cariera intre DA si NU...

ruxij spune:

Mie mi se pare ca are sens ce spune mQQm.

bird70 spune:

Eu cred ca daca esti greu sau foarte greu de inlocuit la un loc de munca atunci ai o cariera. Discutia asta mi-a adus aminte de un caz la spitalul unde lucrez. Un chirurg specializat in maini a avut un accident la pescuit si si-a accidentat mana. Fiind singurul care era specializat in astfel de probleme si mai ales ca avea nevoie sa se recupereze 100% dupa accident ca sa poata opera in continuare a trebuit sa mearga in Melbourne unde exista un alt specialist la fel ca el care a putut sa-l opereze. Intre timp spitalul la care lucra s-a confruntat cu faptul ca le lipsea specialistul si au ramas blocati fara el. Asa ca au platit o avere ca sa convinga un tip de aceasi valoare din UK sa vina sa-si petreaca concediul in Australia si sa opereze cazurile cele mai complexe. Pentru cazurile mai usoare au reusit sa imprumute un specialist local, mai putin specializat ca primul, de la un alt spital. Eu cam asa vad cariera, o ocupatie in care esti indispensabil sau aproape. Atunci trebuie sa-ti sacrifici din viata personala pentru ca nu poti sa-ti iei liber cand vrei, sau trebuie sa-ti aranjezi vacanta in functie de o mie de factori, prea multe depind de tine, etc.

Theiuta spune:

quote:

---

Originally posted by bird70

Eu cred ca daca esti greu sau foarte greu de inlocuit la un loc de munca atunci ai o cariera. Discutia asta mi-a adus aminte de un caz la spitalul unde lucrez. Un chirurg specializat in maini a avut un accident la pescuit si si-a accidentat mana. Fiind singurul care era specializat in astfel de probleme si mai ales ca avea nevoie sa se recupereze 100% dupa accident ca sa poata opera in continuare a trebuit sa mearga in Melbourne unde exista un alt specialist la fel ca el care a putut sa-l opereze. Intre timp spitalul la care lucra s-a confruntat cu faptul ca le lipsea specialistul si au ramas blocati fara el. Asa ca au platit o avere ca sa convinga un tip de aceasi valoare din UK sa vina sa-si petreaca concediul in Australia si sa opereze cazurile cele mai complexe. Pentru cazurile mai usoare au reusit sa imprumute un specialist local, mai putin specializat ca primul, de la un alt spital. Eu cam asa vad cariera, o ocupatie in care esti indispensabil sau aproape. Atunci trebuie sa-ti sacrifici din viata personala pentru ca nu poti sa-ti iei liber cand vrei, sau trebuie sa-ti aranjezi vacanta in functie de o mie de factori, prea multe depind de tine, etc.

---

Edificator exemplul!

Theiuta

Mami si Nicolas


Sanatosi sa fim!

Sabina spune:

edificator partial:) pt domeniile tehnice, da, e perfect exemplul.
dar ce te faci cu artistii? aia sunt de neinlocuit la modul ideatic(cand moare Rembrandt sau moare Bach e jale eterna), dar la modul practic si daca sunt in viata se traieste si fara ei...

si totusi, aia e cariera nu gluma:)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

Theiuta spune:

Sabina, este foarte adevarat ceea ce spui tu. Dar si in domeniul artei...avem de a face cu artisti "comuni", sa le zic asa (poate nu este termenul cel mai inspirat) si, pe de alta parte, cu genii...

Stii, ma gindeam la tine care esti muziciana (daca gresesc, corecteaza-ma), nu? Ei, citi colegi ai avut sau ai, care fac muzica nu numai pentru ca au har, dar si din alte motive care nu tin exclusiv de vocatie: de pilda, familie de muzicieni, posibilitate de a-si cistiga o piine facind ceea ce stiu mai bine, etc?

Si pina la ce nivel fac aceasta meserie?

Eu cred ca in orice meserie exista superlativ si mediocru.


Theiuta

Mami si Nicolas


Sanatosi sa fim!

Andries spune:

Etimologic vorbind cariera inseamna "drum de care" sau "locul pe unde merg carele". O succesiune de scoli, specializari, joburi, posturi de voluntar, joburi mai bine platite sau cu perspective mai mari care toate impreuna sa constituie acest drum al carelor (al carierelor din diferite domenii).

Problema reala nu este alegerea dintre neurochirurgie si contabilitate, ci setarea unor orizonturi de timp realiste, fezabile. Majoritatea tinerilor care astazi vor o cariera de senior auditor urmeaza cursurile facultatii si apoi "sar" din companie in companie timp de cinci ani, pana ating salariul de 2000 euro net plus beneficii... plus o doza imensa de oboseala si acolo s-a terminat cariera lor. Acela a fost punctul culminant, mai mult nu mai dau pentru ca s-au epuizat si se epuizeaza exact in momentul in care ar trebui sa fie mai productivi, mai inventivi si creativi decat oricand.

In opinia mea este absolut nerealist sa-ti poti imagina ca faci cariera in cei cinci ani de la terminarea facultatii si pana la primul copil (si pe urma stai sa-ti pui intrebarea existentiala ce aleg: cariera (adica mersul la birou la firma) sau copilul? ). Sa fim sobre si realiste dragelor. Cel mult poti sa pui niste baze. Nu faci "cariera" la 30 de ani, decat poate daca esti Zinedine Zidane, Brad Pitt sau mai stiu eu ce personalitate artistica, culturala, etc care sa aiba o performanta coplesitoare in domeniul ei. Despre cariera in acceptiunea comerciala a cuvantului (pe care o dau si marile agentii de resurse umane) poti vorbi abia pe la 45 - 50 de ani. Segolene Royale are aproape 54 de ani si 4 copii, de exemplu, ca sa vorbim despre cineva contemporan. Bach nu a devenit mare compozitor in 5 ani. Nici Aslan nu a cunoscut gloria in prima tinerete.

In concluzie la 30 de ani 99,999999% dintre noi doamnelor nu avem o cariera care sa justifice avortul sau amanarea unui copil, de dragul asa zisei "cariere".

Dar vine si partea a doua: o familie cu unul sau mai multi copii nu reprezinta o justificare pentru a te inchide in casa si a spune "eu m-am dedicat familiei, acum si pentru totdeauna". Ne suntem datoare, daca nu cu o cariera de parlamentar la 50 de ani, macar cu o viata profesionala de care sa fim mandre, sa stim ca am "pus paine pe masa", ca nu ne-am lasat pe tanjala si ca am facut ceva despre care copiii nostri sa fie la randul lor mandri. Bine ca ... din fericire copiii de regula sunt mandri de parintii lor .


Andries

ruxij spune:

Nu citisem ce a spus Andries. E perfect adevarat ce spune.

Ramona J spune:

Foarte bine spus Andries.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Ktrinel spune:

corect, de fapt asta vroiam sa vad...noi aici (sau cel putin din cate v-am citit) nu avem o cariera, poate unii sunt pe un drum ...deci care e dilema cu cariera lasata? ...daca ea nu exista...
eu nici fara copii nu stiu daca m-as "inhama" la o cariera...date fiind conditiile de timp,loc, mod, etc :))

ruxij spune:

Pai nu stiu, cine are dilema cu cariera lasata? E adevarat ca daca esti "pe un drum" (na, ca sa nu zic ca construiesti o cariera), dc. intrerupi cazi un pic in urma, dar sigur ca poti sa incepi din nou dupa un timp, dar nu neaparat tot de acolo de unde ai lasat-o, s-ar putea sa pornesti de ceva mai jos. Oricum, e adevarat ca pierzi din viteza.
Eu cand eram insarcinata eram doctoranda si desi m-am dus la laborator pana in ultima zi, lumea se uita urat la mine si ma tratau ca si cand as fi cam proasta, doar pentru faptul ca aveam burta. In unele domenii exista inca prejudecata ca nu ai dreptul sa faci si copii si sa iti construiesti si un viitor in profesia ta, trebuie sa alegi, ori una, ori alta. Dupa nastere n-am intrerupt deloc, am stat acasa 2 sapt. si trei zile, nu pt. ca pierdeam cariera ci pentru ca nu aveam cum ne intretine, nu aveam concediu de maternitate deloc (alea doua sapt. au fost concediu de odihna) si cu un bebe acasa nu am fi avut din ce trai. Plus multe alte chestii care se puteau intampla, pana la a fi nevoie sa parasesc USA. Deci nu era vorba de renuntat la glorie, ci la situatii dificile pe care le intalnesti in viata.