CATE SHANSE?????????
Raspunsuri - Pagina 2
principe spune:
diana este rindul tau sa-ti dai o shansa .tu shi daca ai vrea sa oferi shanse nu ai fi in stare,nu ai cum,esti prea suparata pe tine ,pe el ,pe viata.
impaca-te cu tine si apoi ai sa poti oferi sanse sincere.
sansa pe care tu acum esti gata sa o dai ,este o minciuna, fiindca tu nu ai incredere ca ceva se poate schimba.cum poti sa faci ceva sa functioneze cind tu nu ai incredere in puterile tale shi cind tu nu ai incredere in acel ceva?
este imposibil.
monica mami de printz
Rosey spune:
EllaX 
! Foarte frumos si adevarat ce ai spus!
Diana, pai tu chiar crezi ca exista VREO sansa pt relatia voastra?!
Uite, daca tot ai de gand sa mai stai cu el, eu zic sa faci o lista - cu conditii impuse lui. Sunt sigura ca nu se va schimba, dar cine stie, se mai intampla si minuni.
Numai ca tre' sa fii ferma si consecventa. Ceea ce iti va veni foarte greu.
Deci ideea e sa pui pe hartie toate problemele si neaparat sa incepi cu interzicerea violentei fizice si verbale. Adica NIMIC! Nici un cuvant trivial.
Daca vrea si reuseste sa se abtina, mai discutam 
http://bd.lilypie.com/AVkRp3.png
andrath spune:
incredibil....
ma intreb daca existi cu adevarat...
Andreea si Tefanu' nazdravanu'(8.12.2005)
Stefan
"I’ve learned that you cannot make someone love you .All you can do is stalk them and hope they panic and give in."
Bluel spune:
Diana, esti de vina pt. ca NU VREI sa iti acorzi tie nici o sansa de a trai normal cu un om normal. Ce te tine langa el? Eu asta nu inteleg....Iti pierzi vremea lnaga el si uite asa trece viata...asta vrei?
pitzinuca spune:
Diana, ce mai ai tu in COMUN cu omul asta, in afara de copil care oricum e la tzara?
TU ca fiinta si ca femeie, ce mai ai in COMUN cu acest barbat?
b
ina_nz spune:
bai cred ca tu esti foarte obositoare
Ina
zepellina spune:
Diana, mi-a placut ce a scris Violeta, care se vede ft echilibrata si ELLa
Iti doresc sa ajungi la echilibru si intelegere tu cu tine, astfel ajungi si cu ceilalti. Numai tu stii daca mai trebuie sa acorzi o sansa, sfaturile au fost sa nu, dar intr-adevar esti ft agitata, suparata ceea ce nu te ajuta. Nu trebuie sa tai comunicarea de tot, trebuie sa incerci sa comunici numai ce trebuie.
Asta cred , dar sa nu iti imaginezi ca nu te inteleg, chiar si in dorinta ta pt o noua sansa. Eu ma bucur ca nu a fost cazul la mine pt ca m-as fii dat peste cap, stiu asta.
Mult noroc
Happy_in_TO spune:
Pe cite siteuri iti scrii povestea si de fapt ce vrei?
Spui ca ii mai dai o sansa... si dupa aia ce faci? Serios? Ce ai sa faci?... Ai planuri bine stabilite? Ai un goal spre care tinzi? Si ce faci TU in acest timp pentru a iesi din cerc si pentru a supravietui citeva luni fara el?....Dispari citeva zile si apoi te intorci acasa la caldurica si mincarica si adormi in pat si te trezeste EL ca printul din poveste si Frumoasa Adormita...
Din punct de vedere legal sotul tau are toate cartile in mina! Ultima oara ai abandonat caminul si copilul si ai plecat! Tu chiar nu iti dai seama ce faci? Si ce ai sa spui in instanta? Ca ti-au venit tie dracii si ti-ai luat geanta si ai plecat? Cine iti da tie copilul in grija???...
Nu esti capabila sa gindesti rational, sa fii matura si sa fii stapina pe viata ta! Iar chestia cu cearta de acum a fost creeata de tine ca scuza fabricata a unui examen cazut! Normal ca o sa dai vina pe el! Ca din cauza lui nu ai putut invata si uite acum va trebui sa se descurce mai departe cu tine...
Va jucati "de-a mama si de-a tata" tu si cu sotul tau si e vai de mama voastra! Si pacat de acel copil pe care spui ca ti l-ai dorit atit de mult! Daca atunci erai capabila sa ti-l cresti singura, acum de ce nu mai esti?... Va certati ca orbii si va tziganiti toata ziua in loc sa oferiti fetitei voastre minimum e confort dar multa dragoste, liniste si un mediu stabil! Va cresc copilul altii pentru ca voi nu sunteti in stare!
"Am avut o sarcina foarte dificila, mi-era rau mai tot timpul. Sambata dimineatza mi s-a rupt apa, la ora 9.30, si dupa un dush fierbinte l-am rugat pe sitz sa ma duca la spital. La camera de garda era un afish cu carantina si totusi m-au internat, aveam membranele fisurate, fara sa am contractii. M-au internat, pe la ora cinci au inceput usor usor contractiile, la ora 7 seara mi s-a facut o injectie cu litic, cine stie cunoaste, si m-am chinuit pana dimineatza, pentru ca a spus asistenta "doctorul nu naste noaptea". Pe sistem nervos am vomat sange (ca un zatz de cafea), si nimeni nu m-a ajutat, am stat in sala de travaliu la monitorizare de la 3 noaptea pana la 6 dimineatza cand s-a bindisit o asistenta adormita sa vina sa vada daca mai traiesc in propriul sange (hemoragie) si prorpia voma.
Mi s-a facut dimineatza un calciu in burta la ora 8 si la ora 9 mi s-a facut epidurala (prima). NU mancasem de vineri, mi-am pierdut cunostinta in timpul noptii de trei ori si nu a venit nici o asistenta sa vada ce e cu mine, au dormit. Dupa insistentele mele la telefon (catre mama si sotz) care nu au avut deloc acces la mine, ba chiar au fost trimisi acasa) dimineatza au venit sa ma curetze de sangele de la gura si din par. Sunt rea de anestezie si la ora 11.15 mi s-a repetat anestezia epidurala. Doctorul a venit sa ma controleze si a vazut ca eram gata de nastere. Am nascut in sala de travaliu nu in sala de nasteri pentru ca nu au mai avut timp sa ma transporte, au montat o masa acolo si doctorul se imbraca in timp ce eu nasteam.
Am nascut relativ usor, din 4 impinsaturi o fetitza de 2,950 kg si 49,5 cm. Doctorul a cusut la mine ca alte alea caci m-am rupt, m-am facut zdrentze, ca nu a fost in stare sa ma taie putin si m-am rupt cum e mai rau. Am avut 2 vezicule hemoroidale cat o nuca si din acest motiv nu am putut merge la toaleta o luna intreaga, si degeaba am luat tot ce era de luat ca m-am constipat aproape de pietrificare. Cand am sunat doctorul mi-a spus sa iau dulcolax (care se transmite prin lapte) si fetitza mea s-a dereglat la stomac doua saptamani de nu stiam ce sa mai fac. La 14 zile fetitza mea a facut bronhopseumonie acuta si a fost la un pas sa moara, virusul - luat din maternitate. Am aflat mai tarziu de ce era in carantina maternitatea. Ma intreb, daca murea copilul cine raspundea ca am fost lasata sa nasc in spitalul in carantina? Fetitza mea a fost internata si a urmat tratament cu gentamicina si citofax, injectii facute in picioruse din 6 in 6 ore, timp de 11 zile.
Am aflat cu ocazia acestei internari in urma investigatiilor facute ca a luat din maternitate nu numai virusul de la care a racit, ci si un stafilococ, numit stafilococul auriu, care favorizeaza orice fel de infectie si de care nu va scapa in veci. Eu am resimtit efectele secundare ale epiduralei timp de sase luni, nu iti puteam tine capul sa pot sa mananc la masa, nu eram in stare sa imping carutzul sau sa imi tin copilul in brate, si chiar si acum la un an de la nastere am dureri imense in jurul bazinului si al coloanei. Am avut eu in schimb colicile si in timp ce alaptam parca nasteam iar, si iar, si iar. Am slabit foarte mult (am 46 kg la 1,73 m), dar inca am san, si fetitza mea a crescut superb. Acum ma lupt cu "o mica intarziere motorie" si merg cu ea la recuperare, face kinetoterapie. Am descoperit problema in timp. Nu era ca alti copii, nu corespundea varstei deloc din punct de vedere motor. Abia la 8 luni a stat in funduletz, si statea foarte cocosata.
Acum are un anishor si dupa doua sedinte de kinetoterapie nu mai este "retard motor, hiperlax, hipoton" cu "picior equin", acum a inceput sa mearga si e cea mai frumoasa fata din lume. Seamana cu taticul ei, vorbeste toata ziua pe limba ei, este foarte dependenta de mine si nu imi pare rau ca am patit ce am patit ca sa o am. Trebuie sa precizez ca mi-am dorit-o foarte mult. In urma unei relatzii esuate l-am cunoscut pe tatal ei si dupa o frumoasa vara in doi i-an cerut sa-mi faca un copil indiferent cum caci eu il pot creste si singura. Am ramas insarcinata la sfarsitul lui iulie si am aflat de sarcina abia pe 31 august 2004. I-am propus sa ne casatorim ca bebele sa aiba o legitimitate, si numai daca ma iubeste si crede ca ne poate oferi un cadru familial normal sa ramana cu noi, daca nu sa ne uite. A ales casatoria. La jumatatea lui octombrie ne-am casatorit cu nunta la biserica, dar viatza mea alturi de el a fost un calvar. Ne-am despartit pe 12 februarie 2006. Eu prea geloasa si posesiva, el nu a renuntzat la vechiul anturaj, la fosta prietena, imi vorbea urat, ma trata ca pe un gunoi, nu ma respecta deloc, pentru ca eram considerata drept cea care i-a rapit libertatea si viatza s-a finalizat cu o buna bataie pe care chipurile am cerut-o. Mi-a marturisit dupa ce ne-am despartit ca s-a razbunat ca l-am facut de ras. Ne mai vedem si acum, eu nu pot renuntza, si el ma joaca pe degete caci am fost si sunt slaba. Ma rog de el sa ne ia la el in week end. Asha golan cum a fost l-am iubit, si cine stie poate il mai iubesc, dar cu adevarat sotz si sotzie nu am fost niciodata.
Ganditzi-va cum a fost viatza mea alaturi de el daca a fost capabil sa-mi spuna "o sa luam patutz la copil pe 32 ale lunii". Acum ma amenintza ca-mi ia copilul, dupa ce m-am luptat cu tot si cu toate sa o am, el vine sa o ia de-a gata. Abia ashteapta sa mearga in picioare ca sa o ia sa i-o dea mamei lui la tara si pe mine sa ma trimita acasa. Vrea fata pentru mama lui nu pentru el. Iar daca incerc sa nu mai comunic cu el ma amenintza ca avem show. Judecati si feriti-va de astfel de vietzi ca cel mai mult au ei de suferit, micutzii ... Decat sa vada violentza, mai bine sa ne vada pe rand. Caci daca azi am fost eu, maine cu sigurantza voi fi si eu si ea."
BalMascat spune:
Happy in To, asta cred ca a fost primul mesaj al Dianei, credeam ca si l-a sters demult
Diana este atat de obositoare pt noi cei de pe forum, ca ma intreb oare cum de o suporta cei din jurul ei.
si probabil ca raspunsul e simplu: nimeni nu o suporta, sotul e mereu nervos, mama ei o evita si nu mai vrea sa auda ca vine sa stea la ea (stie si femeia ca azi vine, maine pleaca cu coada intre picioare) si tot asa.
cum sa traiesti cu Diana? cine ar rezista?
eu cred ca nimeni
si cel mai rau este ca nici ea nu poate trai cu ea insasi.