As mai putea iubi asa?

Nu stiu daca e bine ca am postat aici, dar alta lista de discutii nu am gasit. Astazi sunt visatoare. Mi-am adus aminte de tineretea mea, de perioada in care aveam anumite "sentimente" pentru un barbat si am scris o povestioara care arata cam asa:
Eram un copil, nu aveam decat cinsprezece ani, dar poate ca experientele ce le-am trait mai adaugasera ceva ani in sufletul meu.Visam cu ochii deschisi la iubire, la iubirea ca as fi putut sa o simt in viitorul apropiat. Nerabdarea ma chinuia …
Intotdeauna imi dorisem iubire desi nu stiam exact cum e, insa numai pronuntarea cuvantului imi provoca fiori si ardeam nerabdare sa o intalnesc.
Intr-o zi l-am cunoscut pe el, Serban, un barbat inalt, bine facut, cu brate puternice si degete delicate, cu parul castaniu si o suvita atarnand neglijenta pe frunte, cu ochii caprui inchis aproape negri si foarte adanci care atunci cand s-au atintit asupra mea m-au coplesit cu profunzimea lor; m-au privit pana in adancul sufletului, iar de atunci am cautat cu disperare privirea aceea care m-a fascinat din prima clipa…si am regasit-o. Acel barbat a stiut cum sa ma incante cu privirea sa insistenta si misterioasa, poate exagerat de misterioasa, insa tocmai acest lucru ma facea sa mi-l doresc mai aproape, cat mai aproape, sa descopar ce se ascunde in spatele ochilor sai fermecatori.
Ma privea iar si iar fara sa insinueze nimic, doar ma privea…numai pe mine. Degetele sale delicate se plimbau pe marginea mesei atat de proape de mine. ..Cat mi-as fi dorit sa-i simt atingerea suava pe pielea mea, sa ma las pierduta in valuri de caldura, sa-i aud vocea blanda si totusi virila mai aproape, tot mai aproape!
Dupa luni intregi in care m-a chinuit frumos si in care m-a facut sa ma indragostesc nebuneste de el am avut ocazia sa-l am aproape. In incaperea in care eram crinii albi imprastiau un parfum elegant, pur, care ma facea sa visez. ..Visam si-l vedeam pe Serban privindu-ma la fel de insistent dintr-un colt al camerei. As fi putut nici sa nu-l vad, stiam ca e acolo si ma urmareste, iar asta imi dadea aripi. Am dansat impreuna. Inima incepuse sa bata atat de tare, mainile incepusera sa-mi tremure, glasul imi pierise…oricum, ce-as fi putut sa spun? Cuvintele nu-si aveau rostul, era suficienta atingerea noastra, degetele sale pe care le dorisem aproape si care erau acum pe spatele meu maingaindu-ma usor, parfumul sau si al crinilor din jurul nostru…toate erau mai mult decat visasem. Pluteam in bratele sale si as fi putut sa ma las purtata, sa-mi lipesc pieptul de al lui si sa-i simt bataile inimii, respiratia calda pe gatul meu, bratele sale puternice cuprinzandu-ma intr-o imbratisare blanda…dar nu am facut-o. Privirile celorlalti atintite asupra noastra m-au oprit, insa chiar si asa, am fost in bratele lui timp de zece minute, si a fost minunat!
Pacat ca dansul se terminase, visul se sfarsise, realitatea imi arata ca asta a fost tot.
Zilele care au urmat m-au facut sa vad ca aceea era ultima noastra intalnire, ca nu-l voi mai avea aproape, ca trebuie sa-l uit, dar nu puteam. Nopti intregi lacrimile imi udau obrajii, sufletul se sfarama in mii de bucatele si imploram divinitatea sa mi-l aduca inapoi pe printul ce mi-a furat inima.
Anii au trecut…eu, copila de cincisprezece ani indragostita nebuneste de barbatul mult mai in varsta, m-am transformat intr-o domnisoara atragatoare, plina de viata, care ar fi putut avea orice barbat si-ar fi dorit. Incepusem sa-l reintalnesc deseori pe Serban, insa vietile noastre erau mult prea diferite si invatsem sa cred ca nu vom fi niciodata impreuna. Soarta a facut sa-i intalnesc din nou privirea fermecatoare si sa cedez, sa ma pierd in ochii lui, sa simt miros de crini in jurul nostru, sa ravnesc din nou atingerea lui. Ma imbata in fiecare seara cu ochii sai patrunzatori!
Ne-am intalnit, ne-am plimbat, am discutat vrute si nevrute, iar dorinta mi s-a implinit.
Am fost inca o data in bratele sale, iar de data aceasta m-am abandonat lui, l-am lasat sa-si plimbe mainile pe trupul meu, sa-mi gadile pielea cu respiratia sa, sa ma acopere cu sarutari tandre si mai ales sa ma stranga puternic in brate. As fi plans de fericire! Primeam acum iubirea ce mereu mi-am dorit-o…era atat de minunat!
Seara aceea s-a sfarsit, apropierile noastre s-au sfarsit deasemenea. Cand a plecat m-a sarutat pe frunte, si eu am inteles ca asta a fost tot.
L-am cautat apoi, dar nu am gasit decat privirea cu care m-a atras; ne-am privit de la distanta si atat, chiar daca sufletul meu tanjea dupa mangaierile lui, chiar daca as fi vrut sa ne contopim trupurile o singura data, sa finalizam ceea ce incepusem in seara cea mai frumoasa din viata mea de pana atunci... l-am lasat sa plece. Am inteles ca m-a dorit, dar in acelasi timp m-a respectat prea mult ca sa ma faca sa sufar. Poate as fi suferit mai mult daca apropierea noastra ar fi fost completa, iar el a stiut asta.
Astazi privesc in urma si inteleg totul, inteleg ca mi-a lasat o amintire frumoasa in ciuda faptului ca iubirea mea pentru el a ramas neimplinita. Poate de aceea si astazi daca l-as vedea as simti aceiasi fiori ametitori, aceeasi dorinta puternica, as pluti la fel sub mrejele privirii sale imbatata de fermecatorul parfum de crini...

Astazi ma intreb si va intreb as mai putea fi capabila sa iubesc pe cineva in felul acesta sau dezamagirile pe care le-am trait de-a lungul timpului m-au determinat sa fiu mai rationala si sa nu ma mai las "dusa de val"? Chiar as vrea sa mai simt ce-am simtit atunci!

A_Iulia spune:

Frumoasa povestea ta!

dar sa-ti raspund la intrebare, daca mai poti sa mai iubesti asa: Hehe, oricand e loc si chiar de mai mult!

Adina + Olivia 04.03.2004

belutza spune:

Da.eu cred cu tarie ca ai mai putea simti asa ceva . Nu conteaza ca anii au trecut si ca ai avut parte de experiente mai putin frumoase ( dezamagiri ) , trebuie doar sa gasesti acea persoana care sa te faca sa simti ce-ai simtit la acea varsta . Si eu am avut parte de multe dezamgiri si de fiecare data spuneam , gata mi-a fost de-ajuns , nu ma mai las dusa de val ... si am suferit 1 data , 2 ori , de 6 ori .. pana l-am intalnit si pot sa spun ca simt acum ce n-am simtit la 15 sau 18 ani .

belutza

buli spune:

pai n-are nici un haz sa mai iubesti tot asa.
e mult mai funny daca de fiecare data e altfel

Fania spune:

Personal nu cred ca mai poti iubi la fel. Fiecare varsta are tainele ei iar 30, 35 sau 40 de ani nu mai poti fi cu siguranta acelasi copil nebun si nu mai poti crede ca lumea se opreste in loc pentru doar o privire.
E frumos ceea ce ai trait, e frumos ca a ramas acolo in sufletul tau, e frumos ca-ti amintesti cu drag, e minunat dar....cu siguranta....NU VA MAI FI LA FEL....

poze

claudela spune:

Fiecare varsta are taina ei, si fiecare iubire are farmecul ei...si nu sunt iubiri care sa semene intre ele dar nici o iubire nu e mai presus de alta, sau inferioara alteia...

http://tt.lilypie.com/pYDdp3.png
http://s204.photobucket.com/albums/bb58/jidovuclaudia/

zepellina spune:

ft frumos

Oricum mi-e ft dor de o iubire adevarata...Eu cred ca se poate inca dar depinde ft mult de tine. Poate nu la fel, dar se poate si mai frumos.

nume spune:

Da, eu cred ca se poate...de cate ori vrei :) Serios.

Iuresul ala, pe care l-ai simtit atunci, l-ai creat TU. E felul tau de a iubi. E o fateta a ta. Trebuie numai sa ai grija sa n-o slefuiesti. Sa-ti pastrezi inima si mintea deschisa, sa nu acumulezi experienta in sensul batranicios al intelepciunii.

nume

wonderful spune:

Daca ai sa vrei sa-l regasesti pe el in orice barbat vei cunoaste,ma indoiesc.Dar nu-i bai.Fii fericita ca ai ai cunoscut starea asta beatudinala si apoi,cine stie daca nu vei intalni un altul care sa te infioare la fel de mult dar altfel.Viata e imprevizibila.

iuliana_2007 spune:

Parca este o poveste adolescentina.O dragoste pe care o simt adolescentii,pura,frumoasa.
O sa cauti barbatul pe care l-ai iubit si il iubesti in toti barbatii pe care o sa-i cunosti.
Frumoasa poveste,mi-au trecut o gramada de amintiri in gand...



"Oamenii nu pot fi judecati dupa ceea ce spun altii despre ei, dar iti poti face o parere destul de corecta despre ei daca ii asculti ce spun ei despre altii."


poze

mymirela spune:

Ok... cu riscul de a-mi lua rosii in cap, ma incumet sa va zic parerea mea.

In primul rand, citind povestea de mai sus am avut si eu un flash din adolescenta. dar nu cu ceva trait de mine, ci citit... mda... Sandra Brown:).
Acuma sincer ... pentru voi chiar asta inseamna dragostea adevarata dupa care tanjiti?!!!
eu... din ceea ce a descris Aura mai sus, nu am inteles ca ar fi fost vorba de o dragoste serioasa, profunda, bazata pe o cunoastere adevarata etc. ci doar o dragoste carnala plina de dorinte si gemete:).

pentru mine dragostea adevarata inseamna mult mai mult de atat...