Sa facem haz de necaz

Raspunsuri - Pagina 8

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns wonderful spune:

Vezi Maru,de asta am ramas in Ro,ca sa nu-mi mai impleticesc limba.Totusi ar fi cazul sa se hotarasca si aia ce limba vorbesc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maru spune:

Fiind zona de granita, spre americani, aia vorbesc quebecoasa, franceza si engleza. Eu in schimb nu stiu nici una ca lumea

Doamne'ajuta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Maru, eu cred ca batranica stia si lb romana, da' n-ai intrebat-o tu.

Adina + Olivia 04.03.2004

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maru spune:

colegii de servici mi-au explicat ca in Quebec, in servicii in special, daca simt accent englezesc in franceza ta, o dau imediat pe engleza. Cine stie, sa nu-si audalimba chinuita , torturata? sa se dea destepti ca na, noi stim si engleza...nu stiu. Inca un mit spulberat: ala ca in Quebec se refuza conversatia in engleza

Doamne'ajuta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns wonderful spune:

quote:
Originally posted by maru

Fiind zona de granita, spre americani, aia vorbesc quebecoasa, franceza si engleza. Eu in schimb nu stiu nici una ca lumea

Doamne'ajuta!



Apuca-te de spaniola,poate o sa fie a3a limba nationala,cine stie?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maru spune:

in Canada? nu exista inca pericolul asta

Doamne'ajuta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns wonderful spune:

Daca nu era amaratul asta de ocean, veneau romanashii si sa vezi cum incepeau aia sa invete romana.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns wonderful spune:

Maru,pt. cafea,cauta-ne la "Prieteni pt. totdeauna".

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maru spune:

quote:
Originally posted by wonderful

Maru,pt. cafea,cauta-ne la "Prieteni pt. totdeauna".


ok, multam

Doamne'ajuta!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maru spune:

episodul 3

mi-am adus minte de intamplarea asta si nu rezist sa nu v-o povestesc:
in noiembrei anul trecut ma suna una din agentiile cu care lucram si ma intreaba daca m-ar interesa un job la University of Waterloo. Cateva saptamani in Office of research. Am zis da, gandindu-ma ca e o buna experienta (si acum tot acolo lucrez, am obtinut contract dupa terminarea perioadei). Nu stiam unde e locata universitatea, imi fac harta pe mapquest, in dimineata cu pricina pornesc mai devreme, ca de, o sa orbecai pana o sa gasesc locatia. Ajung pe University Street, vad pe stanga o Universitate, uit ca pe harta arata ca e pe dreapta, nu-i nimic, nu stiu astia cum trebuie. Parchez, platesc cu singurii mei marunti parcarea pe o zi si incep sa caut cladirea unde trebuia sa ma prezint la post.
si caut
si caut
si caut
si de-acu imi dadeau lacrimile, si nimic, nu gasem cladirea respectiva indiferent cat de mult alergam bezmetica pe acolo. Ma vede o asiatica si ma intreab ce caut. Ii explic, ea incepe sa rada cu lacrimi, si imi zice ca sunt la alta universitate. Sunt la Wilfried Lauriel, nici decum la University of Waterloo. Ca mai merg pe University street cativa km si ca universitatea mea e pe dreapta
Ii multumesc, ma bufneste rasu si plansul, plec la masina. Ajung acolo, intru la parcarea pentru visitor, si sa platesc! Noroc ca acceptau Visa. Dar tot ma manaca limba si o rog pe tanti aia sa se grabeasca ca uite ce am patit.
aia cand aude patania mea se face rosie ca para si imi tine o morala de zile mari: cum am putut sa confund cele 2 universitati, ca U of W e mai mare, are mai multi studenti, e renumita pentru inginerie, optometrie.
eu eram alba la fata, ma uitam la ceas ca deja era in intarziere si tot nu stiam unde naiba e cladirea mea.
scap din ghearele ei, parchez si o iau la fuga. gasesc cladirea, na acu tre sa gasesc biroul, gasesc si biroul, intru ca fulgerul, tipa de la receptie imi arata unde trebuia sa ma prezint
intru, nu mai aveam respiratie, prntre gafaieli ma prezint, zic ce caut eu acolo, si dna respectiva, Leslie, imi zice, ia un loc, si respira! uita-te la mine si respira dupa mine: in, out. Dupa 1 minut, cand imi trag respiratia ma intreaba daca vreau unceai, o cafea, ceva, eu zic nu, ca nu am voie, si ea imi zice, ok, hai sa iti arat unde e biroul tau, si ce ai de facut.

dupa vreo luna ma intreaba Leslie, de ce eram atat de speriata in dimineata aia? ii explic incurcatura cu universitatile, a inceput sa rada si ea..
PS: mentionez ca eu locuiesc in Kitchener, ca universitatile respective sunt in Waterloo, un oras legat de Kitchener.

Doamne'ajuta!

Mergi la inceput