Viciile!Cum scapam de ele?

Voi ati avut vicii?Si daca da,cum ati scapat de ele?
Eu candva beam cate 7-8cafele pe zi,acum beau doar una,si aceea cu lapte.La ea insa fumez 2-3tigari...Si nu stiu cum sa scap de viciul asta.Pe parcursul zilei nu fumez mai mult de 2...
Dec,cum scapam de vicii?

maricar spune:

Nu sunt fumatoare si nici nu beau cafea, asa ca habar n-am cum poti scapa de vicii.
Dar imi poti spune tu cum poti face in fiecare zi ceva ce stii ca te poate ucide?

Lauraa spune:

E putin probabil ca 5 tigari pe zi si o cafea cu lapte sa te ucida...
Am ajuns candva la concluzia ca orice om are un viciu sau mai multe,oricare ar fi ele suma lor ramane constanta si nu e doar o figura de stil. Asa ca nu are rost sa incerci sa scapi, vin altele :D

Laura cu
LARA (10.05.04)& LOUISA(20.04.07)

Nur tote Fische schwimmen mit dem Strom

vikinga spune:

Am exact un an de zile de cind ..nu fumez, nu beau nici un fel de alcool, cafea beau fara cofeina..asta pt ca am fost insarcinata, bb inca mai sta cite putin la tzitzi, ce sa zic a fost ok, pt ca faci tot ce se poate pt copilul tau. Dar deja ea papa bibe, eu incet incet o pot intarca de tot ca si asa ma tine de suzeta doar. Pe undeva amin momentul si de frica fumatului. In fiecare zi se duce o lupta in mine si tot vorbesc acolo cu mine. Sper sa reusesc si de dragul meu nu numai de dragul fetitzului.Imi tot zic ca-mi infierbint plaminii aiurea. Ce sa mai.. e un obicei asa de timpit. Si totusi zilnic ma tot gindesc sa-mi iau un pachet ca tot trec zilnic pe linga un automat...sotzul e fumator, fumeaza 3 pachete pe zi, e un plus de dificultate pt mine sa ignor, cu toate ca nu fumeaza in casa.Plus ca sunt la cura de slabire dupa sarcina si-s convinsa ca fumind as slabi mai repede, asa ca data trecuta. Stiu ca suna aiurea, dar daca as cred eu S-ar reduce apetitul pt dulce, cel putin. Eu nu cred ca la fiecare om suma viciilor e egala.Eu cred ca unii oameni sunt mai inclinati la vicii decit altzii.Sunt oameni care beau alcool si litru de cafea si 3 pachete de tigari pe zi si cine stie la un party mai fumeaza si un joint si mai iau si cite o linie de cocaina. Pai se compara cu cineva care are ca viciu mincatul de inghetata ori cicoloata? Ce alte vicii mai pot fi? Sexul, dar asta macar are parti bune! E sanatos chiarTatal prietenei mele, fumator de peste 40 de ani, e vai de el acum. Abia respira, are nevoie de aparat special. O batrinete urita, sa stai cu frica ca te sufoci in orice moment. Cind altii de virsta lui care au trait sanatos merg pe bicicleta, fac plimbari lungi, merg in vacante, se bucura de nepoti.Ma mai uit la femeiele fumatoare, dupa 40 de ani arata mult mai imbatrinite. Daca pina atunci semnele nu se vad, dupa 40 de ani, tenul e oglinda vietii duse. Cam astea-s lucrurile care ma fac sa nu ma reapuc de fumat.Si sport/ sauna/ plimbari la aer curat la mare, munte. Iti piere cheful de fumat.Multa bafta! Sper sa trec si eu momentul asta.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi, Nadja si Aldo

MissParker spune:

Eu nu am fumat niciodata, iar de baut beau in medie cam un pahar de vin pe luna.

Ma bucur insa ca cineva a deschis subiectul asta, fiindca tocmai azi ii scriam unei bune prietene despre un mare progres personal al meu.

Acum doua saptamani am fost la o familie de romani, la aniversarea unui baietel tare scump care a implinit 1 an (tatal lui e coleg cu mine, iar sotia lui e o tipa f. inteligenta si destupata la minte pt. cei 25 de ani ai ei, se vede ca traieste in armonie cu ea insasi).

Ei bine, in ziua aia, vorbind noi acolo la masa (vreo 5-6 fete) despre slabit, dulciuri etc., o aud pe tipa asta zicand: "Fetelor, eu incerc pe cat posibil sa evit zaharul, nu vreau sa fac nimic din ceea ce-mi dauneaza!"...

Ceva a facut CLIC in capul meu in secunda aia. Trebuie sa adaug ca eu inca din copilarie eram mereu recompensata cu dulciuri pentru rezultate bune si mai tarziu am invatat atat sa ma "recompensez" singura cat si sa ma folosesc de dulciuri pentru a depasi mai usor (??) situatiile nefericite. Imi gaseam "alinare" in ciocolata. Dintotdeauna am avut probleme sa-mi infranez constrangerea de a manca dulciuri, dintotdeauna am avut probleme cu greutatea, slabeam si ma ingrasam in ritm de 1-2 ani (si diferente mari, de peste 10 kilograme!), iar acum eram iar in faza in care - dupa ce slabisem in 2005 12 kilograme cu Weight Watchers - reusisem sa ma ingras 7 kilograme la loc, numai datorita dulciurilor, pe care le consumam zilnic, fara sa ma mai pot controla.

Ei, in clipa cand am auzit-o pe fata asta am constientizat brusc adevarul ca si cum mi-ar fi dat cineva un ciocan in cap: eu sunt dependenta de zahar!

Am inlocuit mental cuvantul "zahar" cu cuvantul "alcool" si asa am realizat dependenta! Apoi am acceptat (in sfarsit) ca - indiferent cat m-as minti eu - in realitate nu pot controla aceasta dependenta, ci de o viata intreaga ea ma controleaza pe mine, dupa cum imi arata clar si evolutia problemei mele cu greutatea.

Concluzia logica a fost una singura: ca sa invingi o dependenta trebuie sa devii abstinent total. Nu exista cale de mijloc in a lupta cu o dependenta. Orice cale de mijloc e o pacaleala.

Astfel, pe 8 iulie 2007 am devenit "ciocoholica abstinenta", nu am mai pus nimic dulce in gura si de acum incolo nu voi mai manca niciodata in viata mea dulciuri!!

Sunt constienta ca va fi cea mai grea batalie cu mine insami pe care am dus-o vreodata, dar nu exista alta cale: orice fel de "trucuri" (ca mananc dulce doar in weekend, ca mananc ciocolata amara in loc de aia cu lapte, ca mananc inghetata degresata etc.) au dat gres lamentabil si constrangerea mea era inca acolo, controlandu-ma mai abitir ca niciodata. Numai consecventa si abstinenta totala ma pot salva.

Asa ca va pot spune ca acum ma simt extraordinar, am slabit deja 2 kilograme fara vreun alt efort deosebit (ca de mancat sanatos mancam si inainte, dar dulciurile ma ucideau), acum ma simt usoara, ma simt fit, ma simt in armonie cu corpul meu si stiu ca de fapt nu am nevoie de zahar, nu am nevoie de acest stimulent artificial, de acest surogat de sentimente, nu am nevoie de "otrava alba" ca sa-mi mint sufletul ca primeste "iubire" si "stare de bine", nu am nevoie de aceasta dependenta pentru a-mi amorti simturile si durerile si pentru a incerca sa umplu golul interior lasat de lipsa iubirii materne, nu am nevoie de acest surogat ieftin si nociv pentru a ma minti 2 minute pe zi ca sunt "fericita" dupa care sa ma simt oribil 23 de ore si 58 de minute...

Asa ca am declarat razboi fatis dulciurilor si dependentei si am deja 2 saptamani de cand ma simt excelent fara dulciuri :-)

Va doresc celor care aveti aceleasi probleme cu dependenta de tutun sa puteti avea parte de aceeasi iluminare si sa va puteti pune tot curajul si toata puterea in admiterea dependentei si in lupta impotriva ei.

si haideti sa nu mai facem nimic din ceea ce ne dauneaza noua insine!

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

corinadana spune:

Cu multa ambitie! Atat!!!

Si eu m am gandit la copil cand am ramas graviduta, apoi la ten si la ce exemplu dau eu fetitei mele spunandu i sa nu fumeze ptr ca fumul de tigare este periculos???? Si au trecut de atunci 9 ani si am fost fumatoare destul de inraita inainte ptr 14 ani....

Am citit chiar ieri "You can if you think you can" So...

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

Siminaf spune:

Doar cu vointa. Numai si numai cu vointa. Din proprie experienta.


Si dependenta de dulciuri se poate trata. Exprima niste dezechilibre in organism, pe care, daca le echilibrezi, nu mai simti acea nevoie ucigatoare de dulciuri.

Ma uit la mine si nu-mi vine sa cred ca am ajuns acolo incit nu numai sa nu mai poftesc la ciocolata sau cacao, ci chiar sa refuz daca cineva ma serveste!

simi spune:

quote:

---

Originally posted by MissParker

Eu nu am fumat niciodata, iar de baut beau in medie cam un pahar de vin pe luna.

Ma bucur insa ca cineva a deschis subiectul asta, fiindca tocmai azi ii scriam unei bune prietene despre un mare progres personal al meu.

Acum doua saptamani am fost la o familie de romani, la aniversarea unui baietel tare scump care a implinit 1 an (tatal lui e coleg cu mine, iar sotia lui e o tipa f. inteligenta si destupata la minte pt. cei 25 de ani ai ei, se vede ca traieste in armonie cu ea insasi).

Ei bine, in ziua aia, vorbind noi acolo la masa (vreo 5-6 fete) despre slabit, dulciuri etc., o aud pe tipa asta zicand: "Fetelor, eu incerc pe cat posibil sa evit zaharul, nu vreau sa fac nimic din ceea ce-mi dauneaza!"...

Ceva a facut CLIC in capul meu in secunda aia. Trebuie sa adaug ca eu inca din copilarie eram mereu recompensata cu dulciuri pentru rezultate bune si mai tarziu am invatat atat sa ma "recompensez" singura cat si sa ma folosesc de dulciuri pentru a depasi mai usor (??) situatiile nefericite. Imi gaseam "alinare" in ciocolata. Dintotdeauna am avut probleme sa-mi infranez constrangerea de a manca dulciuri, dintotdeauna am avut probleme cu greutatea, slabeam si ma ingrasam in ritm de 1-2 ani (si diferente mari, de peste 10 kilograme!), iar acum eram iar in faza in care - dupa ce slabisem in 2005 12 kilograme cu Weight Watchers - reusisem sa ma ingras 7 kilograme la loc, numai datorita dulciurilor, pe care le consumam zilnic, fara sa ma mai pot controla.

Ei, in clipa cand am auzit-o pe fata asta am constientizat brusc adevarul ca si cum mi-ar fi dat cineva un ciocan in cap: eu sunt dependenta de zahar!

Am inlocuit mental cuvantul "zahar" cu cuvantul "alcool" si asa am realizat dependenta! Apoi am acceptat (in sfarsit) ca - indiferent cat m-as minti eu - in realitate nu pot controla aceasta dependenta, ci de o viata intreaga ea ma controleaza pe mine, dupa cum imi arata clar si evolutia problemei mele cu greutatea.

Concluzia logica a fost una singura: ca sa invingi o dependenta trebuie sa devii abstinent total. Nu exista cale de mijloc in a lupta cu o dependenta. Orice cale de mijloc e o pacaleala.

Astfel, pe 8 iulie 2007 am devenit "ciocoholica abstinenta", nu am mai pus nimic dulce in gura si de acum incolo nu voi mai manca niciodata in viata mea dulciuri!!

Sunt constienta ca va fi cea mai grea batalie cu mine insami pe care am dus-o vreodata, dar nu exista alta cale: orice fel de "trucuri" (ca mananc dulce doar in weekend, ca mananc ciocolata amara in loc de aia cu lapte, ca mananc inghetata degresata etc.) au dat gres lamentabil si constrangerea mea era inca acolo, controlandu-ma mai abitir ca niciodata. Numai consecventa si abstinenta totala ma pot salva.

Asa ca va pot spune ca acum ma simt extraordinar, am slabit deja 2 kilograme fara vreun alt efort deosebit (ca de mancat sanatos mancam si inainte, dar dulciurile ma ucideau), acum ma simt usoara, ma simt fit, ma simt in armonie cu corpul meu si stiu ca de fapt nu am nevoie de zahar, nu am nevoie de acest stimulent artificial, de acest surogat de sentimente, nu am nevoie de "otrava alba" ca sa-mi mint sufletul ca primeste "iubire" si "stare de bine", nu am nevoie de aceasta dependenta pentru a-mi amorti simturile si durerile si pentru a incerca sa umplu golul interior lasat de lipsa iubirii materne, nu am nevoie de acest surogat ieftin si nociv pentru a ma minti 2 minute pe zi ca sunt "fericita" dupa care sa ma simt oribil 23 de ore si 58 de minute...

Asa ca am declarat razboi fatis dulciurilor si dependentei si am deja 2 saptamani de cand ma simt excelent fara dulciuri :-)

Va doresc celor care aveti aceleasi probleme cu dependenta de tutun sa puteti avea parte de aceeasi iluminare si sa va puteti pune tot curajul si toata puterea in admiterea dependentei si in lupta impotriva ei.

si haideti sa nu mai facem nimic din ceea ce ne dauneaza noua insine!

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

---

Miss Parker, total de acord cu tine! Si eu incerc sa fac acelasi lucru, mesajul tau mi-a dat si mai mult avint!

Ramona J spune:

quote:

---

Originally posted by Lauraa

E putin probabil ca 5 tigari pe zi si o cafea cu lapte sa te ucida...
Am ajuns candva la concluzia ca orice om are un viciu sau mai multe,oricare ar fi ele suma lor ramane constanta si nu e doar o figura de stil. Asa ca nu are rost sa incerci sa scapi, vin altele :D

Laura cu
LARA (10.05.04)& LOUISA(20.04.07)

Nur tote Fische schwimmen mit dem Strom

---

Daca ai informatii ca fumatul a cinci tigari pe zi nu te ucide, pune te rog pe forum. Ca eu sint curioasa!

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Ramona J spune:

La mine a fost ca la Corinadana. Fosta fumatoare inraita, sarcina si mai apoi nasterea copilului m-a schimbat.
Daca nu de dragul meu, de dragul lui am renuntat definitiv la fumat. Intre timp s-a lasat si sotul de fumat (la insistentele mele), dar pentru el inca e greu - ca mai aprinde cite una...
Te lasi de fumat atunci cind vrei foarte tare sa faci treaba asta, cind gasesti motivatie.

The best thing you can do for your children is to love your wife.

iuliana_2007 spune:

Acum un an si ceva am fumat si eu.M-am apucat de fumat pt ca erau in jurul meu numai fumatoare si de fiecare data imi intindeau cate o tigara.Si azi asa,maine asa ca o data m-am suparat asa de tara ca am cerut o tigara vezi Doamne sa ma calmez si m-am apucat de fumat,mai de fandoseala,ba sa tin randul la tigari,ba cu o cafea pana cand incepu-se sa imi placa mult de tot.Fumam de placere.
Trecu-se un an si ceva si nu stiam cum sa ma dezvat pt ca stiam ca nu este bine ceea ce fac,mama a aflat si ea si s-a suparat tare rau dar nu mai avea ce sa-mi faca si cum sa imi impuna sa nu mai fac asta.
Trebuia sa am un motiv intemeiat ca sa nu mai fumez,ceva care sa ma motiveze.
L-am cunoscut pe sotul meu care nu era fumator,in schimb consuma cafea cu sutele de grame.Fiindca il iubesc foarte mult m-am lasat de tigari brusc,stiam ca nu ii place,nu mi-ar fi placut mie sa il sarut si sa ii vina mirosul de tutun in nas cu alte mirosuri(ca oricat ti-ai ingriji gura tutunul este cam "daunator") si nu imi placea ideea deloc.S-a pus problema sa raman insarcinata si m-am ingrozit si mai tare cand am vazut cat este de periculos tutun pt bebe.Si acum nu mai am nici o problema.Nici nu vreau sa aud de asa ceva.
Conteaza foarte mult sa ai si ambitie si daca nu ai ambitie macar sa te motiveze ceva puternic.



"Oamenii nu pot fi judecati dupa ceea ce spun altii despre ei, dar iti poti face o parere destul de corecta despre ei daca ii asculti ce spun ei despre altii."


poze