Micuta indo , personalul si conditiile din spital

L-am cunoscut pe sotul meu drag acum 2 ani in cea mai grea perioada din viata mea, fostul prieten ma urmarea , ma ameninta si imi cerea cat mai multi bani pentru a putea acoperi datoriile pe care le avea ... multe la numar. Eram atat de speriata de el incat imi era si frica sa ies din casa pur si simplu ma teroriza ma urmarea seara cand plecam de la servici si batea cu pumnii in cap sau in stomac . La 7 luni de cand ne-am cunoscut Patrick a venit in Romania el locuind in Olanda, si ameninterile nu se mai opreau ajungand la sume foarte mari , aftfel parintii mei vor avea de suferit . Ne mai suportand i-am spus lui Patrick tot cosmarul prin care treceam, ma sfatuit sa ma duc la politie dar el era plutonier major la STS si daca m-as fi dus la politie nu as fi rezolvat nimic...mi-a zis sa-l inregistrez cu telefonul si dupa ce a plecat el in Olanda asa am si facut, mi-am luat inima-n dinti] si i-am zis sa inceteze ca l-am iregistrat si o sa fac plangere la politie, a tot amenintat el un timp ca-mi face si drege dar pana la urma mi-a dat pace. In ziua in care m-am invoit de la servici cand a plecat Patrick el a sunat acasa spunandu-i lu mama ca e un coleg si daca mai lipsesc o sa am mai probleme , si asa am reusit sa-i supun si mamei ce imi facea nebunul si ca nu a vorbit cu un coleg ci cu fostul meu prieten . Mama sa suparat foarte tare ca am indurat atatea singura fara sa-i spun nimic. In zilele urmatoare a incercat sa loveasca cu masina dar mama era cu mine si ma tras repede , altfel nu cred ca as fi avut scapare. Era in luna februarie si pana in iulie nu am mai iesit singura din casa atat de socata eram, am uitat sa spun ca renuntasem si la servici .
In iulie a venit Patricksi am plecat impreuna in Olanda .
Eram insfarsit impreuna si profitam de fiecare clipa petrecuta asa ca in luna august mi-a intarziat ciclul dar eram obisnuita...Patrick imi mangaia burtica plata si zambea , eu ii spuneam ca nu cred ca sunt insarcinata ca mi-a zis doctorul ca o sa raman gravita ff greu . Si asa au mai trecut cateva zile si nimic iar el mi-a zis sa luam un test sa fim siguri , am luat 2 teste in unul si mai si glumeam ca un test il fac eu si unul el . Am ajuns acasa Patrick mi-a citit instructiunile ca eu nu intelegem nimic in olandeza pe atunci si m-am dus la baie apoi am lasat testul acolo si m-am intors in camera. Dupa cateva minute el imi zice sa ne ducem sa vedem , deja aveam emotii . Se uita si zambeste apoi ma ia in brate si ma intreaba daca sunt pregatit sa fiu mamica , m-am uitat la test si erau 2 liniute, moment in care imi batea inima mai sa-mi iasa din piept . Am luat testul si ne-am intors in camera , pur si simpul nu puteam sa-mi iau ochii de la test stateam pe marginea patului si murmuram : doua liniute , doua liniute ... Patrick ma tinea in brate si cu telefonul in mana sa anunte tot familionul.
Primele 3 luni mi-a fost foarte rau , ameteli , ma simteam foarte slabita , nu puteam sa fac nimic si-mi petreceam toata ziua in pat iar patrick facea totul , eu stateam pe canapea si ii spuneam cum sa faca omleta care era cand cu ciapa cand cu cartofi prajiti, spaghete,salata de vinte, mamaliga sau alta mancaruri de care el fabar nu avea ( el fiind indonezian si nu se pricepea de loc sa faca altceva decat mancarea lui traditionala) dar se straduia saracul cat putea numai sa-mi placa,ca mie imi venea rau numai de la miros, si mai facea si toata treaba in casa .
In fine ... au trecut lunile de greturi si toate cele si in septembrie ne-am intors in Romania si le-am spus alor mei veste cea mare, or sa fie bunici se uitau la noi si nu le venea sa creada , tata isi dorea foarte tare sa fie baiat, astfel la 4-5 luni ne-am dus la doctor care ne-a spus ca el nu-si da seama foarte bine dar crede ca e fata .
Pe 5 decembrie dupa ce am tradus si am legalizat un brat de acte ba in Romania ba in Olanda ne-am casatorit, a fost asa frumos ... iar burtica mea lua proportii .
Pe 16 ianuarie ne-am intors in Olanda , au urmat cateva luni in care totul a decurs foarte bine, ne-am dus la eco si de fiecare data imi dadeau lacrimile cand imi vedeam bebita acolo in burtica mea, la poze de la eco ne uitam zile intregi incercand sa ne dam seama cum o sa arate fetita noastra
Imi doream sa nasc natural si ma rugam ca totul sa decurga bine. La moasa mergeam la fiecare doua saptamani si abia asteptam sa vad ce mai imi spune despre bebita .Zicea mereu ca nu a coborat inca in pelvis.Dar ca nu-i nici o problema...
Ca de obicei intr-o noapte ma duc la baie , ma intorc si nu mai reusiam sa adorm cand simt o durere jos ca o cramapa apoi simt ceva cald , sar din pat speriata simteam cu curge... se rupsese apa. Ma duc repede la baie, astept sa se opreasca ma spal si ma duc in camera . Patrick nu simtise nimic... il trezesc si-i spun ca mi s-a rupt apa , el cu o fata somnoroasa se uita la mine si ma mai intreaba o daca ce am zis MI SA RUPT APA ii zic eu . Sare din pat si incepe sa se invarta prin camera zicand : sunt tatic , sunt tatic ... era asa de caraghios .La scurt timp au inceput si contractile il pun sa sune moasa care a raspuns la telefon imediat cum de la el nu a inteles prea multe am vorbit eu cu ea si se straduia saraca sa vb in engleza cu mine ... in fine mi-a zis ca daca contractile sunt la interval de 2 min sa o sun si ea vine la noi . Era 2:30 noaptea si la 3:30 deja aveam contractii la 2 min si dureri suportabile . O sun iara pe moasa si-i spun , imi zice ca vine imediat si n 5 min a fost la usa . Imi verifica contractile daca sunt dilatata si-mi zice ca e bine dar bebe nu este asejat bine in pelvis si ca se intoarce la 8 dimineata cand o sa ma duca la spital si pleaca. Ma uitam din canapea dupa ea si vedeam ca nu please cu masina ... ea suna deja la usa si ne zice ca a sunat dejat la salvare ca am contractile dese si e mai bines a fiu la spital. Nici nu trec 5 min si vine si salvarea , ma pun aia pe patul lor ma invelesc cu 2 paturi si ma leaga de parca ma duceau la spanzuratoare, Patrick apuca sa-mi spuna ca ne vedem la spital si sa stau linistita. In mare viteza am ajuns si la spital. M-au pus pe pat si m-au lasat in grija moaselor de acolo iar moasa mea imi zice ca vine mai tarziu ca nu mai poate sa se ocupe ea de mine ci moasele de acolo , zic bine imi ureaza mult noroc si pleaca. Aveam contractii suportabile , moasele incep sa ataseze de mine o cabluri pe toate partile sa monitorizele inima lu bebe , a mea , contractile si un aparat care imi lua tensiunea automat la fiecare 15 min . In final raman cu Patrick in camera care era foarte draguta cu televizor /radio /internet si baie foarte curata. Pe la 2 deja aveam contractii din ce in ce mai dureroase dar dilatatie doar 4 . Mi-au facut o epidurala dar nu mi-a folosit la nimic ca-mi sareau ochii de durere . Pe la 6 deja urlam din toti plamani de ma rugau saracele moase sa nu mai urlu asa ca sperii lumea din spital . In fine se stransesera toate pe langa mine si imi zic ca am dilatatii 9 aproape 10 si niste dureri de nici nu mai fedeam si nici nu mai auzeam bine .
Pe la 7 imi zic ele ca pot sa imping , ma invata ele ce si cum , Patrick ma tinea si respira la fel ca mine ca nu cumva sa uit sa respir si ma tot incuraja de parca eram la meci, si imping si impimg la fiecare contractie timp de o ora fara nici un rezultat cand imi zice una din moase ca pelvisul este prea ingust si bebe este prea mare pentru mine dar daca mai imping o ora iese !!! Cand am auzit o ora sa-n nebunesc ca eu eram la capatul puterilor , mai incerc de dar nimic si durerile erau asa insuportabile de aveam impresia ca ma taie cineva pe viu .
In durerea mea stau putin si ma gandesc la ce a zis moasa si ma hotarasc sa fac cezariana , dar numai ca in Olanda nu se face cezariana la cerere decat daca este neaparata nevoie si asta decide numai doctorul. Ma mai pun ele sa incerc dar nu mai puteam , vad ele ca nu ma conving sa imping ii zis lui Patrick in olandeza sa ma mai incurajeze sa mai imping , si nici nu l-am lasat sa deschida bine gura ca l-am luat de guler si i-am zis ca eu vreau cezariana ca nu mai pot ! Speriat saracu tace malc , moasele vad ca nu se mai poate cu mine ii suna pe doctor . Imi era frica ca nu cumva doctorul sa nu fie in spital, astept 2 min si incept se intreb unde e doctorul cand vine, printre tipete de durere nici nu termin bine ce am de zis ca vad doctorul intrand pe usa ... aici sunt , ia sa vedem . Se uita el si le zice la moase ca nu o sa reusesc sa nasc natural sa sunt prea obosita, am temperatura si pelvisul este prea ingust ca sa poate iesi bebe natural, ele ii zic sa incerce sa-l aspire ca poate este mai bine dar el le zice ca mai bine faceam cezariana imi venea sa-l pup ca nu mai suportam contractiile, practic nici nu mai stiam cand am contractii ca durerea era la aceeasi. Si-l intreb cand ma opereaza , el imi zice acum ... ma muta ei pe alt pat si ma duc in sala de nasteri, cand ajung acolo ma intreaba un anextezist cum a fost epidurala de dimineata si ma ciupeste tare de picior sa vada daca simt ceva ...auuuuuu...( normal ca simt si eu daca te-si fi ciupit pe tine de ... ai simti , zic eu incet) . Ma muta ei iar de pe un pat pe altul si imi zice ca o sa ma anestezieze pe jumatate la care eu sic nuuuuuuuu eu vreau anestezie totata ca mi-e frica .
El zambeste si-mi zice ca o sa fie bine si ca nu trebuie sa-mi fie frica ca trebuie doar sa am incredere in ei . Ma intreaba de unde sunt , kg... si-mi face epidurala apoi ma ajuta sa ma asej in pat si ma intreaba daca mai simt contractiile . Atunci realizez si eu ca nu mai simteam nimic si sambind ii zic ca ma simt foarte bine. Vine si Patrick imbracat adegvat. La scurt timp incep operatia, aveam asa multe emotii ... urma sa-mi fad fetita . Il pun pe Patrick sa-mi zica ce fac ei acolo ca era asa nerabdatoare la care el imi zice ca nu se uita ca ii este frica . La scurt timp simt cum ma apasa pe stomac sus spre piept si-i zic lu Patrick ca eu cred ca nu o sa mi dureze mult pana vedem bebita si asa a si fost in scurt timp o audddd plangand ca un iedut si ma si uit cum o iau sa o curete ... se aude o melodie frumoasa dar din care nu intelegem nimic ( special din partea doctorilor pentru momentul cand fad fetita) apoi vine Patrick cu ea si mi-o da in brate, nu am cuvinte sa spun ce am simtit in acel moment eram amandoi asa fericiti , o mangaiam si plangeam... de fericire binenteles, timp in care m-au cusut. La scurt timp au venit toti doctorii si asistentele si ne-au felicitat,au fost toti foarte draguti . Bebita noastra a avut la nastere 3.700kg , 53cm, seamana cu taticul ei la forma ochilor decat ca sunt albastrii . Acum Bianca are 4 luni ne zambeste, incearca sa ne raspunda si de 2 zile poata sa apuce jucariile iar noi ne bucuram foarte mult de fiecare data cand face ceva nou
http://picasaweb.google.com/alivoogt/Bianca[foto]
Despre spital :

Am citit mesajele voastre si nu-mi vine sa cred cat de jos a ajuns personalul din spitalele romanesti, cant de urat se poarta cu pacienti ... eu locuesc in Olanda, am avut camera mea foarte curata cu televizor, internet, radio,telefon, dulap cu scutece , prosoape pansamente si lotiuni de dus si corp, pat automat il reglam dupa cum ma simteam eu mai bine, aer conditionat si baie foarte curata, am numai cuvinte de lauda pentru toti : incepand de la doctori,asistente, moase, anestezist si chiar femei de servici care imi schimbau lenjeria in fiecare dimineata. Am nascut acum 4 luni prin cezariana, pelvisul meu fiind prea ingust pentru bebita care a cantarit 3.700 si 53 cm .Vreau sa va spun sa s-au purtat atat de frumos fara sa le bag ceva in buzunar(nu se da spaga in spitale) nu-mi venea sa cred cata grija au pentru pacienti,sa nu mai zic de orele de masa : mancarea era foarte buna si imi alegeam singura meniul pentru fiecare masa iar daca se intampla sa fiu la fata si mi se racea mancarea cand ma intorceam imi aduceau imediat alta chiar daca eu as fi mancat-o si rece. Dupa 3 zile m-am externat ( asa e regula daca te simti bine ) si ma duceam la spital la fiecare 2-3 ore dar de cele mai multe ori ramaneam acolo sa fiu cant mai aproape de fata care a trebuit sa stea in spital fiindaca s-a nascut cu o mica infectie si au tinut-o sub tratament sa nu apara probleme iar eu plangea de mila ei de fiecare data cand ii luau sange sau ii faceau injectie, nu mai stiu nici cum le chiama dar acele femei ma asigurau ca totul o sa fie bine spunandu-mi ca si ele au copii care acum sunt foarte sanatosi chiar daca la nastere au avut ceva probleme si asa a si fost in urmatoarele zile am plecat cu fetita acasa Ele m-au invatat tot ce stiu ( eu nestiind nici sa schimb scutecul): mi-au dat multe sfaturi despre alaptat, baita , asezat in pat, si schimbatul scutecelor mai erau si foarte prietenoase si-mi aduceau ceva sa mananc sau sa beau. Am avut tot timpul la dispozitie creme pentru baita si corp,scutece , prosoape si imi dadeau si lapte cald fiindca nu am avut in primele 3 zile. In ultima zi inainte sa plecam au venit toate, au dat noroc cu noi plus urari de bine .
Toti pacienti sunt tratati asa fara sa li se dea nici un ban , mi-as dori foarte mult si in Romania sa se procedeze la fel, sau macar pe jumatate ca tot ar fi bine ...sa nu devina un cosmar timpul petrecut in spital

Ar mai fi multe de spus dar ,ma opresc aici sa nu va plictisim preatare&

AVoogt

rhoneea spune:

E minunat prin ce ai trecut...!Mai minunat e ca ai facut poze la minut ceea ce este un lucru deosebit...Felicitarile noastre.Iar bebitza ta sa creasca mare si frumoasa.Sa va aduca numai bucurii

Irina lui Pierre-Sebastien (nascut la data de 05.06.2007 ora 9:45)




www.onetruemedia.com/my_shared?z=1c2fc1fae729596c5d1d9f&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">montaj sebastien
paginuta colorata
pozici sebastien
nasterea cu noroc a lui pierre-sebastien

eli spune:

impresinant. povestea nasterii e ff frumoasa, iar in privinta conditiilor de la spital nu pot sa zic decat ca sper ca in curand si in Romania sa fie macar pe jumatate la fel.
sanatate! sa creasca mare, frumoasa si sa fie super desteapta Bianca!
abia astept si eu sa nasc si sa relatez povestea puiului nr. 2

_
O zi plina de bucurii, Eli & Stef
vechi www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=32097" target="_blank">Nasterea broscutei noi

Stefan
bebe din burtica

mihaelk spune:

Ce frumos ai povestit! Sa va aduca multe bucurii bebitza voastra scumpa!

Monnvas spune:

Ai povestit f frumos, Alina! Sa-ti traiasca bebita!



Eu tre' sa nasc in martie si acum fac "documentarea", citesc tot ce prind despre nastere si mai ales spitalele din Bucuresti. Unele povesti cam , dar tre' sa ne luam inima-n dinti, nu?



17+

Monik +