nu stiu ce sa fac
Raspunsuri - Pagina 10
diana21 spune:
Draga Elise, tocami scrisesem mai sus asta:
Poti sa faci un copil si la 18 ani, nu asta e problema. Si cand am zis ca nu au casa nu m-am referit la o proprietate, ci la un loc al lor, stabil, unde sa isi poata creste copilul. JG, eu am scris mai sus ca nici noi nu am avut casa noastra de la inceput, am stat cu chirie cinci luni dupa ce ne-am mutat in Bucuresti!
Iar eu am facut-o pe domnisoara Licurici la 26, adica la 25 eram deja insarcinata. Si nu am asteptat sa am o super cariera sau o super casa. Si am mai scris si ca EU nu sunt o carierista si ca pentru mine COPILUL este cel mai important lucru din viata mea si ca nici o cariera din lume nu merita 90% din energia mea in detrimentul copilului meu.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
notquiteso spune:
Ba, s-avem pardon! Nu opiniile diferite de a mea ma deranjeaza. Ci opiniile conform carora sechestrarea ellei este ok, atata timp cat aia de-o sechestreaza sunt mama-sa si taica-su. Este ilegal si imoral sa faci asa ceva. Si mai terminati cu tampeniile de genul: "mama m-a salvat de la o viata de kko, intervenind peste deciziile mele". Voi v-ati salvat de la asta, ca putea sa se dea mama respectiva in fund si in cap, daca vroiaiti sa faceti intr-un anume fel, o faceati.
E la fel de imoral sa iti terorizezi copilul in asa hal, incat desi are 21 de ani, sa ii fie frica de tine, de ce ai putea sa ii faci ei sau omului pe care il iubeste. Sa ii fie frica sa ti se opuna, pt ca tu stii mai bine, copiul tau fiind un 0 pana nu termina facultatea, masteru', pana nu are job cu 4 cifre europene si mascul cu bmw la scara. Binecuvantarea parinteasca depinde de kkturi de-astea, sau de ce e in sufletul copilului tau??
Sper sa va dea DD copiii-marioneta pe care ii sperati voi. Eu sper ca pe fiica-mea o sa reusesc sa o invat sa discearna singura, iar cand va gresi ( desi sa te indragostesti si sa faci un copil nu mi se pare o greseala) sper ca imi va cere ajutorul. Iar daca n-o va face va fi pentru ca se va descurca singura, sau pt ca am fost eu o dobitoaca si n-am stiut sa mi-o apropii.
N-am sa iau decizii pt ea atunci cand va fi majora, nu o voi face sa se simta ca un nimic, si n-o voi teroriza. Indiferent de cat de maniaca sunt, totul pana la copilul meu. Importanta e fericirea ei. Si nu-mi veniti cu exemple de genul: si ce te faci daca fericirea ei inseamna drogurile sau alcoolul? Fiica mea isi va trai viata asa cum va crede de cuviinta. Eu voi fi mereu langa ea, neconditionat, INDIFERENT de circumstante.
N-am facut un copil ca sa-l am, sa fie posesia mea, animalul meu de companie. Am facut un copil, pt ca lumea sa fie mai frumoasa, pt ca fiecare dintre noi ii este dator lui Dumnezeu sa faca ceva cu viata lui. Eu incerc sa fac un om. Nu de una singura, fara sprijinul Lui nu se poate nimic, asa ca incerc sa o cresc cat pot de bine, si sa o iubesc neconditionat. Restul.. cum o da Dumnezeu.
Rosey spune:
notquiteso
http://bd.lilypie.com/AVkRp3.png
aidaciolac spune:
quote:
Originally posted by notquiteso
N-am sa iau decizii pt ea atunci cand va fi majora, nu o voi face sa se simta ca un nimic, si n-o voi teroriza. Indiferent de cat de maniaca sunt, totul pana la copilul meu. Importanta e fericirea ei. Si nu-mi veniti cu exemple de genul: si ce te faci daca fericirea ei inseamna drogurile sau alcoolul? Fiica mea isi va trai viata asa cum va crede de cuviinta. Eu voi fi mereu langa ea, neconditionat, INDIFERENT de circumstante.
Restul.. cum o da Dumnezeu.
Adica daca o sa ii placa drogurile si alcoolul tu o sa fi o mama buna si o sa o si ajuti sa si le procure?
Ai grija ce vorbesti!
Doamne fereste!
Eu am avut o prietena buna buna , cu o stare materiala si intelectuala excelente , care din cauza unui soc , pe la 27 de ani s-a apucat de droguri si a pierdut si job (care era de invidiat) si prieteni , cat pe ce sa isi piarda si apartamentul.
Si mama si fratele ei ce sa faca ? - dupa parerea ta sa stea sa o ajute si sa ii mai dea droguri sa o bage sigur in mormant.
Nu draga , au luat-o cu forta si au bagat-o in spital pana si-a revenit.
Asta inseamna dragoste , sa ajuti persoana iubita , nu sa o bagi in mormant.
Aida - mama de pisica mica.
diana21 spune:
Notquiteso, ai scris:
Eu sper ca pe fiica-mea o sa reusesc sa o invat sa discearna singura, iar cand va gresi ( desi sa te indragostesti si sa faci un copil nu mi se pare o greseala) sper ca imi va cere ajutorul. Iar daca n-o va face va fi pentru ca se va descurca singura, sau pt ca am fost eu o dobitoaca si n-am stiut sa mi-o apropii.
N-am sa iau decizii pt ea atunci cand va fi majora, nu o voi face sa se simta ca un nimic, si n-o voi teroriza. Indiferent de cat de maniaca sunt, totul pana la copilul meu. Importanta e fericirea ei.
Chiar nu imi dau seama de ce esti atat de inversunata si cu cine te lupti! Sunt perfect de acord, daca citesti cu atentie ce am scris, nu cred ca reise altceva.
Insa noi nu ar trebui sa polemizam pe marginea subiectului, cine ce crede, asa, ipotetic...cred ca ar trebui sa o ajutam pe Ella si nu vad cum am putea face asta in conditiile in care ea nu revine cu detalii si cu raspunsuri la intrebari. Practic, nici tu, nici eu nu stim mai nimic despre situatia in care se alfa. Eu nu am facut altceva decat sa cred ca ea e mult mai mica decat a spus si sa incerc sa aflu mai multe inainte de a judeca si a da verdicte. Insist, chiar nu cred ca ea e sechestrata in adevartul sens al cuvantului.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
Elise spune:
quote:
Originally posted by aidaciolac
Adica daca o sa ii placa drogurile si alcoolul tu o sa fi o mama buna si o sa o si ajuti sa si le procure?
Ai grija ce vorbesti!
Doamne fereste!
Eu am avut o prietena buna buna , cu o stare materiala si intelectuala excelente , care din cauza unui soc , pe la 27 de ani s-a apucat de droguri si a pierdut si job (care era de invidiat) si prieteni , cat pe ce sa isi piarda si apartamentul.
Si mama si fratele ei ce sa faca ? - dupa parerea ta sa stea sa o ajute si sa ii mai dea droguri sa o bage sigur in mormant.
Nu draga , au luat-o cu forta si au bagat-o in spital pana si-a revenit.
Asta inseamna dragoste , sa ajuti persoana iubita , nu sa o bagi in mormant.
Aida,
Nu stiu ce o fi fost in sufletul respectivei de care povestesti, dar in mod cert drama principala nu se defineste prin faptul ca a pierdut un prapadit de job si s-au dat la fund niste asa-zisi prieteni.
In plus, nu stiu citi drogati care s-au lasat definitiv ai vazut tu - eu nu am vazut nici unul. Si am intilnit destui. Nici unul nu a mai reusit sa se "stabilizeze" definitiv.
In orice caz, sper sa reusesc sa imi educ copilul in asa fel incit sa nu ajunga in situatia asta.
Si asta inseamna sa-i confer inclusiv un oarece echilibru emotional. Atit cit imi sta in putere. Chiar si numai prin a fi umarul pe care plinge.
Nu o sa imi pot opri fetitza sa treaca prin crizele adolescentei. N-am sa o pot opri sa se indragosteasca - nici n-am sa pot decide eu de cine. O sa aiba bucuriile si deceptile ei, asa cum am avut toti.
Viata nu e justa, si aici nu ma pot opune. Si nici n-ar fi foarte bine sa o fac.
Pot sa ii fiu prietena. Atit.
Si daca totusi asta nu va fi suficient, si va ajunge la un dezechilibru major - droguri sau alcool sau alte nenorociri - sa ma straduiesc sa n-o dezechilibrez si eu mai mult intorcindu-ma impotriva ei, pentru ca sint sigura ca nu de asta ar avea nevoie.
Sint de acord ca esti mama si ce i se intimpla copilului tau te doare: dar asta nu e o scuza sa actionezi in virtutea faptului ca TU ai fost ranita si ii faci copilului tau mai mult rau decit bine.
Elise & BBLisa
ruxij spune:
Sunt de acord cu fetele care sustin ca a-ti ajuta copilul care e pe un drum gresit nu inseamna a-l teroriza, a-l sechestra, a-i fura actele si cate si mai cate. Stai de vorba, incerci sa il intelegi si ii esti alaturi orice decizie ar lua el. Daca a gresit se va trezi singur si tu vei fi acolo sa il ajuti. Ce a spus notquiteso referitor la droguri nu inseamna ca i-ar da ea insasi droguri copilului ei, ci ca indiferent cat de jos ar ajunge nu l-ar trata in felul in care e tratata fata asta. Doamne Fereste de asa ceva. Si daca fata asta a facut copil prea tanara si s-a incurcat cu cine nu trebuia, eu cred ca e si vina parintilor. Tinand un copil in permanenta frica si incercand sa il tii din scurt peste masura poate duce la rezultatul opus. O masura in toate si un dram de suflet fac cat o mie de interdictii si masuri draconice. Pana la urma fata asta are 21 de ani nu 14.
Adela99 spune:
quote:
Originally posted by aidaciolacquote:
Originally posted by notquiteso
N-am sa iau decizii pt ea atunci cand va fi majora, nu o voi face sa se simta ca un nimic, si n-o voi teroriza. Indiferent de cat de maniaca sunt, totul pana la copilul meu. Importanta e fericirea ei. Si nu-mi veniti cu exemple de genul: si ce te faci daca fericirea ei inseamna drogurile sau alcoolul? Fiica mea isi va trai viata asa cum va crede de cuviinta. Eu voi fi mereu langa ea, neconditionat, INDIFERENT de circumstante.
Restul.. cum o da Dumnezeu.
Adica daca o sa ii placa drogurile si alcoolul tu o sa fi o mama buna si o sa o si ajuti sa si le procure?
Ai grija ce vorbesti!
Doamne fereste!
"
"unde ai citit tu (chiar si printre randuri)ca notquiteso o va ajuta sa-si procure droguri daca asta o sa-i placa fetei ei?
ea a spus "Eu voi fi mereu langa ea, neconditionat, INDIFERENT de circumstante" si tu ce mai concluzie ai tras din cuvintele ei
aidaciolac spune:
Elise 
, dar nu inteleg!
Eu nu am fost ranita in nici un fel. Cum adica ii fac copilului meu mai mult rau , adica daca a facut recadere , trebuia sa procedez ca majoritatea mamelor si sa o tin acasa pana moare ?
DA. Am supus-o altor chinuri cu chimio si a facut chiar si transplantul si a reusit , iar acum vom merge numai la control. Adica ce trebuia sa fac ? Sa ascult umila parerile unor medici romani ca nu mai are nici o sansa?
NU inteleg ce vrei sa spui!
Raspunde te rog , ca deja simt ca iau foc!
Aida - mama de pisica mica.
Elise spune:
aida,
era vorba de parintii ellei, ca asta discutam aici.
Poate ella a facut o greseala, poate nu: dar nu e normal si nu e scuzabil sa iti terorizezi psihic fata gravida in sapte luni.
INDIFERENT cu cine e gravida, cum a ramas, in ce pozitie, samd...
E vorba de copilul lor care e intr-o situatie sensibila, si pentru faptul ca ei ii fac situatia si mai sensibila n-au absolut nici o scuza.
Era de asteptat sa o ajute. Pentru asta sint parintii.
Sa o ajute sa se descurce cu sarcina, sa o ajute sa nasca, as o ajute sa aiba o familie.
Si, daca n-ar fi mers, sa o ajute sa treaca peste.
Nu sa-i dea in cap de acum.
Elise & BBLisa