familie? Sa stii ca conteaza si cine ii explica anumite lucruri.

Pe de alta parte e foarte posibil sa fie vorba de o chestie pur platonica, gen ce faceau colegii mei in gimnaziu - cica se "combinau" da` de fapt de abia daca se tineau de mana. In cazul asta nu prea ai avea de ce sa-ti faci griji...

Pana la urma tot de ea depind toate deciziile. Cand ea va crede ca este "ready" atunci o va face, indiferent de ce-i spun cei din jur. Singurul lucru pe care il poti face e sa-ti faci datoria de sora mai mare, si sa-i explici cum stau lucrurile cu "relatiile" si responsabilitatile care vin cu ele.

Arata-i ca esti intelegatoare...asta e de fapt problema tuturor adolescentilor la un anumit punct: se simt ca niste genii neintelese, li se pare ca toata lumea din jur are ceva impotriva lor...

If all pulled in one direction, the world would keel over.

amyarabella spune:

Da print-o faza dasta am trecut si eu cu "neintelesul " de nimeni.
La prima intrebare cred ca pe tata nu stiu oricum cu mama saraca nu are treaba o si rasfata prea mult pareresa mea si i se cam urca in cap...
Oricum esti o fata deosebita si sper din tot sufletu sa ti se realizeze toate dorinetele si sa ai si un pic de noroc ca nu strica ...oricum esti o luptatoare (asa mi se pare mie) Tine-o tot asa

mami Amy si bebe Stefan

nuschu spune:

quote:

---

Originally posted by Amnesty

amyarabella
Viata sexuala si-o vor incepe cand se vor simte pregatiti. Da, stiu e trist ca chestia asta se intampla din ce in ce mai devreme. Dar depinde de o combinatie de factori: anturaj+fire. Eu am 18 ani, si daca ma crezi de abia daca am tinut de mana un baiat..Ideea e ca nici nu sunt genul hormonal care sa o ia la fuga dupa baieti, asta depinde si de la o persoana la alta. Toti avem firi diferite. Eu una sunt f introvertita si nu ma mandresc cu asta, am multi amici baieti dar totul a mers pana la prietenie. Pana acum nu am simtit vreo acuta nevoie sa ma pup la colt de strada cu vreunul, doar asa de dragul experientei. Stiu ca va veni si un moment cand ma voi simti pregatita si pt asta. De flirtat flirtez..pana acum insa nu am intalnit pe nimeni pt care sa simt vreo "chemistry"...oi fi eu mai pretentioasa.
Sa-ti zic o chestie...eu una ii compatimesc pe cei care trec prin furtuna hormonala, i-am simtit si eu efectele (dar la o scara mult mai mica). Deja dragostea nu mai joaca un rol important; da, il plac , ma place, hai sa ne punem pe chestii mai serioase!
Prietenele mele sustineau sus si tare pe la 13-14 ani ca ele sunt indragostite ...si apoi mi-am pus eu intrebarea: o fi dragoste sau obsesie? cum iti dai seama? Cam asta a ramas dilema vietii mele...

Pe de alta parte, educatia sexuala o consider o chestie extraordinara. Da, a venit la noi la liceu un grup de consilieri care au discutat cu noi despre multe chestii, ne-au invatat despre metode de contraceptie...etc, etc. Intr-adevar, nu au distribuit prezervative. Daca multi tot isi incept viata sexuala, mai bine sa o faca "safe", decat sa ajunga copii cu copii, sau sa ucida copii nenascuti. (ca sa nu mai mentionam pericolul bolilor cu transmisie sexuala)

If all pulled in one direction, the world would keel over.

---

Amnesty, eu mi-am inceput viata sexuala fara sa ma simt si fara sa fiu pregatita! Pentru ca sunt doua lucruri distincte: momentul in care te simti up to it, individual si relational si pregatirea care vine din partea celor din jur (informatiile despre ce inseamna, ce se petrece, care sunt riscurile etc etc).
Amyarabella, asa cum spunea Marius, ai sansa de a afla ce stie si cum gandeste sora ta si a fi alaturi de ea, s-o ajuti in deciziile ei.
Eu nu cred ca a-ti incepe viata sexuala devreme reprezinta neaparat un esec pe alte planuri, insa poate avea consecinte emotionale neplacute, la momentul respectiv si mai departe.

Amnesty spune:

nuschu ai dreptate! .
In mod sigur nu se aplica la toata lumea. Ideal macar o faci ca te simti pregatit (fie ca in realitate chiar esti sau nu esti). Uite, toate prietenele mele spun ca fizic si emotional au fost "ready", si de asta au dus chestia la capat. Desi, eu privesc problema din exterior, si imi dau seama ca emotional sunt fragile, si naive din unele pcte de vedere. Daca un adolescent nu este sub chiar si falsa impresie ca este "up to it", ma intreb ce altceva il impulsioneaza? Curiozitatea...?

De curiozitate te intreb (pot sa inteleg daca nu vrei sa intri in detalii), care a fost ratiunea pt care ai facut-o, daca zici ca nu te-ai simtit/fost pregatita?

If all pulled in one direction, the world would keel over.

nuschu spune:

Amnesty, exact cum ai intuit: am facut-o crezand ca sunt pregatita. Si mi-am dat seama un pic mai tarziu, nu mult si consecinta a fost ca, oarecum fara sa intuiesc de ce, refuzam sa mai fac dragoste cu prietenul meu de atunci.

Amyarabella, copilaria le-a fost scurtata, pentru ca traim vremuri in care vrem totul aici si acum! Pentru ca presiunea grupului e atat de mare, pentru ca se traieste mai mult in afara familiei decat in interiorul ei! Pentru ca scoala nu va reusi niciodata sa suplineasca atentia familiei si pentru ca familila, asa cum spunea Clover, nu mai are timp de copii.

Eu nu am copii, insa daca as face un exercitiu de imaginatie si m-as vedea acum cu un copil de 12 ani, as ajunge acasa, in cel mai fericit caz, la 6.45 seara. Acasa la mama mea, unde copilul probabil ar sta pana la ora aia. Astfel ca acasa la noi am fi la 7.15-7.30. Cand ar trebui sa pregatesc ceva de mancare pentru seara/ a doua zi, eventual sa spal ceva haine, ca e vara si se aduna repede, sa strang prin casa. Nu stiu cat timp ar mai ramane pentru un schimb autentic intre noi. Da, mai mult ca sigur as sti ce face pentru scoala si ce nevoi are, insa asta nu e suficient.

Da, ar avea si taica-su o contributie, insa de la 9 seara, cand ar ajunge cel mai devreme acasa. Dar ca si mamele, si tatii sunt ocupati si angrenati in multe.

Finally, poate pentru noi, cei care nu avem copii, sau avem copii micuti, e o ocazie foarte buna sa ne revizuim prioritatile: le dam copiilor confort material, sau ii pregatim sa fie in stare sa ia deciziile bune pentru ei?

amyarabella spune:

Din punctul acesta de vedere al timpului petrecut cu ea nu este nici o problema ,adica mama sta acasa cu ea non -stop ,de 3 ani mama nu mai lucreaza deci absolut toata atentia o indreapta spre ea ,noi nu locuim in romania deci nu se pune problema ca ar avea alte preocupari.Deci aci nu ni se potrivese situatia pot spune chiar dimpotriva eu am impresia ca sta prea mult cu ea ca o rasfata prea mult .
Eu ca de ex am avut o adolescenta cam cum spuneti voi insa eu nu am avut probleme de genul acesta am stiut tot timpul ce vreau si cum vreau poate un pic chiar prea rigida am fost cu mine fata de alte colege de seama mea ...ea insa este si cu totul alt caracter pot spune chiar opusul ...

Va pupacesk

mami Amy si bebe Stefan

Piciulika spune:

Draga Amyarabella, ma bag si eu, pentru ca exact ieri discutam o tema similara cu sotzul meu: cat de devreme incep copii - pardon, tinerii - viatza sexuala si ce putem face ca parintzi. (Zicem ca parca e mai usor daca ai baiat... da nu stiu inca - asteptam un baietzel la inceputul lui oct.)

Ca o paranteza: m-am regasit atat de mult in opiniile si alegerile lui Amnesty - intr-atat, incat m-am emotionat! Si imi place maturitatea cu care si le expune, si stilul obiectiv (si democratic) de a-si vedea colegii de generatzie! Multe !!!

Pot sa-ti spun ca si eu ma mir (dar trebuie sa si accept) ca generatzia prezenta functzioneaza un pic altfel (eu am 33 ani - doar asa, ca sa punem lucrurile in perspectiva).

Ma minunam sa aflu ca (aici) marea parte isi incep viatza sexuala pe la 14-15 ani, in medie. Ca ginecologul trebuie sa anuntze parintzii ca fetitza a venit dupa contraceptive doar daca ea are sub 14 ani; pana la 16 ani e la latitudinea lui - in sensul ca daca o considera matura, informata, nu anuntza nimic! Mie-mi par inca fragile la varsta asta...

Eu, sa am o fata, as fi foarte interesata sa aflu, doar pentru a fi pregatita sa-i fiu alaturi, de a o informa softly - ca de scos din cap, daca si-a pus-o, nu cred ca e realist... Momentul cand 'se intampla' e cumva o culminare a mai multor experientze, a unui proces de maturizare: nu se intampla de azi pe maine. Daca clacheaza la presiunea anturajului, si vrea sa fie si ea cool si o face, da, e o mare greseala; dar lucrul asta se intampla doar daca nu are o personalitate solida - care nu se creeaza atunci, cu 3 luni inainte.

De aceea eu zic asa: zi merci ca sora ta tzi s-a deschis, ca stii ca subiectul e actual in capsorul ei (personal nu cred ca s-a intamplat inca nimic, doar testeaza terenul si cu tine). Tu nu potzi decat sa o insotzesti de cat mai devreme cu sfaturi bine impachetate, cool si de la 'fata la fata', si sa-i deschizi ochii cat potzi mai mult: aspecte fizice, emotzionale - stii tu. Sa o ajutzi sa fie cat mai bine informata - ce face ea apoi...!!!

Eu imi amintesc ca desi nu reactzionam clar la discutziile de ex. cu verisoarele mele (cu 4 ani mai mari), playing it down si parand ca le stiu pe toate , mi-au intrat in cap multe chestii si mi-au dat de gandit. Nu descuraja.
In concluzie: sa-i fii cat mai aproape in perioada asta delicata, ajut-o sa aiba inca o perspectiva asupra acestui frumos aspect al vietzii - nu doar ce zic colegele ei - si spera ca va fi o tanara cu discernamant!