nu stiu ce sa fac
Raspunsuri - Pagina 7
ellej spune:
quote:
Originally posted by Lemoni
JG tocmai am spus in postarea mea daca citeai mai bine ca nu procedeaza corect parintii, dar asta nu pot sa zic ca ii condam, defapt nu stiu si povestea lor .
Notquiteso sa-ti traiasca fata si sa te bucuri de ea. Sa speram sa nu fie cazul sa fi in acesta situatie.
"To acquire love...fill your self up with it until you become a magnet."
Charles Haanel
Dupa cum spunea si J G, sechestrarea de persoane e ilegala si da, este de condamnat, indiferent de povestea respectivilor parinti.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
diana21 spune:
Hahahha, daca ii voi lua vreodata buletinul fetitei mele pentru ca, sa zicem, e pe cale sa faca o prostie imensa, sunt in ilegalitate? Bravo, frate! Sa va dea Dumnezeu adolescenti cuminti, eu una nu am prea vazut...cititi si voi despre psihologia unui adolescent si veti afla ca ei nu sunt inca maturi din punct de vedere emotional si ca sunt impulsivi, gata se arunce cu capul inainte... Ca au nevoie de reguli clare si de implicarea totala a parintilor in viata lor...Bineinteles ca pe langa asta si rezervorul lor emotional ar trebui sa fie plin in permanenta.
Hehe, cum conduceam masina la 20 ani, cand EU nu as fi putut muri niciodata, chiar credeam prostia asta, si cum conduc acum...Cum ma durea pe mine drept in basca de ulcerul pe cara l-am avut prin 96...si cum ma panichez acum la o simpla gripa, pentru ca acum nu mai pot sa imi permit sa mor asa, cu una cu doua...In fine, ideea e ca fata asta e de-abia iesita din adolescenta, e de putin timp cu iubitul ei, nu are casa, a facut copilul cu o super viteza (???). Nu poti sa nu te intrebi de ce. Da, propriul meu copil este o personalitate distincta, este unic, NU gandeste si nu va gandi ca si mine, NU VREAU sa-l fac "nustiuce" cand va fi mare...imi respect fetita ca individ, nu o vad ca pe o anexa a mea...insa nu as avea liniste nici o clipa daca ar fi acum in situatia acestei fete. O familie nu se face asa, in pripa, cu cineva pe care il cunosti de cateva luni, in conditiile in care ai doar 20 de ani...Vreau si eu s-o vad pe mama aia impacata sufleteste cu o asemenea realitate. Pe bune! Nu credteti ca Ella a gresit enorm fata de parintii ei cand s-a mutat cu acest baiat pe care ei inca nu-l cunosteau? Cum ar fi se mute fata mea cu unu', asa pur si simplu. Un baiat pe care eu sa nu-l fi vazut niciodata? Apoi, repede, repede, pac, fac si un copil. Pai nu-ti plesneste creierul in cap de durere? De ce asa? De ce trebuie sa sara etape? Unde se grabesc?
Chiar, Ella, spune-mi, te rog, daca nu te superi prea tare, cat castigati impreuna, tu si iubitul tau?
Nu spun ca din ce descrie ea, parintii astia nu par abuzivi! Dar daca lucrurile nu stau chiar asa? Asta este ceea ce percepe ea, dar realitatea vazuta de parinti o stiti? A, inca ceva...Ella, cand ei "te sechestreaza", te duc cu forta acasa de la lucru, etc., tu ce faci in timpul asta? Stai cu capul in jos si nu spui nimic? Tu nu-i jignesti deloc, nu tipi la ei?
Nu va mai repeziti sa dati sfaturi din astea, mai bine ajutati-o sa il integreze pe bietul baiat in familia ei pentru ca nu e imposibil, si incercati sa aveti o imagine de ansamblu inainte de a-i spune Ellei ca daca i-ati fi cunoscut parintii, ati fi trimis politia la ei!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Ingrid S spune:
Diana21, cred ca gresesti intr-o privinta: nu-l poti integra pe baiat in familia lor pe ca EI NU-L VOR!!! A scris bine fata: nu pot sa-i pronunt numele in casa! Cum poti ca parinte sa-ti sechestrezi copilul, sa-i iei actele, sa-l ameninti etc, stiind ca e si gravida in 7 luni? Pai nu era mai normal sa se apropie de amandoi, sa vada cu ce ii pot ajuta, in loc sa se tina de prostii si sa vb de vraji?
Eu asa as proceda, cu binele rezolvi mai multe, decat sa-i faci sa te urasca....
Ingrid S si Diana
http://www.dropshots.com/Ingrid28_photo
diana21 spune:
Ingrid, da, ai dreptate in cazul in care ea, indragostita fiind, insarcinata (adica intr-un moment in care percepe emotiile cu o alta intensitate), si de-abia iesita din adolescenta, zugraveste corect, prin ceea ce spune, realitatea.
Oricum, parerea mea e ca si cele care sunt "socate" si clocotesc de nervi din cauza parintilor acestei fete, gresesc si exagereaza. JG, sa zicem ca, la un moment dat, copilul tau iti va lua din geanta 100 de mii de lei. Se cheama ca e in ilegalitate, nu? Pentru ca e furt. Ce faci, suni la politie? Hai, sa fim seriosi...
Problema cea mai mare este ca ei sunt de putin timp impreuna, n-au trecut inca de faza de indrgosteala copilareascsa...
Ingrid, da, acum nu-l vor...insa omul se schimba, baiatul ar trebui sa FACA ceva sa le castige increderea si afectiunea...Nu cred ca sunt ATAT de inumani, nu prea pot sa cred...
Eu insist totusi sa aflu mai multe despre parintii tai, Ella. Cati ani au, cu ce se ocupa, cum se inteleg ei doi? Care a fost atmosfera la voi acasa inainte de momentul asta? Cum se inteleg cu fratele tau? El de ce este in aceeasi luntre cu ei? Si el e un mic tiran fara suflet?
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
aidaciolac spune:
quote:
Originally posted by diana21
Hahahha, daca ii voi lua vreodata buletinul fetitei mele pentru ca, sa zicem, e pe cale sa faca o prostie imensa, sunt in ilegalitate? Bravo, frate! Sa va dea Dumnezeu adolescenti cuminti, eu una nu am prea vazut...cititi si voi despre psihologia unui adolescent si veti afla ca ei nu sunt inca maturi din punct de vedere emotional si ca sunt impulsivi, gata se arunce cu capul inainte... Ca au nevoie de reguli clare si de implicarea totala a parintilor in viata lor...Bineinteles ca pe langa asta si rezervorul lor emotional ar trebui sa fie plin in permanenta.
In fine, ideea e ca fata asta e de-abia iesita din adolescenta, e de putin timp cu iubitul ei, nu are casa, a facut copilul cu o super viteza (???). Nu poti sa nu te intrebi de ce. Da, propriul meu copil este o personalitate distincta, este unic, NU gandeste si nu va gandi ca si mine, NU VREAU sa-l fac "nustiuce" cand va fi mare...imi respect fetita ca individ, nu o vad ca pe o anexa a mea...insa nu as avea liniste nici o clipa daca ar fi acum in situatia acestei fete. O familie nu se face asa, in pripa, cu cineva pe care il cunosti de cateva luni, in conditiile in care ai doar 20 de ani...Vreau si eu s-o vad pe mama aia impacata sufleteste cu o asemenea realitate. Pe bune! Nu credteti ca Ella a gresit enorm fata de parintii ei cand s-a mutat cu acest baiat pe care ei inca nu-l cunosteau? Cum ar fi se mute fata mea cu unu', asa pur si simplu. Un baiat pe care eu sa nu-l fi vazut niciodata? Apoi, repede, repede, pac, fac si un copil. Pai nu-ti plesneste creierul in cap de durere? De ce asa? De ce trebuie sa sara etape? Unde se grabesc?
Nu spun ca din ce descrie ea, parintii astia nu par abuzivi! Dar daca lucrurile nu stau chiar asa? Asta este ceea ce percepe ea, dar realitatea vazuta de parinti o stiti? A, inca ceva...Ella, cand ei "te sechestreaza", te duc cu forta acasa de la lucru, etc., tu ce faci in timpul asta? Stai cu capul in jos si nu spui nimic? Tu nu-i jignesti deloc, nu tipi la ei?
Nu va mai repeziti sa dati sfaturi din astea, mai bine ajutati-o sa il integreze pe bietul baiat in familia ei pentru ca nu e imposibil, si incercati sa aveti o imagine de ansamblu inainte de a-i spune Ellei ca daca i-ati fi cunoscut parintii, ati fi trimis politia la ei!
De acord cu tine Diana
Pai si eu am fost tanara , dar sa ma arunc asa cu capul inainte ... doamne fereste.
Nici parintii mei nu au fost de acord sa plec din Constanta si sa ma marit la Timisoara , dar nu a putut nimic sa ma opreasca , cand am zis ca plec am plecat , dar aveam 25 de ani . Sa precizez faptul ca eu si familia il cunosteam pe sotul meu de 7 ani si daca am venit la Timisoara nu m-am aruncat sa trantesc un bebe ca pe un pasaport .
Sunt sigura ca ai crezut ca daca ramai insarcinata familia va fi de acord cu baiatul...
Totusi , aici ceva nu este in regula . Lipseste ceva . De ce nu ne povestesti totul . Eu am vazut cam multe cazuri din astea mai ales in partea asta a tarii . Si daca e sa asculti povestea parintilor mai ca iti vine sa le intinzi o mana de ajutor.
ella.aura tu de unde postezi draga mea? De acasa?
Vrem sa auzim si parerea mamei tale ca deja ne-ai incins creierii.
Eu departe sa te judec ca nu imi permit ca doar fiecare e liber sa se dea cu capul
, dar tu ai atatea posibilitati sa rezolvi situatia intr-un fel sau altul si nu faci nimic de atata timp.Lipseste ceva. Lumineaza-ne! Spune toata povestea cu curaj.
Avem printre noi un psiholog?Am dreptate?
Aida - mama de pisica mica.
pisigri spune:
ok, poate ca totul s-a facut in pripa. eu nu prea inteleg cum de niste parinti atit de stricti nu au stiut sau au permis ca fata lor sa se mute in aceeasi casa cu un baiat si sa nu faca nimic, si apoi, dintr-odata, cind ramine fata gravida, sa ii fure actele si sa o sechestreze in casa.
faptul ca este insarcinata in 7 luni...dovedeste (presupun) ca isi doreste acest copil. in aceste conditii, mi se pare nerelevant daca acest copil a aparut in urma unui accident sau daca fata si-a asumat constient posibilitatea de a ramine insarcinata. oricum ar fi, copilul se va naste, si ar fi pacat sa nu traiasca linistit linga mama lui (macar).
desi banii sint importanti, nu cred ca sint cel mai important lucru acum. multi copii se nasc si cresc in familii care mai spala si cite o pelinca, in care nu exista patut pentru bebe ca in filme, si supravietuiesc si cu mai putin de 12 biberoane. cu putina bunavointa, intelegere, cooperare, copilul poate creste normal si intr-o familie cu venituri ceva mai mici.
voi spuneti ca parintii s-ar putea sa aiba dreptate, sa aiba niste motive intemeiate pentru care reactioneaza astfel. din poveste insa reiese ca baiatul are servici, o iubeste pe fata, isi doreste copilul...in timp ce parintii aduc vorba despre vraji si despre lucruri cumplite stiute doar de ei...fiica lor este mare. va deveni mama. munceste. este destul de mare sa i se spuna adevarul, oricit de groaznic ar fi acesta.
si inca ceva: mama nici cu vorba buna nici cu interdictii mult mai usor de suportat decit acestea nu a putut sa ma desparta de prietenul meu, actualul meu sot. daca insa m-ar fi luat de la facultate, daca ar fi facut scandal la el la job, daca mi-ar fi ascuns actele...as fi plecat la el invirtindu-ma, fara sa mai fac nici un efort sa impac pe toata lumea, sa fie toata lumea multumita. si in cazul meu, stiu ca si actualul meu sot,care a incercat tot timpul sa fie conciliant si sa imi tempereze reactiile fata de restrictiile parintilor mei, ar fi fost mai mult decit bucuros sa ma sustina.
ce incerc eu sa spun este ca oricita dreptate ar putea avea parintii aceia, oricit de nemultumiti ar fi de alegerile fetei, oricum si-ar fi imaginat ei viitorul pentru ea, NU AU DREPTUL sa comita aceste abuzuri. nu vorbim despre un pusti care sterpeleste 100.000 din geanta mamei ca sa se duca cu colegii la mcdonalds. vorbim despre niste oameni maturi care inchid in casa un alt om matur (ce sa-i faci, asa zice legea, la 18 ani esti adult si responsabil oricit ar vrea unele mame sa ne tina legati pina la 100 de ani), care ii fura actele, care ii arunca vorbe grele si amenintari.
n-o sa-i fie bine cu tatal copilului? lasa-i usa deschisa sa o primesti inapoi. sustine-o. ofera-i un umar pe care sa plinga si multa dragoste. nu-i scoate ochii cu "vezi? daca nu m-ai ascultat? ti-am spus eu". nu-i fringe vointa. nu da cu parul. o vorba buna face cit ...nu se poate spune.
cite dintre noi care am trecut prin momente extrem de tensionate cu ai nostri am preferat sa stringem din dinti si sa induram singure multe, doar ca sa nu auzim "ai vazut ca am avut dreptate"?
Lemoni spune:
Eu Cu Diana suntem duse mai cu pluta cu mentalitatea noastra de babe!!!
Asta e ne dam si noi cu parerea ca nu avem ce face.Da-mi doamne mintea dupa urma era parca o vorba la noi.
Dar eu ma tot gandesc aici in prostia mea ca ella e mult mai tanara dect spune si sa va spun dece . Pei in primul rand sa vorbim de responsabilitate , ma intreb daca a auzit de ac sau prezervative? Ii este teama totusi de ai ei, a fugit ea de acasa dar tot se intoarce inapoi, daca avea bani ea si el la fel cred ca nu le mai pasa de nimeni se mutau linistiti si isi duceau viatza frumoasa impreuna ce daca nu are buletin nu trebuia neaparat sa se ia cu acte poate sa stea asa o perioada pana se dau parinti pe brazda.Si inca ceva nu imi explic cum de politia a venit cand ea are 21 de ani.Aici in canada se baga politia numai daca persoana e minora , la 21 de ani are dreptul sa faca ce vrea asa ca pot eu sa ma duc sa reclam cat pot ca fata mea a fugit , pana la urma ma baga aia pe mine ca sunt nebuna.
Elise spune:
ella,
ai un copil care se va naste curind, si care e mai important decit toate crizele alor tai.
Copilul ala merita o sansa sa traiasca impreuna cu mama-sa si cu taica-sau. Cu AMINDOI. Cu atit mai mult cu cit amindoi il vreti si va intelegeti bine, si nu aveti ce sa va reprosati...
Restul sint detalii: si mama ta, si mama lui, si faptul ca ati gasit trei lulele sub usha (generic vorbind 
), si cit castigati impreuna... banii se fac. Daca exista intelegere si armonie intre voi, se fac. Suficienti cit sa cresteti frumos un bb mic.
Eu am plecat de la ai mei pe la 17 ani, singura, si toti banii mei constau intr-u o moneda de telefon pe care mi-a inghitit-o aparatul cind am vrut sa sun.
Si tot m-am descurcat, m-am angajat, m-am mutat cu chirie.... am facut scoala in paralel...a fost ok.
Deci, curaj!
Viata iti face tot felul de farse, dar nu se moare din asta.
Ai tai vor tine suparare citiva ani (daca vor tine si atit) si le va trece.
Elise & BBLisa
diana21 spune:
Banii se fac, e adevarat! Dar se fac mai usor si te descurci mai usor cand esti singura. Cand ai un copil mic si o cam iei de la zero, e mai greu...Exemplele astea cu "si eu am plecat la 17 ani si uite ca a fost ok", nu sunt relevante in cazul asta. Ea va naste, va avea un bebe...nu vad cum ar razbi ea cu o moneda in buzunar...Nici macar la lucru nu va putea merge o perioada pentru ca nu va avea cu cine sa lase copilul. Iar aia 8 milioane, indemnizatia, de-abia ii vor ajunge pentru necesitatile copilului. Nu a indemnat-o nimeni sa se desparta de iubitul ei si sa ramana acasa cu parintii. De fapt, nici prin cap nu mi-a trecut ideea asta. Eu am zis doar ca poate parintii aia au dreptate sa scoata aburi pe nas, poate ei il vad pe baiat un coate-goale...cine stie cum e...Ea il vede cu alti ochi.
Iar asta cu sechestratul mi se pare super comica. Dar time-out-ul in camera lui 5 minute, care se aplica chiar si in gradinite, ce e?Dar pedepsele cu luatul jucariilor preferate o perioada de timp ce sunt? Doar nu credeti ca parintii aia au batut-o, au legat-o cu lanturi de piciorul patului, au incuiat-o cu lacatul la usa intr-o incapere???
Eu sunt mai inversunata putin in a-i "apara" pe parinti din cauza exemplului personal. La vreo 14, 15 ani ma indragostisem de un tip mega dubios(pentru altii la vremea aia, eu nu il vedeam asa), un smecheras de cartier cu parintii plini de bani, cu o mutritza de ingeras...ce mai, eram topita dupa el! Mama era dusmanul meu cel mai mare, nu-i pasa deloc de sentimentele mele, nu ma intelegea, nu stia nimic despre el...cum putea ea, mama mea sa-mi faca una ca asta...aveam un jurnal, scriam chestii grave acolo...imi vine sa rad acum! Oricum, daca as fi postat atunci pe forum ce-mi "facea" mama, ati fi chemat politia la usa ei! Mi-a furat telefonul din camera, mi-a luat cheile de la casa sa nu pot iesi, ma urmarea...l-a mintit ca nu sunt acasa...imi dadea fix 15 mii de lei la scoala, cat sa am de bilet si un suc, intr-un cuvant, m-a cam torturat!
Ideea e ca baiatul ala nu era altceva decat un golanas, care acum e in puscarie pentru droguri si alte minuni...ma uit in urma si ii multumesc mamei si o iubesc enorm pentru ca a avut grija de mine si pentru ca isi baga nasul in intimitatea mea, si pentru ca nu m-a lasat in inconstienta varstei sa o iau pe aratura...
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
principe spune:
eu cred ca daca sunt un bun parinte imi sfatuiesc copilul ,ma sculta bine ,nu ma asculta este vitza lui are dreptul sa dea cu capul de praguri,lectzia cea mai buna o invetzi nu din experintza altora ci din propria-tzi experientza.
nu vad rostul ca ella sa fie invinuita sau trasa la raspundere de ce s-a grabit sa faca un bb,de ce parintzii nu-i cunosc partenerul.
nu toate femeile trebuie sa facem planuri sau sa asteptam sa avem un bb pina avem frumoasa virsta de 30 de ani cariera ,casa ,ciine ,etc.
un bb trebuie sa fie binevenit shi cind am planuit shi cind nu.
din cite stiu eu, s-au nascut copii shi in timp de razboi ,shi in perioade de foamete shi boli,shi fara tati.nu are ella cea mai roza situatzie dar nici neagra nu este ,doar daca noi vrem cu tot dinadinsul sa io spoim de negru.
ella ,linistea ta este cea mai importanta ,tu nu trebuie sa demonstrezi parintzilor tai ca esti in stare sa fii responsabila ci tu trebuie sa te luptzi ptru tine shi bb-ul care vine,deci iatzi viatza in propriile miini shi decide tu ptru tine.
parintzii nu or sa te iubeasca mai putzin sau mai altfel.or sa fie suparatzi o perioada ca ai ieshit din cuvintul lor dar or sa le treaca .tu esti o persoana cu putere de decizii.
sa fitzi sanatoshi totzi trei shi sa va crestetzi copilul in pace shi dragoste.
monica mami de printz